CAPITOLUL 12 Alte procese de separare

Pentru a controla şi menţine temperatura fazei mobile (CO2), coloana
cromatografică (umplută sau capilară) se plasează într-o incintă de termostatare (similară
celei din HPLC sau GC), depinzând de tipul acesteia. Datorită viscozităţii mici ale fluidelor
supercritice utilizate ca faze mobile în SFC, lungimile coloanelor umplute pot fi mai mari
decât în HPLC, permiţând obţinerea unor rezoluţii mai bune prin această tehnică
cromatografică. La ieşirea din coloană şi înaintea intrării în detector se găseşte un
restrictor, care are rolul de a menţine parametrii fizici ai fazei mobile constante. Acesta
constă dintr-un tub foarte subţire, metalic sau din silice topită, cu lungimea de aproape 10
cm şi diametrul mai mic de 50 μm.
Fazele staţionare cele mai importante pentru separările SFC pe coloane umplute
sunt următoarele:
- polimeri polistiren-divinilbenzen sub formă de bile poroase care ridică unele probleme
legate, pe o parte, de unele efecte de contractare sau umflare, care conduc la lipsa de
reproductibilitate a separărilor, şi pe de altă parte de utilizarea lor la separarea de
compuşi cu caracter hidrofob;
- silicagel modificat chimic cu grupări cian, fenil, alchil, acoperit cu un polimer pentru a
masca grupările silanol reziduale ce interacţionează puternic cu grupările polare din
moleculele de analit şi conduc la forme asimetrice ale picurilor cromatografice;
- faze staţionare de tip chiral (menţionate în 11.11).
Fazele staţionare menţionate la separarea prin cromatografie de gaze pe coloană
capilară pot fi utilizate şi în cazul SFC pe acelaşi tip de coloană.
Detectorii specifici ambelor tehnici cromatografice pot fi folosiţi, dar alegerea
acestora depinde de natura analiţilor din probe (vezi cap. 10.10 şi 11.13). O dezvoltare a
tehnicii tandem SFC-MS utilizând surse de ionizare la presiune atmosferică s-a înregistrat
în ultimii ani, datorită avantajului dat de CO2 supercritic de a se „auto-volatiliza” prin
destinderea sa în compartimentul de nebulizare al sistemului MS.
Aplicaţii
Practic prin această tehnică cromatografică se pot separa compuşi organici
volatili şi nevolatili, nepolari sau slab polari. Astfel, SFE este aplicată cu succes la analiza
probelor de mediu, controlul alimentelor sau al produselor farmaceutice, precum şi în
analiza oligomerilor din matrici polimerice. In schimb, cromatografia în fluide supercritice
poate fi cu greu substituită în separarea şi determinarea compuşilor labili termic sau
compuşilor cu caracter exploziv din diverse probe multi-component. De exemplu,
determinarea trinitrotoluenului şi a compuşilor înrudiţi poate fi realizată prin SFC-MS,
utilizând coloane capilare cu fenilmetilpolisiloxan. Analiza carburanţilor pentru motoare cu
reacţie este un alt exemplu de aplicaţie importantă a tehnicii SFC. De obicei, în aceste
amestecuri se adaugă difenilamina ca stabilizator, cu scopul combinării acesteia cu oxizii
de azot formaţi în procesul de descompunere a carburantului, când se formează derivaţi
nitrozo- şi nitro-. Aceşti derivaţi nu pot fi determinaţi prin analiza GC, deoarece se
descompun la rândul lor în difenilamina, dar pot fi determinaţi prin SFC cu detecţie NPD.
Un alt exemplu, este determinarea nitroglicerinei din amestecuri carburante, care poate fi
mai greu realizată prin GC, datorită degradării sale cu temperatura, sau prin HPLC cu
detecţie spectrometrică UV, deoarece acest compus nu absoarbe în ultraviolet. Ori
utilizarea SFC pe coloana capilară şi detecţie FID poate fi utilizată la determinarea
acestor compuşi cu caracter exploziv.
Cuplajul acestei tehnici analitice de separare şi determinare cu SPE, dar mai ales
219