intervention-and-social-change-antonio-sandu-3

Revista de Asistenţă şi Mediere Socială
ISSN: 2069 – 3990 (print)
ISSN ONLINE: 2067 – 9270
Coverd in: Index Copernicus, Ideas RePeC, EconPapers, Socionet
Intervention and Social Change
[Intervenţie şi schimbare socială]
Antonio SANDU
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20
Published by:
Lumen Publishing House
On behalf of:
Lumen Research Center in Social and Humanistic Sciences

Abstract
Intervention and Social Change
[Intervenie i schimbare social]
Ph.D. Antonio Sandu 1
In contemporary societies the need for social work is given by the
inaccessibility of resources, according to social need, or by manifested
imbalances in the functioning of a social system. The social casework is a
process that is aimed for change. The changing process applies to both
individual clients as well as its social environment with which interacts, and
influence each other (which together form the customer system). In recent
years, social casework (social work client-centered) absorbs assumptions and
theories of personality psychology with interest in the sociological sciences. A
model rhythm of social casework, in terms of problem-centered counseling, has
five distinct phases of the counseling process that will be presented and
analyzed in this article.
Keywords:
social work, social intervention, welfare, social change, problem solving aproach,
case work
1Ph.D. Antonio SANDU – Lecturer Ph.D. at Faculty of Law, „Mihail Kogalniceanu”
University, Iasi, and Chairman / Researcher III at Lumen Research Center in
Humanistic Sciences, Email: antonio1907@yahoo.com, Phone no.+40 740 151455.
5
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
Introducere
În societile contemporane nevoia de asisten este dat de
inaccesibilitatea resurselor, în conformitate cu nevoia social, sau dezechilibre
manifeste în funcionarea unui sistem social.
În asistena social contemporan se privilegiaz dou modele de lucru
cu clientul, provenind din dou teorii distincte, Teoria îngrijirii (Miftode, 1999) i
Teoria schimbri (Zastrow, 1999) (numit i perspectiva intervenionist sistemic).
Cele dou teorii se întreptrund în practica de asisten social.
Definit ca intervenie calificat i sistemic, îngrijirea are ca obiectiv
asigurarea pe termen lung a independenei clienilor fa de mediul social i, în
msura în care este posibil, inclusiv a independenei fa de ajutorul celorlali
prin punerea la dispoziia clientului a resurselor necesare în obinerea bunstrii
la care acesta nu ar putea accede fr o îngrijire special.
Schimbarea are de asemenea ca scop ultim asigurarea independenei fa
de factorii exteriori prin adaptarea sistemului client la mediul social. Schimbarea
efectiv este de natur cognitiv, atitudinal comportamental, psiho-afectiv, sau
social organizaional. Ambele forme de intervenie se dovedesc necesare în
ameliorarea i rezolvarea problemelor clientului. Satisfacerea nevoilor unei
persoane cu dezabiliti motorii poate solicita existena unui însoitor, deci
îngrijire calificat, dar de asemenea msuri de contracarare a respingerii i
marginalizrii sociale la care clientul este vulnerabil, msuri ce vizeaz
schimbarea social a atitudinilor fa de client (Cojocaru, 2003).
Acceptarea de ctre o persoan cu deficien a situaiei sale i aciunea
acesteia în vederea depirii problemelor cu care se confrunt, constituie o
schimbare atitudinal.
Îngrijirea unui copil abandonat poate necesita temporar sau permanent
resursele unui centru de plasament, asistent maternal, familie adoptatoare, dar
cea mai fericit rezolvare a cazului se realizeaz prin reintegrarea copilului în
familia de origine, reintegrare care pe lâng alocarea temporar a unor resurse
solicit schimbri atitudinal comportamentale ale familiei de origine, sau familiei
lrgite (Cojocaru, D, 2008).
Sprijinul oferit de stat pentru persoanele aflate în omaj, prin ajutorul de
omaj, alocaia de sprijin constituie msuri de îngrijire, în timp ce msurile active
de reconversie i reorientare socio-profesional, dublate de schimbarea atitudinii
fa de munc, sunt msuri ce vizeaz schimbarea sistemic.
Simpla îngrijire prin alocarea unor resurse materiale i instituionale pune
clientul într-o stare de pasivitate în faa asistentului social, de sistemul asistenial
în general, care dac este prelungit poate crea dependen de ajutorul social, i
incapacitatea de a se confrunta singur cu problemele.
6
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Intervention and Social Change
Antonio SANDU
Teoria îngrijirii privete intervenia ca o sporire a funcionalitii
sistemice, prin facilitarea accesului la resurse altfel imposibil sau dificil de
procurat. Teoria schimbrii presupune intervenia ca terapie social de reinserie.
În practic ambele sisteme de intervenie sunt utilizate. În primele stadii ale
interveniei msurile de îngrijire apar ca strict necesare. Acest model constituie
cadrul asistenei sociale imediate, interveniei (de urgen), i de multe ori poate
constitui singurul ajutor pe care îl putem oferi ca profesioniti.
Schimbarea sistemic constituie certitudinea autonomizrii clientului, dar
ea poate fi dificil de obinut fie datorit rezistenei la schimbare atât din partea
sistemului client cât i a mediului social, fie datorit particularitilor cazului.
Dei msurile de ocrotire ale clientului se dovedesc cele mai la îndemâna
profesionistului i cele ale cror rezultate depind într-o mai mare msur de
profesionalismul nostru, a realiza programe sociale care s vizeze doar suportul
i ocrotirea clientului se poate dovedi ca insuficiente.
Nu întotdeauna schimbarea sistemic se dovedete necesar. Atunci
când clientul trece prin dificulti specifice datorate unor indisponibiliti
temporare ale unor resurse, atunci simpla suplinire a resurselor absente se
dovedete suficient. Când nevoia cu care se confrunt clientul este de lung
durat, manifestându-se ca inadaptare structural-funcional, atunci numai
schimbarea la nivelul sistemului client, poate da certitudinea rezolvrii cazului.
Tehnicile de consiliere (Roger, 1987; Sandu, Ponea, 2010) existente
provin în principal din tot atâtea forme de psihoterapie, adaptate necesitilor
diverselor tipologii de clieni. Consilierea psihologic vizeaz în principal
congruena sistemului cognitiv-comportamental i atitudinal al clientului, în
concordan cu “realitatea” în care clientul exist. Problemele pentru care
clientul poate solicita consiliere pot fi de ordinul afectiv, emoional,
incongruene cognitive, inadaptri motivaionale, etc. (Sandu, 2002).
Vorbim astzi de consiliere colar i profesional, consiliere în
planificarea familial, consilierea persoanelor care au suferit diverse forme de
abuz, consiliere în cazul dificultii lurii unei decizii etc.
Formele specifice de consiliere au ca punct de plecare tot atâtea forme
de psihoterapie, diferena dintre psihoterapie i consiliere fiind marcat de
diferena de profunzime a interveniei, i de aplicabilitatea acestora
(Contemporany Psichotherapy, Palo Alto Book Press, pp 4-6).
În asistena social tehnicile de consiliere au aplicabilitate în toate
formele de intervenie social care au ca baz relaia direct cu clientul, atunci
când între client i asistent social se creeaz o relaie de ajutor direct, i în care
schimbarea strii sistemului client este necesar.
Unele dintre cele mai uzuale tehnici în consilierea realizat în asistena
social deriv din terapia centrat pe client (Client Centre Approach) construit
pe baza cercetrilor lui Carl Rogers (1987), terapia centrat pe sarcin (Task
7
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
Centred Approach) construit pe baza rezultatelor activitii lui H. H. Perelman,
analiza tranzacional, fundamentat de E. Berne, etc.
Munca de caz social (lucrul de caz) ca proces al rezolvrii
problemelor
A selecta ce s faci, în ce ordine s faci, cu ce scop, cum anume s
lucrezi intenional dar totui nondirectiv, fiind în acelai timp adaptabil i foarte
exact în munca asupra nevoilor clienilor, servindu-le interesele fr a le neglija
pe cele ale societii în ansamblul ei, reprezint activitatea zilnic a asistentului
social.
Fundamentul operaional al lucrului de caz îl constituie procesul rezolvrii
problemelor. Acest proces îl putem vedea în congruen cu rezolvarea problemelor
eului uman.
Lucrul de caz (Cleveland Mandel School of Applied Social Sciences, p. 3)
este un proces care vizeaz eminamente schimbarea. Procesul de schimbare se
aplic atât persoanei clientului cât si mediului su social cu care interacioneaz i
se influeneaz reciproc (formând împreun sistemul client).
În ultimii ani, lucrul de caz (asistena social centrat pe client) absoarbe
ipoteze i teorii ale psihologiei personalitii privind cu interes asupra tiinelor
sociologice.
Dinspre psihologie îi vin teorii cu privire la mecanismele eului, analize
ale unor stri precum cea de stres, de frustrare, de inadaptare, dinspre sociologie
i psihosociologie îi parvine perspectiva organizaional, integralismul structural
i funcional al sistemelor sociale (Cleveland Mandel School of Applied Social
Sciences, p. 6).
Lucrul de caz. presupune din partea asistentului social s-i aduc
clientul în capacitatea de a-i rezolva singur problemele sau a se adapta la ele.
inta aciunii asisteniale o constituie persoana care solicit ajutorul unui
profesionist, sau în cazuri de excepie, este obligat prin efectul legii s se
adreseze unui specialist (Ponea, Plugaru, 2010).
Procesul asistenial este experimentat ca un eveniment de via major
atât de client cât i de asistentul social. Situaia problem cu care clientul se
confrunt este rezultatul interaciunii dintre individ i mediul su social de aceea
în structurarea interveniei le privim unitar ca pe un sistem social
“Clientul acioneaz ca o entitate fizic i psihosocial ducând cu sine
anxietatea propriei neadaptri. Scopul comportamentului uman i sensul acestuia
este de a obine satisfacie, a înltura i diminua frustrrile i a-i menine
echilibrul dinamic.” (Cleveland Mandel School of Applied social Sciences, p. 6).
Comportamentul uman poate s fie sau nu eficient în promovarea
propriilor interese depinzând de funcionarea structurilor de personalitate.
8
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

9
Intervention and Social Change
Antonio SANDU
În meninerea homeostaziei i a homeodinamiei personalitii eul
opereaz reorganizri cunoscute în psihanaliz ca defense (Anne Freud, cf.
(Cleveland Mandel School of Applied social Sciences). Dac sistemele de
protecie ale eului sunt temporar disfuncionale sau greit dimensionate în faa
unei situaii problem meninerea echilibrului dinamic al personalitii eueaz.
Adaptarea presupune corecia adus sistemului motivaional al persoanei
în corelaie cu capacitatea persoanei de a realiza un compromis tolerabil între
ceea ce dorete i ceea ce este realmente posibil (Sandu, 2002).
Într-o prim faz adaptarea operaional se face în sensul ptrunderii
semnificaiei problemei, ceea ce la nivelul comportamentului observabil se va
traduce printr-o stare de oc sau chiar criz.
Resursele adaptative ale clientului sunt manifestate prin luarea unor
decizii la nivelul eului i experimentarea acestora în spaiul social. Aceste decizii
trebuiesc orientate de ctre asistentul social spre realizarea scopurilor sociale i
individuale ale clientului. Clientul se adreseaz asistentului social în momentul în
care se produce o neadaptare a resurselor manifeste ale clientului la unul dinte
rolurile sociale majore pe care trebuie s le joace.
Funcionarea social a clientului este deficitar întrucât el nu este capabil
s menin în echilibru dinamic una sau mai multe nevoi ale vieii sale
individuale i/sau sociale. Paternurile comportamentale utilizate de client în
jocul unuia sau mai multor roluri sociale sunt ineficiente.
Pentru a putea ajuta efectiv clientul, asistentul social trebuie s cunoasc
cu exactitate cerinele reale ale rolului social asumat de client, gradul de libertate
lsat de rol actorului social în a-l juca dup propriile nevoi i în corelaie cu
propriile resurse.
Pentru a înelege corect ce anume implic lucrul de caz este necesar s
trecem în revist factorii care blocheaz capacitatea clientului de rezolvare
normal a propriilor probleme (Cleveland Mandel School of Applied social
Sciences, p. 55):
Lipsa evident a resurselor necesare imediat sau pe termen lung pentru rezolvarea
problemei. Nu este corect s considerm c a pune la dispoziia clientului resursele
necesare este suficient pentru a-l ajuta s-i rezolve problema. Asistentul social
trebuie totodat s-i abiliteze clientul în a-i rezolva problemele legate de
adaptarea la resursele existente i la realitatea mediului su social. Acionându-se
altfel rezultatele obinute sunt doar temporare transformându-ne clientul într-o
persoan dependent de resursele ageniei” (Cleveland Mandel School of
Applied social Sciences, p. 55)
Lipsa de abiliti ale clientului în înelegerea naturii reale a problemei sau
a semnificaiei faptelor sociale care apar în mediul su, lipsa de cunotine
elementare necesare pentru a face fa problemei, adeseori însoit de idei
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
preconcepute, rigiditatea gândirii, face ca individul s nu poat face un
“compromis acceptabil cu realitatea.
Rolul asistentului social într-o asemenea situaie este acela de a da
clientului informaiile necesare, s interpreteze pentru client semnificaia diverselor
interaciuni simbolice la care acesta ia parte. Este necesar de asemenea s-i
clarifice clientului i s-i limpezeasc starea emoional.
Lipsa energiei psihice i emoionale precum i a resurselor de putere interioar.
Intervenia se face în sensul focalizrii forelor clientului i creterii puterii sale
psihice de rezisten la efort i stres, de aciune social, în vederea lurii de
decizii, construirii unui plan de aciune i aciunii conform planului. Este posibil
ca lipsa de energie s se datoreze unor suferine fizice (boli). Clientul are în acest
caz nevoie de asisten medical pe lâng cea social.
Suprasolicitarea psihic sau emoional poate bloca capacitatea persoanei de a rezolva
corect problemele cu care se confrunt. În special sentimentele i emoiile prea
puternice de team, insecuritate fizic sau emoional, conflictul dintre
sentimente contradictorii pot afecta major anumite structuri ale eului. Scopul
interveniei într-o asemenea situaie este reflectarea exact a strii emoionale a
clientului printr-un adecvat rspuns empatic i abilitarea (engl empowermet)
clientului de a-i lua rspunderea propriului destin, a propriilor triri i de a lua
decizii adecvate.
Rnile sufleteti adânci altereaz în timp capacitatea persoanei de a-i lua
viaa în propriile mâini generând forme de dependen psihic. Sentimentele de
frustrare care însoesc situaia problem nu sunt acute i manifeste, ele având o
form latent, subcontient, ceea ce le face greu de depistat i deci de operat
schimbarea personalitii (Sandu, 2009b). Clientul îi înelege parial i deseori
eronat problema cu care se confrunt dar ignor existena unei soluii. Ajutorul
va consta în reevaluarea împreun cu clientul a semnificaiilor aciunilor sale
individuale i sociale, a mediului su social, a valorilor sale fundamentale
aspiraiilor i comportamentului su. Vom consilia clientul în scopul de a
experimenta moduri de via sau aciune diferite de cele experimentate pân în
prezent .
Existena unor habitusuri i tipare comportamentale prea puternic
înrdcinate în subcontientul persoanei sau o socializare într-un grup de
apartenen deviant, dependena de substane toxice, de alcool, de o anumit
persoan sau chiar de serviciile asisteniale. Intervenia va viza aplicarea numai
cu acordul prealabil al clientului a tehnicilor de schimbare a atitudinilor i
comportamentului.
Lipsa obinuinei de a-i planifica aciunile acordându-se nevoilor i
scopurilor individuale, dar i resurselor existente, de a aciona sistematic i
eficient. Intervenia va consta in propunerea de exerciii vizând rezolvarea pas
cu pas a problemelor, stabilirea de scopuri finale i de etap, împrirea aciunii
10
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

11
Intervention and Social Change
Antonio SANDU
în etape, prospectarea resurselor pentru etapa urmtoare, stabilirea unei strategii
generale i de etap etc.
Procesul lucrului de caz, pe întreaga sa durat este inseparabil de
procesul consilierii, termeni folosii cel mai adesea ca sinonimi. Se poate totui în
mod excepional vorbi de „consiliere” ca tehnic a lucrului de caz atunci când o
particularizm printr-una din formele sale; nondirectivitate, terapie centrat pe
client, terapie centrat pe sarcin, consiliere premarital, consiliere în caz de
divor, analiz tranzacional, programare neuro-lingvistic, etc.
O perspectiv analitic asupra lucrului de caz – etapizare
O etapizare a modelului “social casework” (lucrul de caz) din perspectiva
consilierii centrate pe problem 2 prezint urmtoarele faze distincte ale
procesului de consiliere (Zastrow, 1999):
I. Contactul iniial cu clientul i implicarea
Stabilirea relaiei client asistent social i a încrederii reciproce, utile
procesului de ajutor.
II Evaluarea primar - întocmirea referatului iniial
Evaluarea primar se finalizeaz cu un studiu de caz (Cojocaru, D., 2003)
care se realizeaz cu ajutorul urmtoarelor tehnici:
- referat de vizita la domiciliul clientului
- ancheta sociala
- istoricul social
- identificarea punctelor tari si slabe ale clientului
- realizarea listei de probleme i a paradigmei nevoi-resurse.
III. Identificarea obiectivelor schimbrii i negocierea contractului:
- stabilirea obiectivelor interveniei
- explorarea soluiilor alternative
- alegerea strategiilor
- acordul clientului i redactarea contractului.
IV. Intervenia efectiva i monitorizarea procesului de schimbare:
- susinerea clientului în meninerea contractului
- monitorizarea clientului,
- renegocierea succesiv a contractului.
V. Evaluarea procesului de schimbare.
2 problem solving approach
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
Paradigma nevoi-resurse
Simultan cu evaluarea nevoilor, asistentul social realizeaz evaluarea
resurselor clientului. Prin corelarea celor dou va construi un proiect de
intervenie individualizat (terapia centrata pe client). La baza evalurii nevoilor i
a resurselor clientului st tehnica studiului de caz (Cojocaru, D., 2003) i
referatele de evaluare a clientului, anchetele sociale etc.
Evaluarea nevoilor clientului pleac de la “sistemul client” i câmpul
interaciunilor sale disfuncionale. Nevoile sunt evaluate în funcie de standarde
sociale acceptate, dar i de referenialul propriu al clientului. Evaluarea resurselor
are la baz atât analiza sistemului client cât i a mediului acestuia, evideniind
resursele pe care clientul sau mediul le pot mobiliza în vederea rezolvrii
problemelor.
Identificarea resurselor i adaptarea acestora la nevoile clientului se
realizeaz de preferin de ctre clientul însui, rolul asistentului social fiind acela
de facilitator al schimbrii.
1.Evaluarea nevoilor clientului (Zapodeanu, 2002:19-20): aprecierea
sistematic, facut de asistentul social, a clienilor, a problemelor lor, resurselor,
soluiilor poteniale i a obstacolelor în soluionarea problemelor. Este necesar,
atât în cunoaterea nevoilor, cât i în stabilirea prioritilor.
Informaiile se pot obine din diferite surse:
a) dintr-un formular pe care-l va completa clientul despre el însui;
b) folosirea relatrilor verbale (povestirea vieii, puncte de vedere,
gânduri, evenimente personale);
c) observarea direct;
d) observarea direct a interaciunilor dintre membrii unui cuplu, familie
i a grupurilor;
e) informri colaterale de la rude, prieteni, profesori, angajai, efi, ali
profesioniti;
f) teste psihologice administrate clientului;
g) experiena personal a interaciunilor directe cu clientul.
Dup culegerea informaiilor, acestea pot fi structurate dup urmtoarele
întrebri:
- Ce persoane i sisteme sunt implicate în situaia clasic?
- Cum sau în ce fel sunt implicate persoanele în aceste sisteme?
- Care sunt nevoile/dorinele nesatisfcute implicate în aceast problem?
- Ce stadiu al tranziiei vieii este relevant pentru problema expus?
- Ce îneles atribuie clientul problemei?
- Care sunt reaciile emoionale ale clientului?
- Cum a încercat clientul s-i rezolve problema?
12
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

- Care sunt deprinderile i punctele tari ale clientului? 3
- Ce resurse externe sunt necesare?
Intervention and Social Change
Antonio SANDU
Întocmirea listei necesitilor clienilor (Zapodeanu, 2002):
Lista reprezint un instrument utilizat în planificarea cazurilor i mai ales
în lucrul cu clienii dependeni de serviciile sociale. Necesitile formulate
exprim nevoi umane fundamentale aa cum au fost evideniate de A. Maslow
(1954) prin formularea piramidei trebuinelor:
- fizice – supravieuire;
- afective – securitate fizic i emoional;
- respect social – apartenen i dragoste;
- stima de sine;
- autorealizare – autoactualizare.
Identificarea obiectivelor interveniei (identificarea obiectivelor
schimbrii i realizarea contractului)
Pentru a putea stabili aceste obiective ale interveniei avem nevoie s
identificm cu precizie nevoile i resursele clientului i s realizm o corect
evaluare iniial a acestora. La stabilirea obiectivelor interveniei se ine seama de
punctele tari ale clientului i se urmrete realizarea corelrii dintre nevoi i
resurse, astfel încât în mod gradat clientul s ajung la o deplin funcionalitate
social. Clientul are nevoie s i se prezinte multitudinea de soluii posibile la
problema cu care se confrunt, astfel încât el însui s poat alege soluia care îi
este cea mai convenabil.
Asistentul social va gândi împreun cu clientul etapele concrete prin care
acesta va trebui s treac pentru a putea îndeplini obiectivul ales.
Clientul se confrunt simultan cu mai multe probleme. Alegerea ordinii
în care acestea se vor rezolva depinde de semnificaia particular conferit de
ctre client respectivei probleme i de gradul de disconfort resimit de client visa-vis
de respectiva problem (Sandu, Ponea, 2010).
Nu este misiunea asistentului social s stabileasc prioriti pentru viaa
clientului.
Vom începe totui cu rezolvarea cât mai rapid a uneia dintre cele mai
stresante probleme pentru client cu scopul de a încuraja clientul în urmrirea
procesului de schimbare. Vom ierarhiza aadar nevoile clientului în funcie de
3 pentru Interviul apreciativ vezi Sandu, A. (2009). Tehnici afirmativ-apreciative în dezvoltarea
organizaional. O sociopedagogie a succesului, Editura Lumen, Iai
13
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
prioritatea acordat de client respectivei probleme, dar i de posibilitatea de
intervenie rapid pentru soluionarea acesteia.
Vom realiza o lista a prioritilor clientului i o alta a duratei estimate
pentru intervenie în problema aleas.
Din corelarea celor doua liste rezult ordinea în care intervenia se va
desfura.
Într-o alt ordine de idei, în stabilirea obiectivelor interveniei vom porni
de la obiectivele generale cum ar fi: integrarea social, adaptarea, etc. i vom
trece la obiectivele specifice, cum ar fi de exemplu gsirea unei locuine pentru
mama cu copil, plasarea temporara într-un centru de minori etc.
Obiectivele particulare (specifice) sunt strict delimitate de structura
cazului în lucru. Stabilirea obiectivelor interveniei permite alegerea strategiilor,
metodelor, tehnicilor folosite în intervenie.
Evaluând multitudinea de probleme ale vieii cotidiene ale clientului,
asistentul social selecteaz spre intervenie acele probleme care afecteaz în mod
vital funcionarea social a individului. Situaia problem se poate constitui
dintr-una sau mai multe nevoi de ordin economico-financiar, medicale,
educaionale, emoionale, care toate submineaz funcionalitatea social a
sistemului client (Sandu, Ponea, 2010).
Datorit multiplelor nevoi care genereaz o unic disfuncionalitate
social vorbim despre sistemul problem. Sistemul client corelat cu sistemul
problemei rezult sistemul int al interveniei (Social cassework- A Problem
Solving Process Cleveland Mandel School of Applied social Sciences, p. 28).
“Multitudinea i dinamica naturii problemelor sociale cu care se
confrunt un client face necesar selecia de ctre asistentul social în acord cu
clientul, a unei probleme sau a unei pri dintr-o problem ca unitate de lucru,
urmând ca celelalte probleme sau pri din problem s fie abordate pe parcurs.
Focalizarea asupra problemelor persoanei, care vizeaz securitatea social a
clientului, sunt semnele distinctive ale lucrului de caz”
Acesta este un principiu fundamental. în teoria lucrului de caz anume cel al
integralitii sistemice (Zastrow, 1999:67-124) a interveniei.
Un al doilea principiu este cel al abordrii procesual stadiale a lucrului de
caz.
Prin acest principiu înelegem abordarea etapizat într-o ordine logic a
secvenelor interveniei, de genul: evaluare preliminar, stabilirea strategiilor i
negocierea acestora cu clientul, aplicarea propriu zis a tehnicilor ce vizeaz
schimbarea social, evaluarea rezultatelor, prognoza evoluiei clientului, eventual
reluarea ciclului începând cu stabilirea de noi strategii.
Procesul se repet pân clientul, ca sistem, îi regsete echilibrul
dinamic i i-l poate menine. Clientul va accepta cu mai mult uurin
intervenia dac schimbarea îi este cerut în mod gradat.
14
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

15
Intervention and Social Change
Antonio SANDU
Considerentele dup care se alege ordinea prioritii problemelor ce vor
fi abordate sunt:
- nevoile i dorinele reale ale clientului;
- ceea ce apare judecii profesionale a asistentului social drept posibil la
nivelul actual al problemei;
- ceea ce agenia de protecie social care mediaz schimbarea are ca
obiectiv s o realizeze i are resurse spre a o face.
Este foarte posibil ca persoana în dificultate s nu fie capabil s disting
cu acuratee problema cu care se confrunt implicaiile personale i sociale ale
acesteia i/sau s nu doreasc s-i rezolve decât una dintre numeroasele
probleme cu care se confrunt. Nu este indicat s se abordeze de la primele
întâlniri problema pe care judecata noastr profesional o indic drept cea mai
important, fie ca gravitate, fie ca surs a altor probleme. Se va aborda la început
problema care îi apare clientului c îl vulnerabilizeaz cel mai mult, în faa creia
se simte cel mai anxios. Trebuie inut seama de faptul c: “persoana care solicit
asistena social se afl totdeauna în stare de stres” (Social cassework- A
Problem Solving Process Cleveland Mandel School of Applied social Sciences
pp. 25), de disconfort sau chiar de criz.
Asistentul social va alege spre rezolvare problemele sau prile problemei
în ordinea indicat de propria judecat profesional. Totui datorit
subiectivitii fiecruia dintre noi va exista tendina s demarm procesul de
ajutor cu acele probleme în soluionarea crora avem o mai bogat experien.
Aceast strategie este dezirabil pentru început întrucât demareaz procesul de
ajutor pe un teren relativ mai sigur i pe de alt parte câtig încrederea clientului
prin succese pariale obinute rapid.
Trebuie respins îns tendina de a interpreta relatrile clientului prin
prisma experienei noastre anterioare fr a ine cont de principiul unicitii lucrului
de caz.
Acest principiu evideniaz c nu pot exista în realitate dou cazuriproblem
identice întrucât nu exist în realitatea social dou persoane identice
ori dou contexte sociale identice. Integrând problema clientului într-o structur
de similaritate se va ine seama de particularitile specifice clientului i
problemei.
Nu în ultimul rând în alegerea ordinii de desfurare a interveniei se va
ine seama de specificul serviciilor oferite de agenia creia profesionistul
aparine. De aceea este foarte important ca asistentul social s cunoasc cu
precizie ce anume servicii ofer clienilor agenia la care lucreaz ce tipuri de
resurse i în ce msur este dispus aceast agenie s le mobilizeze.
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
Indiferent de natura problemei pentru care persoana vine s solicite
ajutorul profesionist acesteia se adaug problema adeseori complicat de a fi
client. A solicita ajutorul înseamn a te autoconsider ca victim, ceea ce-i
diminueaz stima de sine i încrederea în propriile puteri. Intervenia asistenial
poate da natere la fenomenul de marginalizare în grupul de apartenen, însoit
eventual de o etichetare complet defavorabil.
De aici rezult principiul de practic a confidenialitii atât a naturii
problemelor cu care clientul se confrunt cât i a datelor de identificare ale
clientului. Nerespectarea acestui principiu de practic poate cauza clientului
disfuncionaliti sociale legate de integrarea sa în grupul de apartenen i
procesul de schimbare prin socializare anticipativ într-un grup de referin. Se
poate ajunge la situaia de compromitere a posibilitii oricrei intervenii
ulterioare prin pierderea încrederii nu numai în profesionistul care a greit ci în
oricare asistent social.
Procesul de schimbare a clientului poate fi vzut ca un proces de ajutor acordat
de asistentul social clientului su. Este util de tiut c folosirea termenului ajutor
poate implica în relaia asistent-client o stare de disconfort la acesta din urm,
accentuându-se latura disfuncional a personalitii clientului.
Explorarea soluiilor alternative
Rolul asistentului social în aceast etap este acela de a indica posibilele
alternative i a explora împreun cu clientul modalitile concrete de aplicare a
eventualelor soluii i consecinele aplicrii fiecreia.
Clientul trebuie s fac fa multor sarcini, dintre care unele pot crea un
disconfort temporar. El trebuie s-i asume responsabilitatea de a face fa
acestor sarcini. Sarcinile trebuiesc stabilite în conformitate cu posibilitile de
“cretere” ale clientului, pregtindu-l pentru sarcini din ce în ce mai dificile.
Temporar consilierul poate prelua unele sarcini care depesc puterea clientului
de a le face fa, dar în acelai timp sunt urgente pentru acesta.
Clientul are dreptul la autodeterminare, alegerea soluiei la problema sa îi
aparine, împreun cu alegerea ordinii desfurrii interveniei. Alegerea soluiei
de ctre asistent în locul clientului poate avea urmtoarele consecine:
- soluia se dovedete nesatisfctoare pentru client i acesta îi pierde
încrederea în asistentul social;
- soluia se dovedete satisfctoare pentru client i acesta devine
dependent de consilier pierzându-i autonomia personal.
Majoritatea soluiilor se vor dovedi parial dezirabile, parial indezirabile,
iar efectele negative se vor cumula.
Dreptul clientului la autodeterminare poate fi înclcat numai atunci când
acesta alege un curs al evenimentelor cu un înalt grad de periculozitate social
16
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

17
Intervention and Social Change
Antonio SANDU
sau individual. Aceeai situaie permite i înclcarea dreptului clientului la
confidenialitate, întiinarea clientului de aceast înclcare fiind obligatorie.
Alegerea strategiilor de intervenie
Intervenia asistentului social are în vedere ameliorarea funcionalitii
sociale a clientului. Clientul aflat în nevoie (disfuncionalitate social) este în
imposibilitatea de a-i rezolva singur, una sau mai multe probleme cu care se
confrunt, i de aceea el trebuie s sufere un dublu proces de ocrotire (protecieîngrijire)
din partea comunitii, cât si un proces de schimbare a strii sale
sociale.
Asistenta social modern cunoate doua perspective de intervenie:
teoria îngrijirii i teoria schimbrii.
Obiectivele asistenei sociale acordate din perspectiva teoriei îngrijirii
sunt: asigurarea independenei clientului, asistena social a familiilor cu membri
cu dizabiliti, oferirea asistenei sociale pentru copii orfani, îngrijirea
persoanelor de vârsta a III-a.
Teoria schimbrii vizeaz la rândul ei un dublu aspect: schimbarea
individului pentru a realiza o bun funcionare a clientului (lucrul centrat pe
client), adaptarea mediului social la nevoile clientului.
Alegerea efectiv a strategiilor de intervenie se realizeaz pornindu-se de
la modelul în care ne aflm în situaia de fa. Integrarea în procesul schimbrii,
alegerea strategiilor de intervenie apare la etapa V (intervenia efectiv).
Strategiile de intervenie se aleg în funcie de obiectivele avute în vedere
de dinamica relaiilor dintre nevoi i resurse i lista de prioriti asupra
interveniei.
Strategiile de intervenie folosite în procesul schimbrii sunt: terapia
centrat pe client, pe sarcin, consilierea suportiv, conferina de caz familial,
psiho-sociodrama, terapia behaviorist, analiza tranzacional, nondirectivitatea.
Odat stabilite, ele trebuie s funcioneze activ i s utilizeze integral
resursele puse în eviden pentru satisfacerea nevoilor clientului.
În perspectiva schimbrii la nivelul mediului social, stabilirea strategiilor
de intervenie vizeaz modificri în structura unor instituii, modificri în
percepia existena în mediul social fa de un anumit client, modificrile
atitudinii mediului social vis-a-vis de client. Metodele folosite vor fi terapiile de
grup, intervenia la nivelul administraiei publice, politici sociale la nivel regional
i naional, la nivel de O.N.G.
Pe lâng experiena practic, competen în managementul schimbrii i
abilitile de intervenie asistentul social are nevoie de creativitate în gsirea
soluiei optime pentru particularitile cazului.
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
Acordul clientului i redactarea contractului
Consilierul trebuie s negocieze cu clientul un „contract” foarte explicit
i realist. Planul desfurrii procesului de schimbare trebuie detaliat pe sarcini
astfel încât clientul s tie cror sarcini are de fcut fa în viitorul imediat cât i
în etapele ulterioare.
Intervenia efectiv i monitorizarea
Ratarea termenilor contractului de ctre client nu trebuie s atrag
pedeaps din partea noastr, dar nici eventualele scuze nu trebuiesc acceptate.
Rezolvarea sau nerezolvarea sarcinilor de ctre client nu este problema noastr,
nu avem pentru ce-l ierta sau pedepsi. „Iertarea” încurajeaz continuarea
nerezolvrii sarcinilor, iar „pedeapsa” diminueaz stima de sine. Vom negocia cu
clientul termenii unui nou contract ori de câte ori cel anterior este înclcat. Vom
recompensa simbolic fiecare comportament „dezirabil” al clientului, dar ne vom
feri s-i judecm comportamentul i cu atât mai puin convingerile i valorile.
Cel mai important obstacol care poate aprea într-o intervenie este lipsa de
motivaie a clientului de a realiza schimbarea. A-l motiva pe client constituie o
direcie principal a eforturilor consilierului.
Lipsa de experien a clientului în a face fa situaiei cu care se
confrunt poate fi parial corectat prin „jocuri de rol” între consilier i client
având drept scop „antrenamentul” pentru un rol pe care clientul va trebui s-l
joace ulterior. Consilierul va juca primul rolul pe care clientul va trebui s i-l
asume, cerându-i apoi clientului s-l joace i el.
Evaluarea rezultatelor procesului de schimbare
Procesul de schimbare se realizeaz ca un proces gradat pe parcursul
unei serii de etape i pai în vederea aplicrii potenialului de autodeterminare a
clientului.
Monitorizarea i evaluarea rezultatelor procesului de schimbare se face la
fiecare din etape în concordan cu specificul etapei acesteia.
Procesul de schimbare este un proces care antreneaz ample modificri
în viaa clientului. Ele pot fi puse în eviden prin variaia unor indicatori de
stare ai clientului, indicatori care în mod obinuit ne arat calitatea vieii
clientului.
O prim evaluare presupune urmrirea fluctuaiei acestor indicatori de
stare a clientului (bunstare material, calitatea proteciei sociale, satisfacia
subiectiv a vieii). Acetia sunt indicatori ai calitii vieii.
18
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

19
Intervention and Social Change
Antonio SANDU
Monitorizarea clientului apare ca o evaluare a gradului respectrii
contractului.
Evaluarea procesului asistenial trebuie s apar ca un feed-back din
partea clientului prin rspunsuri la întrebri despre: Cât anume l-a ajutat procesul
de consiliere; în ce mod? Ce anume a perceput clientul ca pozitiv în procesul de
consiliere? Care au fost lipsurile sesizate de client în timpul procesului de
consiliere? Ce sugestii ar avea s ne fac pentru a ne perfeciona activitatea de
consiliere?
Concluzii
Modelul lucrului de caz social poate determina autonomizarea asistenei
sociale fa de alte tiine cum ar fi psihologie social, psihoterapia i consilierea
psihologic, sociologia, ca analiz transdisciplinar asupra spaiului social.
Considerm c modelul lucrului de caz social plaseaz asistena social la
intersecia dintre dimensiunea individual a bunstrii subiectului, dimensiunea
funcionalitii sistemelor sociale i respectarea drepturilor i accesul egal la
resurse. Tocmai analiza din cele trei perspective este elementul care creeaz
identitate tiinific a asistenei sociale dându-i un obiect propriu transdisciplinar
i adaptând metodologiile la specificul multidimensional al interveniei.
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.

Revista de Asisten
i Mediere Social
References
*.* Social cassework- a problem solving process Cleveland Mandel School of Applied social
Sciences;
*.* Contemporany Psichotherapy, Palo Alto Book Press;
Zastrow, C., (1999). Introduction to Social Welfare, Wadsworth Publishing
Company, Belmont, California USA;
Cojocaru, St. (2003). Tipuri de interventie sociala, in Revista de Cercetare si si
Interventie Sociala, Editura Lumen, Iasi;
Cojocaru, D. (2008). Copilaria si constructia parentalitatii. Asistenta maternala in
Romania, Editura Polirom, Iasi;
Cojocaru, D. (2003). Repere ale cercetarii prin metoda Studiului de Caz, in
Revista de Cercetare i Interventie Sociala, Editura Lumen, Iasi;
Maslow, A. (1954). Motivation and Personality. New York: Harper;
Plugaru, A., Ponea, S., (2010). Evaluation of Supervision Practice of the Social
Services provided to Elderly in Home Care Centre, in Postmodern
Openings, nr. 3/September, Editura Lumen, Iasi;
Roger, C. R. (1987). Le developpement de la personne, Paris. Ed. Dunod;
Sandu, A. (2002). Asisten i intervenie social, Ed. Lumen, Iai;
Sandu, A. (2009). Tehnici afirmativ-apreciative în dezvoltarea organizaional. O
sociopedagogie a succesului, Editura Lumen, Iai;
Sandu, A. (2009b) O abordare afirmativ-apreciativa in medicina, in Sandu, A.
(coord) (2009) Seminarii Apreciative, Editura Lumen, Iasi, pp.115-123;
Sandu, A., Ponea, S., (2010) Appreciative counselling. Methodological
framework / Consilierea apreciativ. Cadre metodologice, in Postmodern
Openings, Nr.2, June, Editura Lumen, Iasi;
Miftode, V. (1999). Fundamentele Asistenei sociale, Editura Eminescu,
Bucuresti;
Zapodeanu, M. (2002). Terapii familiale i Asistena Social a familiei, Ed Lumen,
Iai.
20
SANDU, A., (2010) Intervention and Social Change [Interventie si schimbare sociala],
Revista de Asistenta si Mediere Sociala, November, Year 2010, pp: 5-20.