Autoevaluare

Autoevaluare
Încercând să nu mă abat prea mult de la o afirmaţie a regretatului profesor de
chirurgie toracica Constantin Coman, care, după un an de colaborare şi atentă observare,
m-a luat de-o parte şi mi-a spus: „Doctore, modestia ta n-o să-ţi folosească la nimic...”
am să mă străduiesc să-mi elaborez o autoevaluare.
Am terminat Facultatea de Medicină Generală în anul 1981 având ca lucrare de
diplomă studiul efectelor teratogene a unei toxine cu origine fungica –aflatoxina B1
asupra puiului de găină, studiu coordonat de Doamna asistent universitar Olga Cilievici,
dar lucrat la propriu de mine, de la incubaţia oălor, la prepararea şi măsurătorile
scheletului şi descrierea malformaţiilor apărute până la, elaborarea textului final, cu
calcule statistice de atestare a semnificaţiei respectând toate rigorile cerute de un studiu
european autentic şi original. Lucrarea a dat, apoi naştere unui articol publicat într-o
revistă indexată CNCSIS.
A urmat apoi o perioadă asupra căreia nu are rost să insist şi a carei neajunsuri nu
pot să mi le asum, dar care m-a adus în situaţia de a fi pe aproape de momentul în care
n-aş mai fi putut urma calea pe care mi-o doream şi anume cariera chirurgicală. Am
promovat printre primii concursul de intrare în pregătirea de specialitate din septembrie
1990 şi am ales postul de chirurgie generală din cadrul Secţiei Chirurgie 2 a Spitalului
Clinic de Urgenţă Militar Central, care deţinea un sector de chirurgie toracică. Aici am
deprins secretele acestei chirurgii şi am fost îndrumat cu spirit camaraderesc şi
responsabilitate atât în chirurgia generală cât şi în aceea toracică.
În anul 2000, februarie, am fost numit, după un concurs la care au mai fost înscrişi
doi candidaţi, şef de lucrări poziţia 1 la Clinica 1 de Chirurgie Toracică din cadrul UMF
„Carol Davila”- Bucureşti. Aici am reuşit în scurtă vreme să lărgesc paleta de preocupări
chirurgicale şi să introduc tehnici noi orientându-mă după programul de pregatire a
rezidenţilor de chirurgie toracică generală din Uniunea Europeană. Dacă în mod „clasic”
chirurgia toracică românească nu rezolva şi patologia esofagiană, chirurgia toracică
mondială cuprinde şi acest capitol, din acest motiv în clinica pe care o conduc rezidenţii
devin familiarizaţi şi cu intervenţiile cerute de afecţiunile esofagiene şi de joncţiune esogastrica,
subsemnatul având şi o supraspecializare în chirurgia esofagului. Din păcate nici
un colaborator încă nu a reuşit să facă performanţă, dar speranţele nu sunt pierdute, în
această chirurgie dificilă, mare consumatoare de timp şi viaţă (a chirurgului).
Observând cu uşurinţă diferenţa numerică dintre intervenţiile chirurgicale
efectuate în anul 1999 şi 2005 – lucru lesne de verificat prin cercetarea condicilor de
operaţie, precum şi diversitatea intervenţiilor pe pulmon, perete toracic, trahee, esofag şi
mediastin, la o mortalitate operatorie sub 1%, efectuate de cele cel puţin patru echipe
operatorii distincte (fenomen neîntâlnit până la venirea mea în acestă clinică) pot afirma
fără falsă modestie că serviciul a căpătat o coloratură occidentală în ceea ce priveşte
performanţele.
Participarea la Congresele Europene de Boli Respiratorii şi Chirurgie Toracică
mi-au deschis noi perspective şi credinţa că putem deveni „europeni” cel puţin în
activitatea medicală. Acest lucru a făcut posibilă prima intervenţie de rezecţie cu
conservarea de parenchim pulmonar şi evitarea unei pneumonectomii drepte la un pacient
cu cancer bronhopulmonar efectuată de o echipă condusă de mine în anul 2001. Primele

două cazuri rezolvate în aceeaşi manieră – lobectomie superioară dreptă cu rezecţiebronhoanastomoză
– fiind obiectul unui studiu publicat în revista „Pneumologia” nr.2 din
2001. Intervenţia a fost efectuată pentru prima dată în ţara noastră dar nu am considerat car
trebui să facă obiectul unei emisiuni televizate, motiv pentru care am deferit procedeul
cotidianului şi pînă în mometul actual am adunat zeci de astfel de operaţii cu rezultate
funcţionale excelente. Aş mai putea menţiona ca modalitatea de sutură bronşică este
„proprietatea” clinicii ea nefiind descrisă în alte tratate, în această intervenţie ca şi în
multe altele fiind autodidact.
Un alt domeniu în care am acumulat oarecare experienţă şi am încercat să-l fac un
loc comun şi pentru colaboratori şi viitori specialişti în chirurgia toracică este acela al
tratamentului chirurgical al stenozelor benigne şi maligne traheale. O mare contribuţie la
realizarea acestor intervenţii a avut-o strînsa colaborare cu serviciul de bronhologie din
cadrul Instutului Naţional de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. Performanţele obţinute
au stat, probabil, la baza unor invitaţii şi solicitări. Am fost, astfel, invitat la Clinica de
Chirurgie Toracică din cadrul UMF Timişoara pentru a conferenţia despre Tratamentul
chirurgical al stenozelor traheale maligne şi benigne iar la Departamentul de Chirurgie
Toracica al Spitalului Universitar Clinic de Urgenţă Bucureşti pentru a efectua o rezecţie
de trahee pentru stenoză benignă, operaţie demonstrativă pentru medicii rezidenţi. Sunt
adeptul unei colaborări necondiţionate. Clinica pe care o conduc este , după cunoştinţele
mele, singurul loc unde se efectuează rezecţii traheale urmate de anastomoză
terminoterminală în acelaşi timp operator, ca intervenţii chirurgicale în urgenţă.
Prin profilul instituţiei în care îmi desfăşor activitatea vin în contact şi mi se cere
să rezolv din punct de vedere chirurgical o serie de cazuri cu tuberculoză pulmonară sau
pleurală, uneori cu forme chimiorezistente şi cu status biologic foarte precar. Această
realitate m-a obligat să readuc în actualitate şi să aduc unele modificări unor procedee
chirurgicale abandonate. Am rezolvat cu succes cazuri disperate recurgând la „uitatul”
extramusculo-periostal blocat cu bile. Modificarea de tehnică am comunicat-o în Jurnalul
de Chirurgie Toracică nr. 1 din 2002. Evoluţia postoperatorie după pneumonectomiile
efectuate pentru plămân distrus poate fi complicată de apariţia fistulei de bont bronşic.
Rezolvarea chirurgicală a acestei complicaţii rămâne încă o provocare. Suntem printre
puţinele clinici, dacă nu singura, în care se practică abordul transternal transpericardic al
fistulei cu suscces. Toate cele mai sus arătate au stat la baza redactări capitolului de
Tratament chirurgical al tuberculozei pulmonare din cartea „Tuberculoza – trecut,
prezent şi viitor” sub redacţia Cristian Didilescu şi Constantin Marica la prestigioasa
Editură Universitară „Carol Davila” – Bucureşti, 2004.
În aprilie 2003 am obţinut diploma de Doctor în medicină printr-o lucrare care a
încercat să facă lumină în indicaţia, modalitatea şi rezultatele obţinute după reconstructia
esofagiană cu stomac integral pentru rezolvarea stenozelor benigne şi maligne. Materialul
brut pentru această lucrare au fost cazurile la care am ajutat şi le-am urmărit postoperator
şi acelea strict personale, studiu prospectiv care mi-a permis să trag nişte concluzii
pertinente, concordante cu datele din literatură. Tratamentul stenozelor esofagiene fiind o
preocupare aparte în cadrul activităţii mele de zi cu zi a stat la originea, împreună cu
studiul literaturii în domeniu şi experienţa acumulată de-a lungul timpului, elaborării
cărţii Procedee de reconstrucţie a esofagului – stomac, colon, jejun, apărută tot la
editura mai sus menţionată în anul 2003. Cartea a fost foarte apreciată de specialişti şi
recomandată viitorilor specialişti, iar din cauza dispariţiei rapide de pe piaţă, editura a

solicitat o reeditare ce va avea loc într-un viitor apropiat. În cadrul acţiunilor de
diseminare a cunoştinţelor şi experienţei acumulate în chirurgia esofagiană am fost invitat
la UMF Craiova de către Prof. Univ. Dr. Ion Georgescu să efectuez în faţa studenţilor şi
rezidenţilor o intervenţie chirurgicală pentru cancer de esofag. Atât intervenţia cât şi
evoluţia postoperatorie a pacientului s-au derulat fără incidente.
Preocupările pe care le am în diagnosticul, stadializarea şi tratamentul cancerului
bronho-pulmonar au facut să fiu preferat ca investigator principal în două studii
multicentrice internaţionale şi anume A Multicentre, randomized, Double-Blind,
Adaptive Group-Sequential, Placebo-Controlled, Safety and Efficacy Trial with
Subcutaneous Injection of Certoparin, a Low-Molecular Weight heparin, in the
Patients with Inoperable Non-Small Cell Lung Carcinoma of Stage III a, III b or IV,
protocol CP-ME2 în anul 2002 şi Randomized Phase III Trial of Surgery Alone or
Surgery Plus Preoperative Gemcitabine – Cisplatin in Clinical Early Stages Non –
Small Cell Lung Cancer, protocol B9E – MC – S132, în 2003. Amândouă studiile s-au
încheiat cu succes.
Nu cunosc altă modalitate de a pregăti un specialist în chirurgia toracică - ca de
altfel în orice specialitate – decât prin exemplul personal. În chirurgie intervenţiile
efectuate în echipă cu medicii rezidenţi reprezintă atât „cursul” din amfiteatru cât şi
„caietul de lucrări practice”, sala de operaţie fiind locul unde se deprind manevrele şi se
apreciază corect responsabilităţile. La patul bolnavului tinerii medici cred ca au avut de
învăţat de la mine modul moral şi uman de a se comporta cu omul în suferinţă. Nu cred să
fi învăţat sau să fi sfătuit pe cineva, vreodată, împotriva principiilor hipocratice.
Din anul 2000 sunt membru al Societăţii Române de Pneumologie precum şi
membru al European Respiratory Society la ale căror congrese am paticipat, din doi în
doi ani la prima societate şi anual la cea de-a doua unde am fost acceptat cu lucrări. Tot la
aceste congrese am putut participa la numeroase cursuri de perfecţionare postuniversitare
iar la cel de-al 19-lea Congres al Societăţii Române de Pneumologie desfaşurat la Cluj
între 4 şi 6 mai 2006 am susţinut două prelegeri în cadrul cursurilor postuniversitare:
Managementul multidisciplinar al stenozelor de căi aeriene mari şi Managementul
cancerului bronho-pulmonar nonmicrocelular – abord multidisciplinar.
În cadrul pregătirii continue postuniversitare am propus şi susţinut o serie de
cursuri adresate atât rezidenţilor de chirurgie toracică cât şi celor de pneumologie, cum ar
fi: Indicaţiile tratamentului chirurgical în cancerul pulmonarf non-small, Metode
miniminvazive de diagnostic şi stadializare în cancerul bronho-pulmonar, Algoritm
diagnostic şi terapeutic în pleureziile purulente. Am încercat să prezint întotdeauna
esenţialul fără excese de explorări, bazându-mă mai mult pe explorarea clinică şi
radiologică cu expunere clară a obţiunii terapeutice.
Consider că pentru binele pacientului trebuie să existe o colaborare perfectă între
diverşii specialişti motiv pentru care în instituţia în care lucrez am militat şi susţin
discutarea cazurilor în colectivul medical, cu atât mai mult cu cât marea parte a bolilor
necesită un abord medico-chirurgical.
Ca membru activ al European Society of Thoracic Surgeons m-am ocupat de
organizarea celei de-a 3 Conferinţe de Primăvară a chirurgilor toracici din Europa unde
am fost desemnat şi spiker, tema conferinţei fiind Indication and Technic of Classic
Segmentectomy. În Societatea Română de Chirurgie toracică sunt unul dintre
vicepreşedinţi , calitate în care încerc să diseminez succesele chirurgiei toracice

omâneşti în societăţile de profil din Europa precum şi să aduc spiritul European în
societăţile corespondente din ţara noastră. Sunt de asemenea membru al Societăţii
Române de Bronhologie şi a Societăţii Române de Chirurgie Generală.
La Congresul Internaţional de Pneumologie desfăşurat la Bucureşti în aprilie 2002
mi-a fost conferit pentru întreaga activitate în câmpul chirurgiei toracice, medalia
aniversară „Marius Nasta”. De asemenea un CD de chirurgie toracoscopica sub redacţia
Prof. Corneliu Dragomirescu şi Prof. Irinel Popescu, la a cărui realizare am colaborat, a
fost premiat de Academia Medicală Română cu premiul „Iuliu Haţieganu”.
Nu pot încheia această „autoevaluare” fără să amintesc un fapt simplu, natural, al
activităţii de zi cu zi şi anume pregătirea rezidenţilor. Poate am fost greşit interpretat de
colegii mai mari, dar modul de a prezenta specialitatea ca pe una posibil de a fi dobîndită,
ba mai mult, chiar perfecţionată de fiecare rezident care a păşit pe acest drum, mi se pare
cel mai firesc şi promit să fiu mândru de fiecare coleg mai tânar care va reuşi să facă
măcar un pas înaintea mea.