Clasa a X-a - biblionline.md

Dacă europenii spun că nu e o dovadă de generozitate să nefericeşti persoanele pe care le iubeşti, asiaticii noştri
răspund ca e o josnicie ca bărbaţii să renunţe la puterea pe care le-a dat-o natura asupra femeilor. Dacă le spui că numărul
mare de femei închise e stânjenitor, ei răspund că zece femei supuse stânjenesc mai puţin decât una nesupusă. Când li se
obiectează că europenii nu pot fi fericiţi cu femei ce nu le sunt credincioase, răspund că această credinţă atât de mult lăudată
nu împiedică dezgustul care urmează întotdeauna după satisfacerea pasiunilor. Femeile noastre ţin prea mult la noi. O pasiune
atât de liniştită te face să nu mai doreşti nimic şi nici să nu mai ai temeri. Spun că puţină cochetărie e o sare care dă gust şi care
previne corupţia. Poate că unui om mai înţelept decât mine i-ar fi greu să hotărască: pentru că, dacă asiaticii fac foarte bine căutând
mijloace potrivite ca să le potolească neliniştile, şi europenii fac foarte bine că nu au aceste nelinişti.
La urma urmei, zic ei, când suntem nefericiţi în calitate de soţi, găsim întotdeauna mijlocul de a ne despăgubi în calitate de
amanţi. Pentru ca un bărbat să se poată plânge pe drept de necredinţa soţiei, ar trebui să nu existe pe lume decât trei
persoane; dar ar fi chit când ar exista patru.
Ce idei au fost asemănătoare cu acele pe care le-a descris autorul?
Care este conţinutul de bază a primului fragment al operei?
Ce a dorit să spună autorul prin: „…Femeile noastre ţin prea mult la noi….”?
Credeţi că este specifică situaţia descrisă şi pentru comunitatea noastră?
Despre ce credeţi că a scris în continuare autorul?
Cum credeţi că sunt descrise femeile şi bărbaţii de către autor?
II fragment:
O altă problemă e de a afla dacă legea naturală le supune pe femei bărbaţilor.
- Nu, îmi zicea mai zilele trecute un filosof foarte galant! Natura n-a dictat niciodată o asemenea lege. Stăpânirea
noastră asupra lor e o adevărată tiranie. Ne-au lăsat să le subjugăm numai pentru că sunt mai blânde decât noi şi deci
mai umane şi mai înţelepte. Avantajele acestea care ar fi trebuit fără îndoială să le dea superioritatea, dacă noi am fi
fost oameni de înţeles, le-au făcut să şi-o piardă pentru că n-am fost. Or, dacă e adevărat că n-avem asupra femeilor
decât o putere tiranică, nu e mai puţin adevărat că ele au asupra noastră o putere naturală, acea a frumuseţii, căreia
nimic nu-i rezistă. Puterea noastră nu se exercita în toate ţările, dar cea a frumuseţii e universală. De ce să avem noi vreun
privilegiu? Pentru că suntem mai tari? Dar asta este o adevărată nedreptate. Folosim tot felul de mijloace ca să le slăbim
curajul. Forţele ar fi egale, dacă şi educaţia ar fi aceeaşi. Să le cercetam talentele pe care educaţia nu le-a slăbit si să
vedem dacă suntem atât de tari.
Trebuie sa recunoaştem, deşi asta ne cam jigneşte moravurile, că la popoarele cele mai civilizate femeile s-au
bucurat totdeauna de autoritate în faţa bărbaţilor lor. Autoritatea le-a fost stabilită prin lege la egipteni în cinstea zeiţei Isis, iar la
babilonieni în cinstea Semiramidei. Despre romani se spune că porunceau tuturor popoarelor, dar ascultau de soţiile lor. Nu
mai vorbesc de sauromaţi care erau într-adevăr supuşi femeilor. Exemplul lor nu poate fi citat, ei fiind prea barbari.
Despre ce nedreptate a scris autorul? Cui îi este ea convinabilă? De ce?
Cum poate fi asigurată dreptatea de gen prin educaţiei?
Ce concluzie a făcut autorul?
III fragment:
După cum vezi, dragă Ibben, am prins gust de ţara asta în care oamenilor le place să susţină teorii extraordinare şi
să reducă totul la paradox. Profetul a hotărât asupra acestei probleme şi a reglementat drepturile fiecărui sex. Femeile,
spune el, trebuie să-şi cinstească soţii; soţii trebuie să le cinstească la rându-le; dar ei au avantajul să stea cu o
treapta mai sus…
Eşti de acord cu concluzia făcută de autor?
Dacă ar fi posibil să continui opera, care vor fi următoarele 3-5 propoziţii?
Ce învăţăminte ai scos, lecturând acest fragment din opera lui Montesquieu?