Noţiuni de optică. Ochiul uman - Cadre Didactice

More documents

Recommendations

Info

Iuliana Lazăr 196 I I x y 2 2 A 2 = kA cos α = k = kA1 2 2 2 A 2 = kA sin α = k = kA2 2 2 2 (7.25) A A unde A1 = şi A2 = . In acest caz, se poate scrie I = I x + I y . 2 2 Acest raţionament permite să se reprezinte lumina naturală prin doi vectori A1 şi A2 , perpendiculari între ei, de acelaşi modul. Dacă direcţiile de vibraţie ale vectorului electric ( E ) se găsesc în orice moment şi în orice punct al direcţiei de propagare în acelaşi plan, spunem că lumina este polarizată liniar (Fig.7.23.a). Planul în care se efectuează vibraţiile vectorului E se numeşte plan de vibraţie, iar planul perpendicular pe planul de vibraţie şi care conţine direcţia de propagare, se numeşte plan de polarizare. Fig.7.24 Dacă la o rază de lumină oscilaţiile vectorului luminos se fac de preferinţă într-un plan, fiind posibile şi oscilaţiile în alt plan, spunem că lumina este parţial polarizată (Fig.7.23.b). La lumina polarizată eliptic vectorul electric E descrie o elipsă într-un plan perpendicular pe direcţia de propagare, elipsă care se deplasează, în timp, odată cu unda (Fig.7.24). Dacă rotirea vectorului luminos ( E ) se face spre dreapta spunem că polarizarea este eliptică dreapta, iar când rotirea se face spre stânga, polarizarea este eliptică stânga. Dacă elipsa a degenerat într-un cerc, avem o lumină polarizată circular. Unele substanţe (cuarţul, zaharoza, etc.) au proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii liniar polarizate care le străbate. Aceste substanţe se numesc optic active. Activitatea optică este legată de aşezarea asimetrică a atomilor în reţeaua cristalină, la solide, sau de structura asimetrică a moleculelor, la lichide.
Biofizică – Noţiuni de optică. Ochiul uman Rotaţia planului de polarizare se poate face în sensul orar, privind de la receptor (substanţe dextrogire) sau în sens antiorar (substanţe levogire). Unghiul de rotaţie se determină cu polarimetrul, introducând substanţa de cercetat între doi nicoli sau polaroizi (Fig.7.25), şi este dat de relaţia: α = α0(T, λ )h (7.26) unde h este grosimea stratului de substanţă parcurs, iar α 0(T, λ ) este puterea rotatorie specifică, mărime care caracterizează materialul la temperatura T, pentru o lungime de undă λ dată. Pentru soluţii omogene de substanţe optic active, relaţia precedentă devine: α = α0′ (T, λ ) h0 c (7.27) unde c este concentraţia soluţiei. Prima teorie asupra acestui fenomen a fost dată de Fresnel care a considerat rotirea planului de polarizare ca un fenomen de dublă refracţie circulară. 7.7. INSTRUMENTE OPTICE Fig.7.25 Prin aparat sau instrument optic se înţelege orice instrument care este util la observarea sau măsurarea unei mărimi optice. După natura mărimii optice studiate, instrumentele se clasifică astfel: a) instrumente de optică geometrică, care se folosesc la observarea imaginilor unor obiecte. b) instrumente de optică ondulatorie, care se folosesc la observarea unui sistem de franje de interferenţă, a stării de polarizare a unui fascicul luminos sau a compoziţiei spectrale a unei radiaţii emise. 197
Page 1 and 2: Capitolul VII. Biofizică - Noţiun
Page 3 and 4: Biofizică - Noţiuni de optică. O
Page 13: 7.6. POLARIZAREA LUMINII Biofizică
Page 29 and 30: 7.7.2.2. Lupa Biofizică - Noţiuni
Page 39 and 40: 42 δ 22 δ n=1,336 6,4 mm 24 mm Bi

Noţiuni de optică. Ochiul uman - Cadre Didactice

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?