Noţiuni de optică. Ochiul uman - Cadre Didactice

Biofizică – Noţiuni de optică. Ochiul uman
momentul t. Nu poate fi vorba şi de o înfăşurare interioară a undelor deoarece în
interiorul suprafeţei ∑0 undele se sting prin interferenţă.
În Fig.7.16 este reprezentată figura de difracţie care apare în cazul în
care lumina traversează un orificiu circular îngust dintr-un paravan. Deşi ar fi de
aşteptat ca în spatele paravanului să existe doar un fascicol cilindric cu
diametrul egal cu al orificiului (presupunând fascicolul incident format numai din
raze paralele), figura de difracţie conţine un maxim luminos central, după care
urmează o succesiune de cercuri întunecate şi luminoase, caracteristice
difracţiei. Dacă lumina incidentă este albă (este obţinută din suprapunerea mai
multor lungimi de undă), fiecare lungime de undă are propria condiţie de maxim,
şi figura de difracţie este formată din succesiuni de cercuri luminoase de culori
diferite. Fenomenul poate fi uşor observat într-o noapte ploioasă, privind prin
pânza umbrelei o sursă de lumină. Fiecare spaţiu dintre fibrele ţesăturii se
comportă ca o fantă, pe care se produce fenomenul de difracţie.
7.5. DISPERSIA LUMINII
Prin dispersia luminii se înţelege fenomenul determinat de dependenţa
indicelui de refracţie de lungimea de undă a radiaţiei, n=f(λ). Fenomenul de
dispersie observat de către Newton la trecerea unui fascicul de lumină naturală
printr-o prismă (Fig.7.17) se manifestă prin descompunerea acestuia în radiaţiile
componente, pe ecranul (E) obţinându-se spectrul de dispersie al luminii
incidente.
Fig.7.17 Fig.7.18
193