Noţiuni de optică. Ochiul uman - Cadre Didactice

Iuliana Lazăr
Un alt exemplu de aplicare a reflexiei totale îl întâlnim la fibra optică. O fibră
optică este un fir de sticlă, cu indicele de refracţie n1, cu diametrul mult mai mic
decât lungimea sa, învelit cu o cămaşă de sticlă mai puţin refringentă, adică n2 <
n1. Transmisia luminii printr-o astfel de fibră se datorează reflexiilor totale multiple
pe pereţii firului (Fig.7.13).
Un fascicul de fibre optice asamblate într-un înveliş elastic poartă
denumirea de conductor optic (Fig.7.14). Există două tipuri de conductori optici:
a) conductorii de lumină prin care se transmit semnale luminoase modulate
în timp (în acest caz poziţia relativă a firelor între ele nu contează).
b) conductori de imagini prin care se transmit semnale luminoase modulate
în spaţiu şi timp (firele au o poziţie relativ fixă).
Fibrele optice au şi capătă pe zi ce trece o largă aplicabilitate în
telecomunicaţii, medicină, etc.
7.3. INTERFERENŢA LUMINII
Prin interferenţa luminii se înţelege fenomenul de compunere a două sau
mai multe unde care se întâlnesc într-un punct din spaţiu, cu producerea de
maxime şi minime de intensitate luminoasă. Pentru ca undele luminoase să
satisfacă condiţiile de interferenţă trebuie ca ele să aparţină aceluiaşi act de
emisie deci şi aceleiaşi surse. Există două metode pentru a obţine de la aceeaşi
sursă unde coerente:
a) metoda divizării suprafeţei echifază, care se realizează prin trecerea
undei prin deschideri alăturate (dispozitivul Young).
190
Fig.7.13 Fig.7.14