Noţiuni de optică. Ochiul uman - Cadre Didactice

Iuliana Lazăr
196
I
I
x
y
2 2 A 2
= kA cos α = k = kA1
2
2 2 A 2
= kA sin α = k = kA2
2
2
2
(7.25)
A A
unde A1 = şi A2 = . In acest caz, se poate scrie I = I x + I y .
2 2
Acest raţionament permite să se reprezinte lumina naturală prin doi vectori
A1 şi A2 , perpendiculari între ei, de acelaşi modul.
Dacă direcţiile de vibraţie ale vectorului electric ( E ) se găsesc în orice
moment şi în orice punct al direcţiei de propagare în acelaşi plan, spunem că
lumina este polarizată liniar (Fig.7.23.a).
Planul în care se efectuează vibraţiile vectorului E se numeşte plan de
vibraţie, iar planul perpendicular pe planul de vibraţie şi care conţine direcţia de
propagare, se numeşte plan de polarizare.
Fig.7.24
Dacă la o rază de lumină oscilaţiile vectorului luminos se fac de preferinţă
într-un plan, fiind posibile şi oscilaţiile în alt plan, spunem că lumina este parţial
polarizată (Fig.7.23.b).
La lumina polarizată eliptic vectorul electric E descrie o elipsă într-un plan
perpendicular pe direcţia de propagare, elipsă care se deplasează, în timp, odată
cu unda (Fig.7.24). Dacă rotirea vectorului luminos ( E ) se face spre dreapta
spunem că polarizarea este eliptică dreapta, iar când rotirea se face spre stânga,
polarizarea este eliptică stânga. Dacă elipsa a degenerat într-un cerc, avem o
lumină polarizată circular.
Unele substanţe (cuarţul, zaharoza, etc.) au proprietatea de a roti planul de
polarizare a luminii liniar polarizate care le străbate. Aceste substanţe se numesc
optic active. Activitatea optică este legată de aşezarea asimetrică a atomilor în
reţeaua cristalină, la solide, sau de structura asimetrică a moleculelor, la lichide.