Proceduri Operationale

PROCEDURI OPERAŢIONALE

AVIZAT
Şef serviciu CPA
Dorina GHEORGHIU
Şef al Activităţilor de Pregătire
Cristina STENCZEL
PROCEDURI OPERAŢIONALE
DIRECTOR GENERAL
George ROTARU

Versiune
amendament
1
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Lista de evidenţă a amendamentelor
Pagini afectate
Data introducerii in
manual
Semnătura

CUPRINS
2
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Recomandări Pag.3
I Metode de lansare şi proceduri asociate Pag.4
II Aeronave şi instalaţii folosite la salturile cu paraşuta Pag.5
1. Construcţia avionului Pag.5
2. Scurtă descriere a aeronavelor Pag.6
3. Metode de lansare Pag.19
III Proceduri de urgenţă Pag.19
1. Introducere Pag.19
2. Procedura de deschidere a paraşutei de rezervă Pag.20
3. Procedeul de aterizare dură Pag.21
4. Reguli de prevenire a cazurilor speciale Pag.22
5. Clasificarea cazurilor speciale Pag.23
1.Clasificarea generală a cazurilor speciale Pag.23
2. Clasificarea cazurilor speciale în funcţie de momentul apariţiei Pag.24
6. Descrierea şi rezolvarea cazurilor speciale Pag.24
A. Pe timpul decolării, zborului sau aterizării cu aeronava Pag.24
B. Pe timpul zborului în aeronavă Pag.25
C. La părăsirea aeronavei Pag.26
D. La deschiderea paraşutei principale Pag.26
E. Pe timpul coborârii cu paraşuta deschisă Pag.35
F. La aterizare Pag.39
Bibliografie Pag.46

RECOMANDĂRI
3
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Pentru desfăşurarea în condiţii de securitate a activităţii de paraşutism trebuie
respectate:
Personalul navigant trebuie să cunoască la perfecţie paraşuta cu care execută saltul
şi restricţiile de exploatare.
Executarea misiunii de salt cu orice preţ este interzisă.
Întrucât orice eveniment de salt trece printr-o fază de premisă, paraşutiştii care au
comis premise de evenimente de salt, trebuie urmăriţi cu aceeaşi atenţie ca şi cum ar
fi comis evenimente de salt, deoarece cauzele comiterii sunt identice.
Atunci când a avut loc o premisă de eveniment de salt, datorită unui antrenament
insuficient (teoretic, fizic, practic, psihologic), antrenamentul trebuie mărit pentru a
evita ca paraşutistul să ajungă în aceeaşi situaţie şi să producă o nouă premisă sau
eveniment.
Analiza zborului şi salturilor cu paraşuta trebuie riguros respectată deoarece este o
metodă ştiinţifică de asigurare a procesului de instruire în zbor/salt.
Securitatea saltului este în raport direct proporţional cu valoarea investiţiilor materiale
şi de inteligenţă.
Securitatea saltului în proiectare se estimează, în fabricare se asigură, iar în
exploatare se menţine. Menţinerea securităţii saltului constituie sarcina permanentă a
întregului personal aeronautic.
În vederea asigurării securităţii saltului este obligatorie asigurarea competenţei
profesionale şi eliminarea elementului mediocru, indiferent de eşalon.
NECUNOAŞTEREA, NERESPECTAREA ŞI NEAPLICAREA REGULAMENTELOR ŞI
REGULILOR CLAR STABILITE POT DUCE LA ACCIDENTE GRAVE SAU MORTALE!!!
TRATAŢI CU CEA MAI MARE SERIOZITATE ACEASTĂ NOTĂ DE CURS.

I. METODE DE LANSARE ŞI PROCEDURI ASOCIATE
Lansarea din aeronave se poate efectua individual sau în grup.
4
PROCEDURI OPERAŢIONALE
1. INDIVIDUAL
A. AUTOMATĂ (SL-STATIC LINE)
- necesită un sistem de prindere în aeronavă, de care se acroşează comanda automată care
va deschide clapele capotei paraşutei principale, după părăsirea aeronavei de către elev,
eliberând paraşuta extractoare cu arc sau sacul de pliaj.
B. DESCHIDERE ASISTATĂ (AD – ASSISTED DEPLOYMENT)
- instructorul paraşutist va menţine în mână paraşuta extractoare (TOP) a elevului:
(1) până după extragerea cuiului curbat de închidere din ochetul textil al paraşutei, metodă
ce conferă deschiderea imediată a paraşutei principale;
(2) până la extragerea cuiului curbat de închidere din ochetul textil al paraşutei, pentru o
deschidere întârziată.
C. SOLO
- elevul sau paraşutistul va părăsi aeronava individual şi îşi va deschide singur paraşuta,
neasistat.
2. ÎN GRUP
A. TANDEM
- necesită un echipament specific;
- elevul va fi însoţit de un instructor tandem;
- de sistemul de echipare al instructorului se ataşează, în aeronavă, sistemul de suspensie al
elevului;
- completul paraşutei tandem este construit în aşa fel încât, să menţină elevul în timpul
căderii libere în poziţie stabilă şi corectă şi să suporte greutatea a două persoane după
deschiderea paraşutei principale;
- paraşuta principală cât şi cea de rezervă sunt dotate cu comenzi de pilotare cu mânere
duble.
B. ASISTAT ÎN CĂDERE LIBERĂ ACCELERATĂ (AFF – ASSISTED FREEFALL)
- necesită: o comandă manuală de deschidere a paraşutei principale, aflată pe partea
dreaptă şi o comandă AFF pe partea stângă, ataşată de comanda manuală, pentru
instructor;
- comanda manuală de deschidere, poate fi acţionată de elev sau de instructorul aflat în
partea dreaptă a elevului;
- comanda AFF, poate fi acţionată numai de instructorul aflat în partea stângă a elevului.
C. IN GRUP DE DOI SAU MAI MULTI PARASUTISTI
- elevul paraşutist sau paraşutiştii, vor părăsi aeronava simultan sau unul după celălalt, cu
sau fără interval de timp, la salturile de iniţiere sau performanţă pentru lucru relativ în cădere
liberă .

5
PROCEDURI OPERAŢIONALE
II.AERONAVE SI INSTALATII FOLOSITE LA SALTURILE CU PARASUTA
1.CONSTRUCTIA AVIONULUI
A. Fuselaj, este corpul avionului,
în care se amplasează cabina
pentru echipaj şi pentru încărcătura
utilă, diverse agregate şi miniinstalaţii;
pe el se fixează aripile,
ampenajele, motorul şi trenul de
aterizare;
B. Aripa, este componenta cea mai
importantă din construcţia avionului
şi are rolul de a crea forţa de
susţinere în zbor, numită forţa
portantă;
C. Suprafeţe de comandă:
Eleroanele, sunt elemente de
comandă laterală a avionului; prin
bracajul lor, una în sus alta în jos, se obţine un cuplu care produce înclinarea stânga, dreapta
a avionului în jurul axului longitudinal;
Flaps-urile, se folosesc în configuraţie de decolare-aterizare;
Ampenajul orizontal şi vertical, sunt componente care asigură echilibrul şi stabilitatea
avionului;
Ampenajul orizontal se compune dintr-o suprafaţă fixă, numită stabilizator, având în
prelungire o suprafaţă mobilă numită profundor;
Ampenajul vertical se compune dintr-o suprafaţă fixă numită derivă şi o suprafaţă mobilă
numită direcţie; el serveşte la stabilizarea avionului pe direcţie sau la rotirea lui în jurul axului
vertical;
Profundorul, comandă în profunzime: cabraj (urcare), picaj (coborâre).
Direcţia, comandă mişcarea în jurul axului vertical: mişcare de giraţie, stânga - dreapta.
D. Grupul motor , este mecanismul care creează forţa de tracţiune necesară deplasării prin
aer; el poate fi motor cu piston sau motor cu reacţie;
E. Elicea , este componentă care transformă cuplul motor în tracţiune.
F. Trenul de aterizare, este sistemul care la aterizare şi decolare, preia suprasarcinile
provenite de la impactul cu solul, amortizându-le şi nelăsându-le să fie transmise structurii de
rezistenţă a avionului.

6
PROCEDURI OPERAŢIONALE
2. SCURTA DESCRIERE A AERONAVELOR
A. AVIONUL AN-2
Este avion biplan cu structură metalică şi acoperit cu pânză. Are 12 locuri, plus trei membri
ce compun echipajul : pilot, copilot şi mecanic de zbor.
Dotare pentru executarea salturilor cu paraşuta:
Semnalizare optică şi acustică;
Cabluri longitudinale;
Altimetru;
Cronometru;
Vitezometru;
Drip;
Prag de cauciuc;
Geamuri laterale (hublouri);
Scaune rabatabile laterale;
Parasutişti …………………………………………. Max. 11 parasutişti + 1 instructor ;
Viteza optima de lansare………….………………. 120-150 km/h;
Plafon maxim ……………………………………… 4500 m .
Metodele de lansare
- toate metodele.
B. AVIONUL PZL 104 WILGA 35A
Este destinat activităţii de zbor în aerocluburi pentru:
- lansări cu paraşuta;
- remorcaj planoare;
- şcoală (este prevăzut cu dublă comandă);
- transport persoane.
Aripile sunt montate parasol (deasupra fuzelajului).
Echipaj max. parasutişti ………………………… 2 paraşutişti + 1 instructor ;
Viteza maximă cu paraşutişti …………………… 180 km/h ;
Viteza maximă admisă ………………………….. 260 km/h;

7
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Viteza optimă de lansare…………… …….. 110-120 km/h.;
Lăţimea uşii …………………………………… 1,5 m .
Pregătirea avionului pentru salturi cu paraşuta
Pentru executarea salturilor cu paraşuta , avionul se va pregăti astfel:
- se demontează uşa din dreapta şi se vor monta în locul ei, două bare în părţile marginale a
cadrului uşii (una în faţă şi una în spate);
- se va demonta tija manşei din dreapta şi scaunul din faţă, acesta înlocuindu-se cu o pernă
bine fixată.
Metode de lansare
- solo sau în grup de 2 sau 3 paraşutişti.
C. AVIONUL GA 8 AIRVAN
Este destinat activităţii de zbor în aerocluburi pentru:
- lansări cu paraşuta;
- şcoală (este prevăzut cu dublă comandă);
- transport persoane.
Aripile sunt montate parasol (deasupra fuselajului).
Greutate maximă admisă la decolare 1814 kg ;
Sarcină utilă maximă (Pilot+echipaj+carburant) 800 kg ;
Echipaj max. paraşutişti ………………………… 6 paraşutişti + 1 instructor ;
Viteza maximă cu usa deschisă….. …………… 180 km/h ;
Viteza maximă admisă ………………………….. 260 km/h ;
Viteza optimă de lansare ……………….. …….. 130-160 km/h ;
Lăţimea uşii ……………………………………… 1,5 m .
Metode de lansare
-toate metodele.

D. TURNUL DE PARAŞUTISM
8
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Aerocluburi teritoriale care dispun de Turnuri de paraşutism: Bucureşti, Baia Mare, Cluj
Napoca, Iaşi, Ploieşti, Suceava.
Date tehnice:
- structură: metalică sau de beton;
- înălţime: ≈ 40 – 60 – 80 m;
- posibilităţi de lucru: salturi ghidate, salturi de la platformă;
- paraşută folosită: rotundă;
- viteză de ridicare: 3 m/s;
- viteză de coborâre: max. 5 m/s.
E. ALTE TIPURI DE AERONAVE
- elicopter ;
- balon cu aer cald ;
- motodeltaplan ;
- motoparapantă sau parapantă ;
- avioane ultrausoare .

9
PROCEDURI OPERAŢIONALE

3. METODE DE LANSARE
10
PROCEDURI OPERAŢIONALE
3.1 METODE DE LANSARE A PARASUTISTILOR DIN AVIONUL AN – 2
Aeroclubul Romaniei detine aeronave AN-2 cu capabilitate de a executa misiuni de lansare
parasutisti si materiale.
Pentru executarea acestor misiuni vor fi luate urmatoarele masuri:
• imbarcarea parasutistilor se va efectua sub supravegherea mecanicului navigant sau
a tehnicului terestru, accesul catre aeronava fiind permis din partea stanga si spate a
acesteia;
• parasutistii vor ocupa pozitiile succesive in aeronava incepand de la cabina de pilotaj
catre partea din spate a cabinei pasageri;
• fiecare parasutis isi ocupa locul sau, avand grija sa nu perturbe decolarea si zborul;
• pe timpul manevrelor de rulaj la sol, decolare si luarea inaltimii pana la limita zonei de
lansare acestia isi vor pastra locurile initiale si nu vor executa alte operatiuni de pregatire
specifice;
• peste altitudinea de 150 m instructorul de aeronava acroseaza cablul comenzii
automate de cablul central al aeronavei (in cazul in care se executa salturi cu deschidere
automata la cablu);
• se interzic miscarile bruste sau modificari in sistemul de echipare si pliaj, pentru a nu
pune in pericol siguranta personala sau a colegilor;
• la limita zonei de lansare, instructorul de parasutare permite inceperea operatiunilor
specifice si cu acceptul comandantului de aeronava deschide usa laterala;
• responsabilitatea lansarii revine instructorului de parasutare care va decide momentul
inceperii parasutarii, cand acest moment nu este comandat de la sol;
• pe toata durata zborului, indiferent daca instructorul va sari sau nu acesta va fi echipat
cu parasuta;
• in cazul lansarii de materiale persoana desemnata si instruita in acest scop va fi
asigurata cu centura si cordelina de siguranta care sa nu permita depasirea planului tangent
al usii laterale cu fuselajul;
• toate operatiunile la bordul aeronavei se vor executa numai cu aprobarea
comandantului de aeronava si sub supravegherea unui membru din echipajul de comanda;
• operatiunile de pregatire, parasutare si incetare a parasutarii vor fi coordonate intre
echipajul de comanda a aeronavei si instructorul de parasutare printr-un cod de semnale
optice si acustice prestabilit si cunoscut si de catre cei ce urmeaza a parasi bordul aeronavei.
• Dupa terminarea lansarii, usa aeronavei va fi inchisa de catre mecanicul navigant,
care va fi asigurat cu centura si cordelina de siguranta care sa nu permita depasirea planului
tangent al usii laterale cu fuselajul.
3.2 METODE DE LANSARE A PARASUTISTILOR DIN AVIONUL PZL 104 WILGA
PREGATIREA AVIONULUI PENTRU LANSARI CU PARASUTA

11
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Pentru executarea lansarilor cu parasuta, avionului Wilga i se monteaza doua bare verticale;
una in partea din fata, alta in partea din spate a cadrului usii sau altele prevazute de
constructor. In timpul zborului, o chinga se va prinde de la o bara la alta pentru siguranta
parasutistilor ce ocupa locurile din partea dreapta, la toate tipurile.
Se va demonta tija mansei din dreapta scaunului din fata acestuia (din dreapta) i se va
demonta spatarul, iar pernei din lacasul scaunului i se va consolida prinderea.
Scaunelor din spate (numai la anumite tipuri) li se vor scoate spatarele si se va fixa in
locul lor o placa, pe dimensiunea ambelor spatare din placaj, pernele vor fi deasemeni
consolidate printr-o prindere sigura.
In plafon se va monta (daca nu exista), un maner de prindere sau se va prelungi
printr-un ochi de chinga manerul existent pentru ca parasutistii sa se prinda cu usurinta de el
in timp ce-si ocupa locurile sau la parasire.
Conform instructiunilor fabricii constructoare, in avion va exista un cutit la indemana,
legat cu 5-6 m cablu textil pentru a fi folosit de parasutisti sau pilot in caz de nevoie.
DREPTUL DE A EXECUTA LANSARI CU PARASUTA DIN AVIONUL WILGA
Au dreptul sa execute lansari din avionul Wilga, numai parasutistii care dovedesc
aptitudini reale pentru aceasta activitate, isi insusesc cu usurinta intreg programul de
pregatire si indeplinesc urmatoarele cerinte:
- sunt disciplinati;
- au minim 25 lansari cu parasuta din care;
- cel putin 15 lansari cu parasuta cu deschidere comandata (manuala);
- isi mentin stilul echilibrat in timpul caderilor libere, minimum 5 secunde.
. Conditiile de mai sus, sunt absolut necesare, pentru trecerea la executarea lansarilor
din avionul Wilga si ele trebuiesc indeplinite in perioada imediat premergatoare (anul
in curs) treceriii pe acest avion.
In cazul in care numarul total de lansari este realizat in ani diferiti, acestia vor fi
neaparat consecutivi, iar in ultimul (cel in care se face trecerea) parasutistul sa fi executat
cel puitin 10 lansari comandate dintr-un avion mare (AN-2).
Pentru trecere la executarea lansarilor din avionul Wilga, sportivii vor cunoaste
particularltatile de oonstrucitie si de zbor ale avionului, isi vor insusi pregatirea metodica a
urcarii in avion si a parasirii acestuia.
Examenul teoretic si rezultatele pregatirii practice la sol, vor fi conseamnate in
carnetul de zbor al sportivului, mentionandu-se numarul procesului-verbal de examinare,
data examinarii si concluziiile comisiei constituite in acest scop.
Comisia pentru examinarea sportivilor ce vor executa lansari din avionul Wilga, va fi
constituita asemeni comisiilor de examinare pentru aprobarea anuala de zbor.

12
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Parasutistli ce au executat un numar mai mic de la lansari cu parasuta din avionul
Wilga in anul inceperii acestei activitati, in anul urmator vor parcurge intregul program de
pregatire al celor ce fac trecerea initiala pe avionul Wilga.
Nuimai parasutistii care au depasit numarul de 10 lansari in anul initierii pe avionul Wilga isi
vor putea relua activitatea in anul urmator, executand inca de la inceput lansari din avionul
Wilga.
Instructorii parasutisti vor realiza un program special de pregatire, la sol, cu aceasta
categorie de sportivi si se vor convinge daca si-au pastrat sau nu deprinderile formate
privind urcarea in avion si parasirea acestuia.
Lansarile din avionul Wilga se executa pana la numarul de minimum 50,
Numai in cazuri cu totul deosebite pot zbura pentru lansare trei sportivi, fara a fi
insotiti de instructor. Conditia absolut necesara ce ingaduie aceasta, va fi ca toti cei trei
parasutisti din echipaj sa fi depasit minimul necesar de 50 lansari cu parasuta din avionul
Wilga, sa fi parcurs programul privind lansa¬rile de pe fiecare din cele trei locuri si o
experienta individuala de minimum 500 lansari.
INSTRUIREA LA SOL
Va cuprinde intregul proces de deprinderi, atat in ceea ce priveste urcarea in avion,
ocuparea locului dinainte stabilit vizarea pentru executarea lansarii, parasirea avionului.
Intregul program de instruire la sol, se va executa cu avionul, avand motorul oprit, intr-un
loc degajat.
Instructorul va lucra cu grupuri de cate doi sportiv ce vor executa pe rand urcari,
asezari si parasiri ale avionului, pana cand miscarile vor deveni deprinderi automatizate. Se
va lucra mai intai in echipament sportiv si abia dupa insusirea corecta a deprinderilor, tema
se va executa cu echipamentul complet pentru lansare. Restul grupei de sportivi va executa
initial un alt program numai cand s-au insusit deprinderile corecte, intreaga grupa poate
participa la acest program, pe de o parte, pentru ca nu mai exista posibilitatea sa
urmareaaca executii incorecte, pe de alta parte, pentru a se stimula interesul in executarea
cat mai corecta si prompta, a miscarilor, ca si pentru rotirea intregului grup in cat mai multe
formatii.
INBARCAREA IN AVION si OCUPAREA LOCURILOR
Pentru a usura sarcina imbarcarii, vom numerota locurile:
- Locul numarul 1, va fi ocupat de pilot;
- Locul numarul 2, va fi locul din dreapta pilotului (asezat deci pe randul de scaune din fata,
partea dreapta);
- Locul numarul 3, va fi locul din spatele pilotului (asezat pe randul de scaune din spate in
partea stanga);
- Locul numarul 4, va fi locul din dreapta pilotului 3 asezat pe randul de scaune din spate in
partea dreapta).
___1____ ____2___
3 4

Ocuparea locurilor.
- Parasutistul care va parasi, primul avionul, va ocupa locul 4;
- Parasutistul care va parasi, al doilea avionul, va ocupa locul 3;
13
PROCEDURI OPERAŢIONALE
- Parasutistul care va parasi, al treilea (deci ultimul) avionul, va ocupa locul 2, asezat fiind cu
spatele in diractia de zbor. Acest loc este ocupat de obicei, de instructorul ce conduce
lansarea sau, cu respectarea lui 2.10. de un sportiv cu experienta deosebita.
Urcarea in avion si asezara pe locul dinainte hotarat.
Primul care se urca in avion este parasutistul ce va ocupa locul 3.
Tehnica urcarii:
Scara avionului fiind destul de sus, parasutistul va aseza mai intai pa scara, genunchiul
piciorului drept, timp in care se va realiza si prinderea in maini de barele verticale (montate
special in vederea lansarilor) mana dreapta prinde bara verticala din fata mana stanga prinde
bara verticala din spate. Se ridica apoi piciorul stang pe scara si parasutistul ajunge in
picioare pe scara avionului. In functie de locul ce urmeaza a fi ocupat, se realizeaza:
- Pentru locurile din spate - o semiantoarcere spre dreapta in asa fel incat bratul stang
desprins de bara, sa poata prinde manerul din plafon. Se desprinde mana dreapta de pe
bara din fata si se roteste trunchiul in asa fel incat, usor aplecat in fata (pentru a nu agata nici
o parte a parasutei de bancheta sau de bara) se aseaza pe locul numarul 4 si urca in avion
si picioarele indoite din genunchi.
- Primul urcat pentru a ajunge pe locul 3, realizeaza schimbarea prinderii manerului din
plafon (iI prinde deci cu mina dreapta) si printr-o usoara ridicare muta sezuta pe locul din
stanga sa (4);
Tot timpul, parasutistul va purta grija integritatii echipamentului sau, a parasutelor. In
pozitia sezand pe locul destinat, nu se va rezema in mod necontrolat pe parasuta,va
vizualiza pozitia comenzii de largare si comenzii parasutei de rezerva. Picioarele vor fi
adunate usor indoit, in fata sa, astfel incat sa nu-si incomodeze vecinii;
- Al doilea se urca in avion, parasutistul ce va ocupa locul 4. Miscarile executate de acesta,
fiind aceleasi cu ale celui ce ocupa locul 3, mai putin mutarea pe locul din stanga;
- Al treilea (ultimul) se urca in avion, parasutistul ce va ocupa locul 2, cel care conduce
lansarea respectiva, de regula instructorul.
- Dupa ce a ajuns, prin aceleasi manevre, in picioare pe scara avionului, instructorul se
prinde cu mana dreapta de manerul din plafon si executa o semiantoarcere spre stanga.
Desprinde apoi mana stanga de pe bara din spate si usor aplecat in fata, aseaza sezuta pe
scaunul locului 2 cu deosebita grija, isi ridica apoi picioarele, lasand piciorul stang in
margine, iar pe dreptul iI trece peste picioarele parasutistului din fata sa, astfel incat acesta
este ocrotit in oarecare masura de instructor. Aceasta asezare a picioarelor favorizeaza si

14
PROCEDURI OPERAŢIONALE
prelingerea curenta a fileurilor de aer de-a lungul imbracamintei (pantalonilor) parasutistului
ce ocupa locul 2;
- Odata asezat, instructorul cere sportivului ce ocupa locul 4 chinga de siguranta al carei
capat liber il cupleaza in lacasul anume destinat. Aceasta chinga inlocuieste usa demontata.
Atit in timpul formarii deprinderilor, cit si in cazul imbarcarilor pentru lansare, se vor
respecta cu mare strictete miscarile si pana ce parasutistul urcat inainte, nu s-a asezat
corect pe locul sau, urmatorul nu va incepe imbarcarea.
Cu respectarea acelorasi miscari pentru imbarcare, ordinea ocuparii locurilor poate fi si
4,2,3.
PARASIREA AVIONULUI
Se vor crea parasutistilor deprindeiri pentru vizarea corecta a locului in care trebuie
parasit avionul.
Pentru executarea lansarilor si aterizarea parasutistilor in zona dorita sau de precizie,
sint indispensabile calculele privind abaterea si corectia pentru situatia meteo din momentul
in care se realizeaza activitatea.
Odata cunoscut rezultatul calculelor, parasutistii isi vor memora reperele ce definesc locul la
verticarea caruia urmeaza sa execute lansarea, zborul executandu-se intotdeauna spre
verticala cercului de tinta, cu cercul pe dreapta avionului.
Pregatiri in vederea parasirii avionului:
- La atingerea inaltimii hotarate pentru Iansare, dar nu mai jos de 1.200 m. avionul va intra
pe directie. Instructorul (sau sportivul ce ocupa locul 2 ) vizualizeaza pozitiile comenzilor de
largare si a parasutei de rezerva ale echipamentului propriu cat si a ocupantilor locurilor 3 si
4, iar daca totul este conform va desprinde apoi chinga de siguranta inmanand capatul liber
sportivului de pe locul 4, care o va aseza in spatele scaunului sau.
- Instructorul isi va strange picioarele cat mai dedesubtul sau, creand astfel spatiul necesar
trecerii celorlalti pentru parasirea avionului.
- Vizarea o va executa tot instructorul, care in tot timpul efectuarii operatiunilor de mai sus,
a urmarit si zborul avionului catre verticala cercului cu nisip.
- Pentru vizare, va scoate capul in afara avionului,sprijinit fiind foarte sigur de bara verticala
din fata, si va privi perfect la verticala, spre pamant, pe latura fuselajului avionului din fata
scarii acestuia.
- In apropierea reperului, va face semn pilotului sa reduca viteza de zbor.
- Ajuns la verticala locului dorit, va face semn parasutistului de pe locul 4 sa paraseasca
avionul.
Parasirea avionului:

15
PROCEDURI OPERAŢIONALE
- Parasutistul de pe locul 4 isi va verifica inca odata stare a parasutei principale, pipaind-o si
se prinde cu mana dreapta de bara verticala din spate, cat mai jos (la nivelul banchetei)
avind palma afara din avion, cu fata spre interiorul acestuia;
- Cu mana stanga se prinde de bara din fata din inte¬rior catre exterior in partea de sus;
- Doar dupa ce este astfel asigurat, scoate afara piciorul drept si print-o miscare incordata,
il aseaza pe scara avionului, cat mai la centru, cu laba in pozitia perpendiculara pe fuselajul
avionului;
- Cand piciorul drept este bine proptit pe scara, se sprijina pe el si executand o usoara.
ridicare a corpului scoate si piciorul stang afara pe care-l aseaza, paralel cu fuselajul
avionului, in fata piciorului drept;
- Ridicarea in picioare si deci iesirea din avion, o face simultan cu deprinderea mainii drepte
de pe bara din spate si urmarirea zborului spre verticala locului hotarat pentru parasire;
- In tot acest timp are si grija sa nu-si agate parasuta sau echipamentul de marginile cabinei
sau ale banchetei de pe care s-a ridicat;
- Piciorul drept se desprinde de scara si prin rotirea intregului corp spre stanga se realizeaza
o usoara asezare cu fata in directia de zbor. Odata ajuns in aceasta pozitie parasutistul
paseste si cu piciorul stang in afara scarii in lateral si tot atunci isi desprinde mana stanga de
pe bara din fata asezand-o cat mai repede posibil, prin miscare lina, simetric cu mana
dreapta. Parasutistul va folosi in acest fel fileele de aer create de avionul in zbor pentru
asezarea de la bun inceput in cadere libera stabile;
- Se va tine seama neaparat de pozitia capului, ce trebuie sa fie ridicat si a trucnchiului ce nu
se va apleca prea mult in directia de zbor, dar nici nu se va indrepta spre spate;
- Parasutistul de pe locul 3 ia locul celui ce paraseste avionul in chiar timpul cand acesta este
pe scara. El se prinde cu mana stanga de manerul din plafon si printr-o usoara ridicare isi
muta sezuta pe locul 4;
Numai la semnul instructorului (dupa ce bineanteles scara este libera) el incepe manevrele
pentru iesirea din avion:
- pipairea parasutei;
- prinderea de barele verticale – dreapta spate jos stanga fata sus;
- proptirea piciorului drept si asezarea piciorului stang in fata lui;
- iesirea din avion, ridicarea in picioare;
- desprinderea mainii drepte, asezarea in stilul de cadere dorit odata desprinderea piciorului
drept;
- parasirea in lateral cu piciorul stang si asezarea simetrica a aceluia si a mainii stangi
pentru echilibrarea stilului de cadere;
- pozitia capului si a trucnhiului in stilul corect orientat.
- Parasutistul de pe locul 2 (instructorul) paraseste avionul ultimul prin urmatoarele manevre:
- tinandu-se sigur cu mana stanga de bara din fata in zona centrului scoate din avion mai
intai piciorul stang care-l aseaza in pozitia perpendicular pe fuselajul avionului cat mai la
mijlocul scarii;
- bine sprijinit pe acest picior plaseaza toata greutatea corpului, pe el in timp ce scoate afara
si piciorul si bratul drept care executa in continuare manevrele de parasire;

16
PROCEDURI OPERAŢIONALE
- piciorul drept nu se mai fixeaza pe scara, ci odata cu rotirea pe calcaiul piciorului stang el
se aseaza in pozitia stilului de cadere dorit.
- pasirea in lateral de pe scara avionului cu piciorul stang se face in acelasi timp cu
desprinderea bratului stang de pe bara.
Toate celelalte reguli si manevre vor fi respectate si de acest parasutist la parasirea
avionului.
Pentru verificarea insusirii deprinderilor de a parasi avionul de pe locul 2 de catre
sportivii avansati, instructorul va executa, mai intai la sol si apoi in aer, parasirea avionului de
pe locul 3, dar binenteles tot ultimul.
In oricare alte situatii, ordinea de parasire va fi cea indicata la 4,3,2.
ECHIPAREA PARASUTISTULUI si CONTROLUL DUPA ECHIPARE
Echiparea parasutistului
Tinandu-se seama de faptul ca spatiul cabinei avionului este mic si nu permite miscari,
parasutistii se vor imbarca numai complet echipati pentru lansare. Echiparea va fi completa
atat in ceea ce priveste imbracamintea - se va atrage atentia in mod deosebit asupra
prinderii corecte si definitive a castii de zbor, cat si in privinta ajustarii si strangerii pe corp a
parasutei pentru lansare.
Controlul echiparii se va executa de instructor la locul de imbarcare, dupa care numai
cei corect echipati se vor urca in avion.
Cei ce s-au prezentat la control cu nereguli la parasute sau in modul de echipare, vor fi
lasati jos pentru remedierea neregulilor
Punctele speciale de control:
a) Sistemul de echipare (hamul) sa imbrace corect corpul parasutistului - spate, umeri,
piept, leagan, intre pioioare sa fie simetric si bine ajustat;
b) Chinga de piept si carabinele pentru inchiderea sistemului de echipare pe corp sa fie
bine acrosate, iar pernitele de protectie sa fie la locul lor;
c) Chingile port suspante sa fie corect introduse in capota (fara rasuciri) cu dimensiuni
potrivite si sistemul de largare in pozitia ceruta de cartea ethnica a tipului de parasuta;
d) Comenzile pentru deschiderea parasutelor:
- extractoarea TOP sa fi correct introdusa in buzunaras astfel incat cordul acesteia sa nu
poata fi agatat accidental pe timpul zborului;
- comanda de largare sa fie bine fixata pe chinga, conform cartii tehnice a parasutei, usor de
vizualizat,;
- minerul comenzii parasutei de rezerva sa fie corect introdus in locul destinat, conform cartii
tehnice;
e) RSL-ul sa fie fixat si sa aiba traseul normal pana la cuiul parasutei de rezerva;

17
PROCEDURI OPERAŢIONALE
f) Cuiul de inchidere al parasutei de rezerva sa fie corect introdus in ochet, astfel incat
sa nu permita deplierea parasutei de rezerva accidental;
g) Cuiul de inchidere al parasutei principale sa fie inrtodus corect, iar ochetul textil sa fie
suficient de tensionat pentru a nu permite deplierea accidentala a parasutei principale;
h) Aparatul de siguranta AAD in stare buna de functionare si sa fie pornit;
i) Se va verifica montarea si asigurarea a aparatelor de control si orientare
(cronometrul si altimetrul) si aducerea acestora la 0. Amplasarea lor nu trebuie sa
incomodeze sportivul in timpul sederii in avion, la deschiderea parasutei, pe timpul coborarii
cu parasuta deschisa sau la aterizare.
INSTRUIREA IN AER
Intrucat pregatirea lansarii din avionul Wilga pretinde invatarea la sol a tuturor
manevrelor ce se vor executa in timpul zborului, se mai precizeaza numai ca toate discutiile
cu pilotul lor se poarta numai de instructor sau sportivul ce ocupa locul 2.
Pilotul va participa la pregatirea imediata a activitatii si va cunoaste deci inaltimea de la care
se vor executa lansarile, felul acestora si directia de zbor reesita din calculele privind starea
timpului.
Daca mai sunt totusi mici corecturi de facut in privinta directiei, semnalele se vor face
de instructor cu palma dreapta, cu degetul mare intins.
- pentru deplasarea spre dreapta, degetul mare va indica directia spre dreapta (considerand
dreapta pilotului) pana in momentul in care avionul a fost asezat pe directia corecta;
- pentru deplasarea spre stanga se va face semnul indicand degetul mare stanga;
- zborul inainte va fi semnalizat prin leganarea palmei catre inainte (botul avionului);
- s-a ajuns pe directia dorita se semnalizeaza prin ridicarea pumnului strans cu degetul mare
in sus in dreptul fetei.
- pentru executarea virajelor se va semnaliza cu toata mana, in rotire circulara mare, directia
in care se face virajul sau o intoarcere scurta.
- pentru reducerea motorului, instructorul va face semn pilotului.
Reluarea vitezei de zbor revine pilotului, dupa ce parasutistii (parasutistul, cand s-au anuntat
lansari individuale) au parasit avionul.
Semnele de mai sus, vor fi invatate de toti cei ce participa in zbor la activitate (piloti si
parasutisti).
Dirijarea zborului se va realiza de conducatorul zborului, in colaborare cu conducatorul
lansarilor, prin legatura radio-sol-aer.
In cazul nefunctionarii statiei radio sau a defactarii ei pentru parasutistii din avion sunt
valabile urmatoarele semnale vizuale:
- crucea intreaga, este admis zborul si lansarile cu parasuta;
- doua brate opuse ale crucii stranse, nu se executa lansari, se asteapta in aer;
- crucea stransa, nu se executa lansari, avionul este chemat la aterizare.
CAZURI SPECIALE

18
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Dupa executarea corecta a intregului program de pregatire, greu se poate admite ca mai
exista posibilitatea producerii unor evenimente neprevazute.
Se impun totusi masuri ce trebuiesc luate chiar si pentru aceste situatii.
In cazul functionarii defectuase a aparatului de siguranta si deplierea parasutei in
avion pe timpul zborului, parasutistul va strange prin ducerea mainilor la spate clapele
laterale ale capotei, pentru a nu lasa cupola sa se desfasoare si va anunta instructorul care
la randul sau va cere pilotului coborarea pentru aterizare
Daca parasutistul aluneca pe scara avionului si paraseste prin surprindere avionul, el
va urmari sa nu se lase dus spre roata avionului, ci prin manevra de intoarcere folosita in
caderile libere va urmari indepartarea cat mai rapida de avion.
Instructorul, va relua pregatirea la sol cu sportivul respectiv, daca este cazul.
In situatia unui sportiv lipsit de aptitudini, ce a putut masca pana atunci carentele sale, va
propune oprirea acestuia de la activitate.
3.3 METODE DE LANSARE A PARASUTISTILOR DIN AVIONUL GA - 8
Aeroclubul Romaniei detine o aeronava GA-8 cu capabilitate de a executa misiuni de lansare
parasutisti si materiale.
Pentru executarea acestor misiuni vor fi luate urmatoarele masuri:
• se vor demonta toate scaunele din cabina pasagerilor, si se vor monta deflectorul
curentului de aer, bara de sustinere de deasupra usii si cablul pentru lansarea automata;
• imbarcarea parasutistilor se va efectua sub supravegherea pilotului comandant, a unui
tehnic terestru, sau a unui instructor de parasutism, accesul catre aeronava fiind permis din
partea stanga si spate a acesteia;
• parasutistii vor ocupa pozitiile succesive in aeronava incepand de la cabina de pilotaj
catre partea din spate a cabinei pasageri
• fiecare parasutist isi ocupa locul sau, avand grija sa nu perturbe decolarea si zborul.
Îmbarcarea in avion
Pentru a usura sarcina imbarcarii, vom numerota locurile;
• Locul numarul 1, va fi ocupat de pilot.
• Locul numarul 2, va fi locul din dreapta pilotului (asezat deci pe randul din fata, partea
dreapta);
• Locul numarul 3, va fi locul din spatele pilotului (asezat pe randul din spate in partea
stanga).
• Locul numarul 4, va fi locul din fata parasutistului 2 si din dreapta parasutistului 3
asezat pe randul din spate in partea dreapta).
• Locul numarul 5, va fi locul din fata parasutistului 3 (asezat pe randul de scaune din
spate in partea stanga).
• Locul numarul 6, va fi locul din fata parasutistului 4 si din dreapta parasutistului 5
asezat pe randul din spate in partea dreapta).

19
PROCEDURI OPERAŢIONALE
• Locul numarul 7, va fi locul din fata parasutistului 6 si din dreapta parasutistului 8
asezat pe randul din spate in partea dreapta)
• Locul numarul 8, va fi locul din fata parasutistului 5 si din stanga parasutistului 7
asezat pe randul din spate in partea stanga), este locul instructorului de aeronava
Parasirea locurilor
• Parasutistul care va parasi primul avionul, va ocupa locul 7;
• Parasutistul care va parasi al doilea avionul, va ocupa locul 6;
• Parasutistul care va parasi al treilea avionul, va ocupa locul 4;
• Parasutistul care va parasi al patrulea avionul, va ocupa locul 5;
• Parasutistul care va parasi al cincilea avionul, va ocupa locul 3;
• Parasutistul care va parasi, al saselea (deci ultimul) avionul, va ocupa locul 8, asezat
fiind cu spatele in directia de zbor. Acest loc este ocupat de obicei, de instructorul de
aeronava.
3.4 METODE DE LANSARE DIN TURNUL DE PARASUTISM:
Metodele de lansare din turnul de parasutism se regasesc detaliat in documentul „
PROCEDURI SI INTRUCTIUNI PRIVIND DESFASURAREA ACTIVITATII SPORTIVE DE
PARASUTISM TURN, TRACTAT, PANTA SI MOTOPARASUTISM ” editie revizuita si
completata 1991.

III. PROCEDURI DE URGENŢĂ
20
PROCEDURI OPERAŢIONALE
1. INTRODUCERE
Procedurile de urgenţă se aplică în situaţia apariţiei unor evenimente, incidente sau
cazuri speciale ce pot să apară pe parcursul desfăşurării activităţii de zbor şi salturi cu
paraşuta şi care necesită o rezolvare cât mai rapidă pentru a înlătura producerea de
accidente.
A. EXERSAREA PROCEDURILOR DE URGENŢĂ
1.Recapitularea, analizarea şi exersarea periodică a procedurilor de urgenţă, pregătesc
paraşutiştii pentru a reacţiona imediat şi corect pe parcursul situaţiilor deosebite care pot să
apară în timpul salturilor ;
2. se recapitulează periodic toate procedurile de urgenţă într-un trenajor de simulare;
3. pauzele lungi dintre salturi conduc la uitarea deprinderilor, dar măresc şi temerile şi în
consecinţă este necesară, înaintea fiecărui salt, recapitularea cazurilor speciale şi modul lor
de rezolvare;
4. se exersează procedurile de urgenţă, cu deschiderea paraşutei de rezervă la sol, la
fiecare repliere a rezervei:
a. se simulează un tip de defecţiune majoră la sol, apoi se larghează paraşuta şi se
deschide rezerva;
b. acest exerciţiu, oferă informaţii directe asupra forţei şi direcţiei de tragere a
comenzilor.
B. PREVENIREA ŞI PREGĂTIREA
1.Chiar dacă pregătirea adecvată şi judecata responsabilă pot reduce la minim riscul apariţiei
cazurilor speciale, chiar dacă se iau cele mai atente măsuri de prevenire, acestea tot apar
din când în când;
2. paraşutismul devine mai sigur dacă, se anticipează în permanenţă şi paraşutiştii sunt
pregătiţi să acţioneze prompt pentru rezolvarea cazurilor speciale;
3. eşecul în rezolvarea eficientă a unui caz special, este una dintre cauzele principale ale
accidentelor fatale în paraşutism;
4. siguranţa rezultă din reducerea riscului:
a. să se obţină totdeauna informaţii precise;
b. saltul să se execute doar în condiţii corespunzătoare;
c. să se evalueze factorii de risc;
d. să se cunoască propriile limite;
e. să existe deschidere la alte opinii.
C. ACŢIONAREA
1. Deschiderea paraşutei: .
a. se deschide paraşuta la altitudinea corectă;
b. o poziţie a corpului stabilă, cu faţa spre sol, îmbunătăţeşte siguranţa deschiderii dar
este mai puţin importantă decât deschiderea la altitudinea corectă.
2. Se stabileşte imediat dacă paraşuta s-a deschis corect.

21
PROCEDURI OPERAŢIONALE
3. Se efectuează procedurile de urgenţă corespunzătoare şi se deschide paraşuta de
rezervă dacă există orice fel de îndoieli cu privire la deschiderea corectă şi posibilitatea de a
controla paraşuta principală.
4. Se aterizează într-o zonă liberă – se va evita aterizarea într-o zonă periculoasă.
5. Aterizarea se va efectua în siguranţă – cu picioarele şi genunchii apropiaţi, paraşutistul va
fi pregătit pentru “Procedeul pentru Aterizare Dură”, în vederea preluării şocului şi pentru
evitarea accidentării.
2. PROCEDURA DE DESCHIDERE A PARAŞUTEI DE REZERVĂ
După iniţierea deschiderii, dacă paraşuta principală nu este complet deschisă sau nu
este controlabilă, paraşutistul trebuie să aplice procedura de deschidere a paraşutei de
rezervă.
Procedeul se va învăţa la trenajorul de simulare, instalat la sol şi prezentat în figura
de mai jos.
Se recomandă ca, după întreruperi de la salt de peste 30 zile, fiecare elev sau paraşutist să
exerseze procedurile de urgenţă, supravegheat de un instructor calificat.
Fig . 1 Simulatorul de largare şi deschiderea paraşutei de rezervă
NOTĂ: Sistemul de largare al paraşutei principale utilizează un mâner, amplasat în interiorul
chingii principale dreapta a sistemului de echipare, pentru a separa simultan ambele chingi
portsuspante.

22
PROCEDURI OPERAŢIONALE
În cazul apariţiei unui incident sau caz special se deschide paraşuta de rezervă
respectându-se urmatoarea procedură:
1. se priveşte şi se apucă cu mâna dreaptă mânerul de largare aflat în interiorul chingii
principale dreapta sub chinga de piept;
2. se priveşte şi se apucă cu mâna stângă mânerul comenzii paraşutei de rezervă aflat în
interiorul chingii principale stânga sub chinga de piept;
3. se desface fermoarul textil (scaiul sau banda Velcro ) care fixează mânerul de largare şi
se întinde complet braţul drept printr-o mişcare puternică şi continuă;
4. imediat după ce braţul drept este complet întins (şi s-a efectuat largarea), se trage
puternic mânerul de comandă al paraşutei de rezervă, cu mâna stângă, până la extensia
completă a braţului;
5. corpul se cabrează pentru a putea prelua efectul şocului la deschidere;
6. se verifică şi se asigură deschiderea paraşutei de rezervă.
3. PROCEDEUL DE ATERIZARE DURĂ
Atenuarea şocului unei aterizări dure se face aplicând „Procedeul de Aterizare Dură”:
a. se apropie picioarele cu genunchii uşor îndoiţi;
b. se frânează paraşuta complet cu ambele mâini aproape de partea din faţă a corpului
pentru a preveni accidentarea încheieturilor şi a mâinilor ;
c. se apropie bărbia de piept pentru a preveni accidentarea gâtului;
d. picioarele vor lua primele contactul cu solul;
e. se menţine poziţia “Procedeul de Aterizare Dură” de-a lungul întregii
aterizări şi se continuă cu o rostogolire;
f. pe măsură ce picioarele ating solul:
(1) se înclină corpul în direcţia aterizării pentru rostogolirea pe o parte
(2) se face o întindere pe o parte a gambei;
(3) se continuă rostogolirea pe coapsă, pe aceeaşi parte;
(4) se continuă rostogolirea pe şoldul respectiv;
(5) se răsuceşte corpul diagonal spre umărul opus;
(6) se permite corpului să continue răsucirea şi să preia şocul căderii.
Fig. 2 „Procedeul de Aterizare Dură” la contactul cu solul.

23
PROCEDURI OPERAŢIONALE
4. REGULI DE PREVENIRE A CAZURILOR SPECIALE
1. În vederea prevenirii cazurilor speciale apărute în timpul rulării, decolării, zborului pe
traiect sau a aterizării cu aeronava:
a. fiecare şcoală de paraşutism, trebuie să stabilească şi să revizuiască procedurile
pentru toate cazurile speciale posibile, legate de aeronavele utilizate;
b. toţi piloţii şi paraşutiştii trebuie să cunoască foarte bine aceste proceduri;
c. toţii elevii trebuie să respecte instrucţiunile date de instructorii lor.
2. Pe durata zborului cu aeronava, indiferent de experienţă, paraşutistul trebuie:
a. să utilizeze un echipament de calitate şi să întreţină sistemul de închidere;
b. să acorde atenţie mărită când sprijină spatele de orice tip de suport în aeronavă;
c. să evite contactul, cu alţi paraşutişti, cu sistemul de închidere al paraşutei expus
neprotejat;
d. să facă o verificare în prealabil a echipamentului înainte de părăsirea aeronavei, să se
mişte cu atenţie în avion şi în timpul pregătirii pentru salt, mai ales dacă paraşuta este
dotată cu AAD.
3. Prioritatea la deschiderea paraşutei :
a. unu, este de a deschide singur paraşuta la altitudinea corectă, în poziţie corectă;
b. doi, este de a deschide paraşuta la altitudinea corectă, indiferent de gradul de
stabilitate.
Nu se pierde timp urmărind să se prindă viteză pentru a ajunge într-o pozitie comodă, se
acţionează şi se deschide paraşuta.
4.Pentru ca o paraşută să aterizeze în siguranţă este obligatoriu să fie:
a. “prezentă” însemnând că deschiderea a avut loc şi ceva se află deasupra capului;
b. “dreptunghiulară” însemnând că paraşuta este umflată, dreptunghiulară;
c. sliderul coborât pe suspante până la chingile port-suspante;
d. suspantele întinse şi depărtate fără încurcări între ele;
e. paraşuta extractoare să fie în partea din spate a voalurii, sau cel puţin să nu încurce
aerodinamica ei;
f. “pilotabilă” însemnând că se pot efectua viraje şi frânări;
g. utilizate chingile din spate pentru pilotarea şi frânarea paraşutei în cazul unei
funcţionări defectuoase a unei comenzi:
(1) aterizarea prin frânare cu chingile portsuspante spate, trebuie exersată la o
altitudine suficient de mare înainte de a încerca o aterizare cu acestea;
(2) frânarea cu chingile de spate solicită mai multă forţă decât frânarea cu comenzile;
h. dacă paraşuta principală nu trece unul dintre testele de mai sus, trebuie să se iniţieze
procedura pentru deschiderea paraşutei de rezervă;
i. stabilirea posibilităţilor de control şi pilotare, pentru aterizare sigură, a paraşutei
principale se face până la 800 metri, în caz contrar se execută procedura de urgenţă
învăţată (largarea şi deschiderea paraşutei de rezervă).
5. Se va respecta spaţiul de siguranţă, pentru deschiderea completă a paraşutei de rezervă,
de peste 300 m, indiferent de poziţia de cădere.

24
PROCEDURI OPERAŢIONALE
6. Peste 300 m nu se deschide paraşuta de rezervă înainte de a fi largată complet paraşuta
principală sau în acelaşi timp cu largarea acesteia, pentru a se evita apariţia unor noi cazuri
speciale;
7. Dacă sub înălţimea de 300 m apar situaţii neprevăzute, ce creează lipsă de spaţiu, cum ar
fi:
a. deschiderea paraşutei de rezervă fără posibilitatea largării paraşutei principale;
b. deschiderea accidentală a paraşutei de rezervă ,
se va urmări ca paraşutele să nu se încurce între ele, iar de la caz la caz, se va înlătura
paraşuta principală (prin separarea sau strângerea ei) şi se vor asigura manevrele de
aterizare în deplină sigurantă. Paraşutistul va fi pregătit pentru aterizare dură.
5. CLASIFICAREA CAZURILOR SPECIALE
1. Clasificare generală a cazurilor speciale:
A. TOTALE - paraşuta nu este acţionată sau este acţionată dar nu se deschide;
B. PARŢIALE - paraşuta s-a deschis însă aterizarea nu este posibilă în deplină sigurantă.
Paraşutistul trebuie să fie hotărât şi să ia decizia de largare a paraşutei principale şi măsurile
corespunzătoare până la 800 m.
A. CAZURI SPECIALE TOTALE:
Identificarea
Pot să apară pe timpul executării salturilor cu deschidere automată sau comandată
când nu iese nimic din capota paraşutei principale. Aceste situaţii au ca urmare viteză mare
de cădere şi cer o acţiune rapidă şi fără întârziere a procedurii de urgenţă .
Reguli şi mod de rezolvare:
a. se deschide paraşuta de rezervă;
b. pilotarea şi aterizarea cu paraşuta de rezervă se efectuează aplicând tehnicile
cunoscute pentru paraşuta principală.
B. CAZURI SPECIALE PARŢIALE:
Identificarea
Pot să apară pe timpul executării salturilor cu deschidere automată sau comandată şi
sunt caracterizate prin deschiderea capotei şi ieşirea parţială a paraşutei principale
generând:
- fenomenul de potcoavă (deschiderea capotei fără scoaterea extractoarei top din
buzunăraş);
- blocarea sacului ;
- lipsa umflării voalurii;
- suspante deasupra paraşutei;
- noduri de presiune pe suspante;

25
PROCEDURI OPERAŢIONALE
- deteriorări majore ale paraşutei (aterizarea este imposibilă) şi alte defecţiuni ale
paraşutelor deschise.
Reguli şi mod de rezolvare:
a. aceste situaţii sunt asociate cu o viteză de cădere relativ mică iar procedura
recomandată în cazurile speciale parţiale este largarea paraşutei principale urmată
imediat de deschiderea rezervei;
b. pilotarea şi aterizarea cu paraşuta de rezervă se efectuează aplicând tehnicile
cunoscute pentru paraşuta principală.
2. Clasificarea cazurilor speciale în funcţie de momentul apariţiei
Cazurile speciale totale şi parţiale pot apărea:
A. pe timpul decolării, zborului sau aterizării cu aeronava;
B. pe timpul zborului în aeronavă;
C. la părăsirea aeronavei;
D. la deschiderea paraşutei principale;
E. pe timpul coborării cu paraşuta deschisă;
F. la aterizare.
Generalitati ale cazurilor speciale apărute la salturile cu paraşuta
Majoritatea situaţiilor sunt determinate de trei cauze principale:
a. poziţie defectuoasă sau instabilă a corpului în timpul deschiderii paraşutei;
b. echipament defect;
c. plierea necorespunzătoare sau neglijentă.
6. DESCRIEREA ŞI REZOLVAREA CAZURILOR SPECIALE
A. CAZURI SPECIALE CE POT SĂ APARĂ ÎN TIMPUL DECOLĂRII, ZBORULUI SAU
ATERIZĂRII CU AERONAVA
1. LA O ATERIZARE FORŢATĂ
Reguli şi mod de rezolvare:
a. paraşutistul să aibă casca şi centura de siguranţă pusă;
b. genunchii aduşi la piept;
c. mâinile fixate în spatele capului pentru a întări gâtul;
d. imediat, dar organizat, se iese din aeronavă, după aterizarea acesteia;
e. paraşutiştii care ies dintr-o aeronavă avariată, ar trebui să se îndrepte spre cea mai
apropiată ieşire, să nu atingă nimic din aeronavă şi să se depărteze cel puţin 30 de
metri de aeronavă.
2. ÎN CAZUL UNEI PROBLEME APĂRUTE PE DURATA ZBORULUI CU AERONAVA
Reguli şi mod de rezolvare:
Instructorul va ajuta paraşutiştii să fie pregătiţi pentru una din următoarele patru
acţiuni:

26
PROCEDURI OPERAŢIONALE
a. aterizarea tuturor paraşutiştilor cu avionul, dacă problema aeronavei apare sub 300 m;
b. părăsirea aeronavei la comanda instructorului şi deschiderea paraşutei de rezervă
după o secundă;
c. părăsirea aeronavei şi deschiderea paraşutei principală (deschidere pasivă pentru IAD
şi automat) după o secundă, dacă înălţimea este de peste 800 m;
d. realizarea unei părăsiri normale, de rutină, cu sau fără asistenţă din partea
instructorului dacă înălţimea este de peste 1000 m.
3. DUPĂ O IEŞIRE DE URGENŢĂ ŞI ODATĂ CE VOALURA ESTE DESCHISĂ
Reguli şi mod de rezolvare:
a. paraşutiştii trebuie să evite abordajele şi să îşi aleagă o zonă neobstaculată pentru
aterizare
B. PE TIMPUL ZBORULUI ÎN AERONAVĂ
1. DEPLIEREA PREMATURĂ A PARAŞUTEI ÎN AERONAVĂ
Cauze:
- mişcarea dezordonată a paraşutiştilor şi părăsirea locului stabilit de către instructorul
de aeronavă;
- mişcari bruşte, necontrolate şi agăţarea comenzilor de deschidere a paraşutelor de
structura interioară a aeronavei sau de un coleg.
Mod de rezolvare:
a. dacă uşa este deschisă, se prinde şi se asigură paraşuta, dacă e posibil se închide
uşa; dacă situaţia impune se va decupla dispozitivul RSL şi se va larga voalura după
ce a fost asigurată. Nu se mai execută saltul. Se coboară cu aeronava însoţiţi de
instructor;
b. dacă paraşuta este extrasă pe uşă, paraşutistul trebuie să o urmeze imediat înainte
de a fi extras de ea;
c. în cazul a, instructorul sau ceilalţi paraşutişti din aeronavă îl ajută, pe cel la care a
apărut cazul special, să îşi asigure paraşuta;
d. în cazul b, instructorul sau ceilalţi paraşutişti din aeronavă îl ajută pe cel la care a
apărut cazul special să îşi urmeze paraşuta, împingâdu-l afară din aeronavă.
2. TRECEREA SAU BLOCAREA CABLULUI COMENZII AUTOMATE PE DUPĂ CORPUL
SAU CAPOTA PARAŞUTEI
Cauze:
- Schimbarea mâinii ce ţine cordul comenzii automate,
- deplierea cordului pe o lungime mai mare decât este necesar,
- neatenţie în circulaţia prin aeronavă,
- modificări în echipare, după controlul efectuat la sol, ce pot duce la trecerea cordului
comenzii automate printre picioare, pe sub braţe, pe după gât sau pe după capota
paraşutei.

27
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Mod de rezolvare:
a. instructorul va remedia situaţia apărută prin plierea corectă a cablului comenzii
automate pe traseul normal pe capotă, după care se poate executa normal saltul;
b. dacă situaţia impune paraşutistul va fi oprit în aeronavă şi nu va mai efectua saltul.
C. LA PĂRĂSIREA AERONAVEI
1. AGĂŢAREA PARAŞUTISTULUI DE AERONAVĂ CU CABLUL COMENZII AUTOMATE
Cauze:
Nerespectarea poziţiei cordului, în momentul părăsirii aeronavei şi agăţarea de corp
sau sistemul de echipare duce la blocarea cordului şi imposibilitatea de a activa deschiderea
paraşutei principale rămânând suspendat în afara aeronavei.
Mod de rezolvare:
a. instructorul va încerca să readucă paraşutistul în aeronavă;
b. în caz de nereuşită, faţă de procedura precedentă, instructorul va tăia cordul comenzii
automate cu cuţitul din dotarea aeronavei, iar după o cădere liberă de 3-4 secunde
paraşutistul va larga paraşuta principală şi va deschide paraşuta de rezervă.
Atenţie! paraşuta de rezervă se va deschide numai după desprinderea de aeronavă, sub
nici o formă înainte de realizarea separarii complete de aceasta.
2. AGĂŢAREA PARAŞUTISTULUI DE STRUCTURA AERONAVEI CU PARAŞUTA
Cauze:
- deschiderea paraşutei principale în uşa avionului şi agăţarea voalurii sau suspantelor
de uşă, ampenaj sau bechie.
Mod de rezolvare:
- se deblochează sistemul RSL, se larghează paraşuta principală iar după 3-4 secunde
de cădere liberă se deschide paraşuta de rezervă.
D. LA DESCHIDEREA PARAŞUTEI PRINCIPALE
1. DESCHIDEREA PREMATURĂ A PARAŞUTEI PRINCIPALE
Cauze:
- ieşirea accidentală a extractoarei TOP din buzunăraş, datorită poziţiei de cădere liberă
faţă de curenţii de aer sau buzunăraşul este larg;
- ieşirea cablului comenzii manuale din ochetul textil sau ruperea ochetului textil de
închidere a capotei.
Mod de rezolvare:
a. se verifică deschiderea paraşutei principale;
b. în cazul apariţiei unui caz special se procedează la rezolvarea lui, în caz de
nerezolvare se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.

28
PROCEDURI OPERAŢIONALE
2. DESCHIDEREA PREMATURĂ A CAPOTEI PRINCIPALE CU EXTRACTOARE TOP
Cauze:
La deschiderea paraşutei principale cu paraşută extractoare TOP, capota se poate
deschide, înainte de eliberarea paraşutei extractoare TOP din buzunăraş, prin:
- agăţarea cuiului de închidere sau a cordului extractoarei;
- ruperea ochetului textil de închidere sau datorită lungimii necorespunzătoare a
acestuia, provocând un incident de tip potcoavă.
Mod de rezolvare:
În momentul în care se observă că s-a deschis capota principală accidental, acţiunea
recomandată este următoarea:
a. mai întâi, se localizează şi apoi se încearcă extragerea paraşutei extractoare de
maximum două ori sau în maxim două secunde, oricare dintre acestea apare prima;
b. în cazul modului de deschidere TOP, poziţia ROL, paraşuta extractoare ar trebui să
poată fi scoasă de către paraşutist, cu ajutorul tensiunii create în cordul de legătură
dintre extractoare şi sacul de pliaj;
c. în cazul modului de deschidere TOP, poziţia BOC (paraşuta extractoare montată sub
capotă), ieşirea prematură a sacului de pliaj înaintea extragerii extractoarei, poate
face dificilă localizarea şi scoaterea ei din buzunăraş;
d. dacă nu se reuşeşte extragerea paraşutei extractoare TOP, în toate situaţiile de la
punctele a, b şi c, se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.

29
PROCEDURI OPERAŢIONALE
3. NEDESCHIDEREA PARAŞUTEI PRINCIPALE CU DESCHIDERE AUTOMATĂ SAU
ASISTATĂ
Cauze :
- ruperea cablului comenzii automate ce blochează ochetul textil al paraşutei;
- desprinderea carabinei cablului comenzii automate de pe sistemul de prindere din
aeronavă (cablu, inel, etc.);
- nefuncţionarea extractoarei;
- blocarea clapelor capotei cu ochetul textil de închidere datorită uzurii sau a
parametrilor necorespunzători ai acestuia .
Mod de rezolvare:
Se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.
4. NEDESCHIDEREA PARAŞUTEI PRINCIPALE CU DESCHIDERE MANUALĂ
Cauze:
- lipsa mânerului datorită deplasării;
- pierderea mânerului;
- blocarea comenzii manuale.
Mod de rezolvare:
Se încearcă localizarea şi extragerea comenzii manuale de maxim două ori, dacă nu
este posibil, se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.

30
PROCEDURI OPERAŢIONALE
5. BLOCAREA PARAŞUTEI EXTRACTOARE TOP ÎN BUZUNĂRAŞ
Cauze:
- pliaj incorect;
- elasticul buzunăraşului prea strâns.
Mod de rezolvare:
Se încearcă extragerea paraşutei extractoare TOP (nu mai mult de două ori sau două
secunde), dacă nu s-a rezolvat, se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.
6. NEFUNCŢIONAREA PARAŞUTEI EXTRACTOARE
Cauze:
- Poziţie incorectă a corpului în cădere liberă care generează curenţi turbionari;
- poziţionarea extractoarei în remuurile corpului;
- agătarea extractoarei cu arc de clapele capotei, datorită poziţionării incorecte sub
acestea;
- imposibilitatea extragerii sacului de pliaj din capotă;
- blocarea cuiului de închidere de pe cordul paraşutei extractoare.
Mod de rezolvare:
a. paraşutistul se răsuceşte şi priveşte peste umărul drept sau stâng pentru a modifica
poziţia de cădere faţă de curentul de aer;
b. loveşte puternic cu coatele capota paraşutei şi în acelaşi timp scutură corpul rezultând
schimbarea poziţiei de cădere;
c. dacă nu se reuşeşte în 3 secunde, se larghează paraşuta principală şi se deschide
rezerva.

31
PROCEDURI OPERAŢIONALE
7. ÎNFĂŞURAREA CORDULUI PARAŞUTEI EXTRACTOARE TOP ÎN JURUL BRAŢULUI
SAU A CORPULUI
Cauze:
- menţinerea în mână a extractoarei TOP mai mult decât este necesar;
- eliberarea extractoarei prea aproape de corp;
- poziţie defectuoasă la deschidere.
Mod de rezolvare:
a. se întinde braţul în lateral către paraşuta extractoare şi prin rotiri în cercuri mici, în
sens invers înfăşurării, se încearcă eliberarea;
b. cu calm, se prinde paraşuta extractoare şi se desfăşoară de pe corp sau picioare;
c. în ambele cazuri se încearcă rezolvarea doar o singură dată, nu mai mult de 3
secunde;
d. în caz de nerezolvare se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.
8. DETAŞAREA UNEI CHINGI PORTSUSPANTE
Cauze:
Declanşarea accidentală a sistemului de largare sau cedare de material.
Mod de rezolvare:
Se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.
9. NEDEPLIEREA SUSPANTELOR
Cauze:
- blocarea suspantelor în elastice datorită pliajului defectuos (introducerea prea mult a
grupului de suspante în elastice);
- elastice care au dimensiuni diferite sau uzură diferită.
Mod de rezolvare:
Se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.
10. BLOCAREA VOALURII ÎN SACUL DE PLIAJ
Cauze:
Nedeplierea sau deplierea inegală a suspantelor ducând la petrecerea lor peste sacul
de pliaj.
Mod de rezolvare:
Se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.

11. RĂSUCIREA SUSPANTELOR
32
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Cauze:
- pliaj defectuos;
- deschidere în rotire sau în vrie;
- poziţie inegală a umerilor în momentul deschiderii.
Mod de rezolvare:
a. dacă voalura s-a deschis dar suspantele sunt răsucite, se depărtează chingile portsuspante
şi se loveşte (pedalare) cu picioarele în aer în direcţia opusă răsucirii.
Efectul este de imprimarea unei mişcări în direcţia contrară răsucirii. Nu se
deblochează comenzile decât după desrăsucire;
b. dacă paraşuta virează puternic, se răsucesc chingile în sens invers şi se loveşte cu
picioarele (pedalare) pentru a desrăsuci suspantele şi a stabiliza voalura;
c. dacă voalura s-a deschis normal, dar se învârte în jurul propriului ax, se vor debloca
simultan ambele comenzi;
d. dacă desrăsucirea suspantelor nu se poate realiza până la înălţimea de 800 m, se
larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva;
e. dacă şi rezerva prezintă aceaşi situaţie, paraşutistul trebuie să aibă răbdare pentru
rezolvarea prin aceeaşi procedură.

12. BLOCAREA SLIDER-ULUI
33
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Cauze:
- pliaj defectuos al slider – ului;
- suspante răsucite.
Mod de rezolvare:
a. se trag ambele comenzi în jos până la maxim, pentru a frâna paraşuta şi se începe
pomparea comenzilor până la 100 % cu eliberare bruscă (înfundare / pompare);
b. se repetă manevra de două ori sau până la înălţimea de 800 m;
c. dacă nu se reuşeşte coborârea sliderului până la 800 m, se larghează paraşuta
principală şi se deschide rezerva;
d. în unele situaţii, dacă nu a fost efectuată largarea paraşutei principale până la
înălţimea de 300 m şi slider-ul nu a coborât complet, o aterizare în siguranţă se poate
face şi cu slider-ul aflat doar până la jumătatea suspantelor.

13. PETRECEREA DE SUSPANTE PESTE VOALURĂ
34
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Cauze:
- apare atunci când una sau mai multe suspante trec peste voalură, producându-i
acesteia o deformare care, de cele mai multe ori, are ca rezultat apariţia unei mişcări
de rotaţie;
- poziţe defectuoasă la deschidere;
- pliaj defectuos.

35
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Mod de rezolvare:
-se va trage o dată sau maxim de două ori de suspanta sau grupul de suspante ce
petrec voalura pentru eliberarea ei;
-în caz de nereuşită, în funcţie de gravitatea deformării se stabileşte dacă paraşuta se
poate pilota şi prezintă siguranţă pentru aterizare, până la altitudinea de 800 metri, înălţime
la care se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva, dacă nu prezintă siguranţă;
-în cazul în care paraşutistul se şi roteşte cu paraşuta, imediat va larga paraşuta
principală şi va deschide rezerva.
14. RUPEREA, SPARGEREA VOALURII
Cauze:
- material îmbătrânit, uzat;
- şoc puternic la deschiderea paraşutei, datorită poziţiei defectuoase ce generează
viteză mare de coborâre;
- pliaj defectuos;
- nerespectarea recomandărilor date de producător cu privire la încărcarea pe paraşută
(greutatea maximă admisă). .
Mod de rezolvare:
a. dacă nu influenţează pilotarea, adică viteza de coborâre nu creşte, paraşuta nu intră
în viraje şi ruptura nu prezintă pericol de a se mări, se pilotează normal pentru
aterizare fară bruscarea comenzilor;
b. până la altitudinea de 800m se stabileşte dacă paraşuta se poate pilota şi prezintă
siguranţă pentru aterizare;
c. în caz contrar se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva în spaţiul de
siguranţă.
15. NEUMFLAREA CELULELOR LATERALE CU AER
Cauze:
- pliaj defectuos;
- material electrizat, umed, îmbătrânit;
- depăşirea timpului de valabilitate al pliajului.
Mod de rezolvare:
a. în situaţia neumflării celulelor pe una din lateralele voalurii, se deblochează comenzile
de pilotare şi se execută o pompare sau un viraj, de preferat de pe partea neumflată,
pentru o acţionare mai rapidă şi promtă;
b. în situaţia neumflării celulelor pe ambele părţi (fagurii centrali rămânând umflaţi):
(1) se acţionează ambele comenzi de pilotare 100% şi se menţin trase până când
se deschid celulele exterioare, apoi se eliberează cu atenţie;
(2) dacă nu sunt deblocate comenzile de pilotare, pentru a ajuta umflarea celulelor
laterale se acţionează chingile portsuspante spate prin tragere alternativă;
c. dacă voalura s-a deschis normal, dar se învârte în jurul propriului ax, se vor acţiona
ambele comenzi;

36
PROCEDURI OPERAŢIONALE
d. până la altitudinea de 800m se stabileşte dacă paraşuta se poate pilota şi prezintă
siguranţă pentru aterizare, sub această înălţime se larghează paraşuta principală şi se
deschide rezerva.
16. RUPEREA UNEIA SAU A MAI MULTOR SUSPANTE
Cauze:
- material îmbătrânit, uzat;
- şoc puternic la deschiderea paraşutei datorită poziţiei defectuoase ce generează
viteză mare;
- pliaj defectuos;
- nerespectarea recomandărilor date de producător cu privire la încărcarea pe paraşută
(greutatea maximă admisă).
Mod de rezolvare:
a. până la altitudinea de 800m, se vor evalua rapid efectele asupra caracteristicilor de
zbor ale paraşutei;
b. dacă până la această altitudine, se constată producerea de modificări asupra
stabilităţii şi vitezei de coborâre şi paraşuta nu prezintă siguranţă la aterizare, se
larghează paraşuta pricipală şi se deschide rezerva.
17. RUPEREA UNEI COMENZI DE PILOTARE
Cauze:
- Material îmbătrânit, uzat;
- şoc puternic la deschidere datorită poziţiei defectuoase ce generează viteză mare;
- pliaj defectuos (neblocarea unei comenzi de pilotare).
Mod de rezolvare:
a. pilotarea paraşutei se va face cu comanda rămasă şi cu chinga portsuspantă spate de
pe partea comenzii rupte, evitând manevrele bruşte, mai ales la aterizare, deoarece
se pot produce angajări ale voalurii;

37
PROCEDURI OPERAŢIONALE
b. pentru cei fără experienţă, care nu au executat nici un exerciţiu (înfundări, rotiri, etc.)
cu chingile portsuspante spate şi nu sunt stăpâni pe manevrele ce trebuiesc
executate, se recomandă largarea paraşutei principale şi deschiderea rezervei în
spaţiul de siguranţă (800m).
18. BLOCAREA UNEI COMENZI DE PILOTARE
Cauze:
- material îmbătrînit, uzat;
- pliaj defectuos.
Mod de rezolvare:
a. se încearcă eliberarea comenzii blocate, dar nu mai jos de 800m;
b. se încearcă oprirea rotirii create prin pilotarea cu comanda rămasă;
c. dacă paraşuta are tendinţa de angajare sau nu se poate efectua o aterizare în deplină
siguranţă, se larghează paraşuta principală şi se deschide rezerva.
19. AGĂŢAREA PARAŞUTEI PRINCIPALE DE CORPUL PARAŞUTISTULUI
Cauze:
Deschiderea paraşutei principale în evoluţie dezordonată pe timpul căderii libere.
Mod de rezolvare:
a. cu calm, se încearcă eliberarea corpului (de partea agăţată a voalurii) şi se
urmăreşte deschiderea completă şi corectă a paraşutei;
b. în caz de nerezolvare în timp de 4-5 secunde, se larghează paraşuta principală şi
se deschide rezerva respectând înălţimea de siguranţă de 800m.
E. PE TIMPUL COBORÂRII CU PARAŞUTA DESCHISĂ
1. DOUĂ PARAŞUTE DESCHISE (PARAŞUTA PRINCIPALĂ ŞI PARAŞUTA DE
REZERVĂ)
Cauze:
- necunoaşterea procedurilor de largare a paraşutei principale;
- deschiderea accidentală a rezervei;
- deschiderea rezervei acţionată de AAD;
- diferite situaţii ce pot conduce la deschiderea ambelor paraşute.
Mod de rezolvare:
A. O paraşută umflată şi cealaltă deschizându-se:
a. se încearcă prinderea paraşutei (principală sau de rezervă) aflată în procesul de
deschidere şi se reţine între picioare;
b. dacă există altitudine suficientă, peste 300 m, se deconectează RSL-ul şi se
larghează paraşuta principală;
c. dacă nu există altitudine suficientă pentru largarea paraşutei principale (cel puţin
300m) se aşteaptă umflarea paraşutei aflată în procesul de deschidere şi se
evaluează rezultatul. Cele două paraşute deschise se aşează de obicei, într-una din
cele trei configuraţii:
(1) biplan - una în faţa celeilalte;

38
PROCEDURI OPERAŢIONALE
(2) evantai - una lângă cealaltă în lateral (umăr la umăr);
(3) cuţit – depărtate, faţă de axul vertical, cu bordul de atac în jos.
Încercarea de a forţa trecerea dintr-o configuraţie în altă configuraţie, este de obicei
inutilă şi poate fi periculoasă. Se observă care este problema, se evaluează rapid situaţia şi
se aplică procedura de rezolvare corectă.
(1) biplan - prezintă în general siguranţă la aterizare.
Mod de rezolvare:
- se deblochează comenzile de pe paraşuta din faţă şi se revine uşor la zborul normal;
- nu se larghează sub înălţimea de 300 m;
- se lasă comenzile blocate pe paraşuta din spate;
- se pilotează paraşuta din faţă doar atât cât este necesar pentru a face manevrele în
vederea aterizării în siguranţă;
- se utilizează cantităţi mici de comandă necesare aterizării;
- se efectuează procedeul de aterizare dură.
(2) evantai - poate fi o configuraţie sigură la aterizare, dar este potenţial mai instabilă.
Mod de rezolvare:
- peste înălţimea de 300 m, dacă ambele paraşute zboară fără interferenţe şi nu apare
riscul de încurcare, se deconectează RSL-ul, se larghează paraşuta principală şi se
pilotează rezerva în vederea unei aterizări normale;
- sub înălţimea de 300 m, se deblochează RSL-ul, nu se larghează paraşuta principală
şi se menţin voalurile în evantai până la aterizare;
- se aterizează cu ambele paraşute fără a frâna şi se efectuează procedeul de aterizare
dură.

39
PROCEDURI OPERAŢIONALE
(3) cuţit - extrem de periculoasă pentru aterizare.
Mod de rezolvare:
- se deconectează RSL-ul, se larghează paraşuta principală şi se pilotează rezerva în
vederea unei aterizări normale.
B. Deschiderea concomitentă a celor două paraşute:
- se larghează paraşuta principala şi se pilotează rezerva în vederea unei aterizări
normale.
2. ÎNCURCAREA PARAŞUTEI DE REZERVĂ CU CEA PRINCIPALĂ
Cauze:
- deschiderea rezervei fără largarea paraşutei principale;
- deschiderea accidentală a rezervei.
Mod de rezolvare:
a. se încearcă rezolvarea retrăgând paraşuta care este mai puţin umflată;
b. dacă este posibil, se larghează paraşuta principală numai în cazul când paraşuta de
rezervă este complet deschisă;
c. se efectueză procedeul de aterizare dură.

40
PROCEDURI OPERAŢIONALE
3. ÎNFAŞURAREA PARAŞUTEI DE REZERVĂ PE CORPUL PARAŞUTISTULUI
Cauze :
- deschiderea paraşutei de rezervă în evoluţie dezordonată.
Mod de rezolvare:
a. cu calm, se desprinde de pe corp şi se asigură procesul de deschidere;
b. se efectuează procedeul de aterizare dură.
4. ABORDAJUL
Reprezintă coliziunea necontrolată şi nedorită dintre doi paraşutişti cu paraşutele
deschise. Evitarea abordajului se face prin cunoaşterea poziţiei celorlalţi paraşutişti.
Cauze:
- neatenţie pe timpul pilotării paraşutei;
- turbulenţă în cazul salturilor în grup sau lucrului relativ pe cupolă.
Reguli de bază:
toţi paraşutiştii trebuie să evite abordajul indiferent de experienţă;
paraşutistul de sus îl evită pe cel de jos;
în situaţia lansărilor de grup, cu părăsiri ale aeronavelor imediate sau cu deschideri
apropiate, după deschidere se pilotează cu chingile port-suspante spate pentru
evitare;
se vor atenţiona prin semnale sonore ;
fiecare dintre paraşutişti va trage de comanda dreaptă, pentru a se întoarce în direcţii
opuse în vederea evitării;
se va proteja faţa şi mânerele de comandă;
se depărtează picioarele pentru a evita intrarea între suspante;
dacă doi paraşutişti se ciocnesc şi se încurcă, trebuie să comunice intenţiile lor înainte
de a acţiona;
pentru deschiderea rezervei la un sistem dotat cu RSL, este necesară deconectarea
lui înaintea largării;
comunicarea este foarte importantă în acest moment, pentru luarea deciziei corecte,
se va evita strigătele fără înţeles ;
primul paraşutist care şi-a deschis rezerva în urma largării, trebuie să zboare (să
plece) în linie dreaptă pentru degajarea zonei pentru celălalt paraşutist;
se va verifica altimetrul pentru a putea lua decizia cu privire la procedura
recomandată.
Mod de rezolvare:
Dacă abordajul s-a produs, cu calm se încearcă următoarele:
a. desprinderea părţii agăţate şi depărtarea în direcţii opuse;
b. în caz de înfăşurare: paraşutistul de jos larghează paraşuta principală şi deschide
paraşuta de rezervă; dacă paraşuta celui de sus este deschisă corespunzător şi este

41
PROCEDURI OPERAŢIONALE
funcţională nu este necesară largarea, ci se va încerca degajarea din voalura largată;
în lipsă de spaţiu ambii paraşutişti vor ateriza cu o singură paraşută;
c. în caz de încurcare: paraşutistul de sus sau cel care se află în exteriorul rotirii va larga
primul şi va deschide paraşuta de rezervă, urmat de paraşutitul de jos sau din
interiorul rotirii, altfel situaţia poate deveni şi mai gravă
F. LA ATERIZARE

42
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Cauzele incidentelor sau cazurilor speciale ce pot să apară la aterizare sunt generale:
- vânt, curenţi puternici;
- schimbarea intensiţăii şi direcţiei vântului;
- defecţiuni la sistemul de pilotare;
- pilotarea greşită;
- vizare eronată (aprecierea greşită a direcţiei şi/sau a momentului părăsirii aeronavei).
Reguli de bază:
se va alege o zonă de aterizare degajată, fără obstacole;
se va aplica schema de pilotare adecvată condiţiei meteo şi zonei de aterizare;
se vor evita virajele joase;
dacă paraşutistul îşi dă seama că a realizat un viraj la o altitudine joasă, va readuce
paraşuta deasupra capului, va întrerupe virajul şi va reduce viteza pregătindu-se
pentru o aterizare dură;
pentru evitarea obstacolelor, la joasă înălţime, virajele se vor efectua în zbor frânat;
virajele energice în apropierea solului sunt periculoase.
Atenţie!!!
Virajele joase reprezintă una dintre principalele cauze ale accidentărilor grave şi a
deceselor în paraşutism.
Un viraj jos poate fi rezultatul unei erori în aprecierea înălţimii, a lipsei de experienţă
sau a oboselii.
În cazul celor mai multe aterizări în copaci nu apar probleme deosebite, paraşutistul
alunecând de-alungul acestora şi aterizând pe sol. Pot apărea probleme în timpul
recuperării.
Dacă aterizarea într-o zonă împădurită nu poate fi evitată, este de preferat să se
aleagă o zonă de foioase.
1. ATERIZAREA PE COPACI
Reguli de evitare:
se va deschide paraşuta suficient de sus pentru a evita întinderile împădurite;
se va alege o zonă liberă şi sigură pentru aterizare;
se va zbura cu planare maximă pentru a ajunge la acea zonă liberă.
Mod de rezolvare:
Dacă aterizarea într-un copac sau pe copaci nu poate fi evitată:
a. se ţin comenzile acţionate 50% până la contactul cu copacul;
b. se ţin picioarele, cu genunchii strâns lipiţi;
c. nu se încrucişează picioarele;
d. se acoperă faţa cu ambele mâini, protejând-o, cu antebraţele şi coatele împreunate
lângă piept;
e. se pilotează paraşuta spre mijlocul copacului, se prinde trunchiul sau o creangă
principală pentru a evita căderea;
f. paraşutistul se pregăteşte pentru o aterizare dură la sol dacă va aluneca printre
copaci;

43
PROCEDURI OPERAŢIONALE
g. dacă paraşuta ramâne agăţată, iar paraşutistul a atins solul, se dezechipează şi
aşteaptă echipa de salvare pentru recuperare;
h. nu se va încerca coborârea din copac fără asistenţă competentă (personal de salvare
sau personal special antrenat).
2. ATERIZAREA PE STÂLPI
Mod de rezolvare:
a. se încearcă evitarea contactului cu stâlpul prin crearea unui balans;
b. se pregăteşte corpul pentru o aterizare dură;
c. dacă se rămâne suspendat, se aşteaptă ajutorul echipei de salvare.
3. ATERIZAREA PE REŢELE ELECTRICE
Reguli de evitare:
fiind un pericol important este necesară cunoaşterea amplasării liniilor electrice de
tensiune din apropierea zonei de aterizare;
liniile electrice apar, de obicei, de-a lungul şoselelor, drumurilor, între clădiri, în linie
dreaptă prin zonele împădurite; acestea sunt greu vizibile, cu excepţia stâlpilor pe
care sunt montate;
se identifică liniile de tensiune, cât mai devreme posibil şi se pilotează paraşuta de la
înălţime.
Mod de rezolvare:
a. se aterizează paralel cu liniile de tensiune, pentru a evita o agaţare iminentă;
b. paraşutistul lipeşte picioarele pentru evitarea încălecării cablului electric şi întoarce
capul în lateral;
c. nu se ating două cabluri electrice simultan;
d. dacă se rămâne suspendat de cablul electric:
(1) se anunţă compania de electricitate pentru a întrerupe distribuţia curentului;
(2) în cazul în care reţelele electirice sunt computerizate, se va sesiza automat un defect
ce va intrerupe energia electrică, dar comenzile computerizate de resetare pot repune
linia în funcţiune, fără avertisment, nimeni sau nimic nu va atinge paraşutistul până
când nu a fost scoasă instalaţia de sub tensiune, paraşuta fiind conducătoare de
electricitate;
(3) se aşteaptă ajutorul echipei de salvare şi al personalului companiei de electricitate.
4. ATERIZAREA PE CĂI FERATE SAU RUTIERE
Mod de rezolvare:
a. se evită aterizarea pe vehicule în mişcare sau în faţa lor;
b. se aterizează perpendicular pe obstacolul linear;
c. se strânge rapid paraşuta şi se eliberează zona imediat şi cu mare atenţie;

44
PROCEDURI OPERAŢIONALE
d. în caz de pericol se deblochează sistemul RSL, se larghează paraşuta principală şi se
degajează rapid zona.
5. ATERIZAREA PE PISTA DE DECOLARE- ATERIZARE
Reguli de evitare:
a. se evită aterizarea pe pistă din timp prin pilotare şi orientare in spaţiu;
Mod de rezolvare:
a. se evită aterizarea pe/sau în faţa aeronavelor aflate în staţionare, în rulaj sau aflate în
procesul de decolare/aterizare;
b. se strânge rapid paraşuta şi se eliberează zona imediat, traversând pista în linie
dreaptă, perpendicular pe axul acesteia, dincolo de calea de rulare, spre marginea
acesteia, degajând astfel zona pentru aeronavele ce se afla în rulare/decolare sau pe
panta finală de aterizare, evitând o ratare de decolare/aterizare a aeronavei ce poate
pune în pericol persoanele aflate la bordul aeronavei sau chiar a persoanelor aflate în
vecinătatea pistei.
6. ATERIZAREA PE PANTE
Mod de rezolvare:
a. dacă vântul bate dinspre vale spre vârful dealului, se aterizează normal cu vânt de
faţă;
b. dacă vântul bate dinspre vârful dealului spre vale se va ateriza perpendicular pe vânt
de-a lungul pantei.
7. ATERIZAREA PE CLĂDIRI, ZONE OBSTACULATE PERICULOASE
Reguli de evitare:
încă de la înălţime se stabileşte schema de pilotare în vederea aterizării, astfel încât,
să se evite orice zonă obstaculată (clădiri cu acoperiş plan sau înclinat pe care se află
antene, coşuri, cabluri, etc.);
deasupra zonelor obataculate nu se execută manevre bruşte de pilotare sau viraje în
viteză;
Mod de rezolvare:
Aterizarea pe sau din lateral:
a. se frânează deasupra primului punct de contact (clădire sau obiect periculos);
b. primul contact la aterizare va fi luat cu picioarele, fie că va fi pe clădire, pe un obstacol
sau în partea laterală a acestora;
c. după aterizarea pe obstacol, în condiţii cu/sau fară vânt, se deconectează RSL-ul şi
se larghează paraşuta principală pentru că există pericolul de a fi târât jos;
d. după aterizarea cu paraşuta de rezervă, paraşutistul se prinde rapid de un obiect fix
pentru a nu cădea, va strânge paraşuta şi o va reţine, apoi se va dezechipa în cel mai
scurt timp posibil;
e. se va aştepta ajutor competent dacă nu este posibilă coborârea sigură pe scări;
f. se va evita contactul frontal cu partea laterală a obstacolelor prin manevre de pilotare;

45
PROCEDURI OPERAŢIONALE
g. dacă aterizarea într-o zonă obstaculată nu poate fi evitată, paraşutistul se va pregăti
pentru o aterizare dură .
8. ATERIZAREA PE VÂNT PUTERNIC
În cazul aterizării pe vânt puternic apare târârea.
Mod de rezolvare:
a. paraşutistul se va pregăti pentru o aterizare dură;
b. după aterizare se va elibera o comandă de pilotare şi se va trage de cealaltă
comandă, cu amândouă mâinile, până se va ajunge la bordul de fugă pentru
dezumflarea completă a voalurii;
c. se aleargă în spatele voalurii şi se strânge rapid paraşuta;
d. ca ultimă soluţie, la apariţia târârii sau dacă intervine vreo accidentare, se va debloca
RSL-ul şi se va larga paraşuta principală;
e. în situaţia unei accidentări paraşutistul nu va încerca să se ridice, ci va aştepta ajutor
calificat.
9. ATERIZAREA ÎN BALANS
Balansul şi angajarea cu paraşuta, în apropierea solului, reprezintă una dintre
principalele cauze ale accidentărilor grave şi deceselor în paraşutism.
Cauze :
- eroare în aprecierea înălţimii;
- insuficientă experienţă practică în zbor/salt;
- dorinţa de evitare rapidă a obstacolelor;
- necunoaşterea manevrelor interzise în apropierea solului;
- bruscarea comenzilor, tragerea alternativă a comenzilor sau frânarea prea sus pentru
aterizare.
Reguli de evitare:
manevrele radicale cu comenzile, sunt interzise sub înălţimea de 300 m;
manevrarea comenzilor de pilotare sau a chingilor port-suspante spate se va face cu
mare atenţie.
Mod de rezolvare:
a. se vor menţine comenzile trase asteptând aterizarea dură;
b. se va executa procedura de aterizare dură pentru atenuarea şocului.
ATENŢIE!!!
Este interzisă eliberarea bruscă a comenzilor.
Dacă înălţimea permite, eliberarea comenzilor se face încet, astfel încât paraşuta să
intre în parametrii normali de funţionare.
10. ATERIZARE ÎN AFARA AERODROMULUI

46
PROCEDURI OPERAŢIONALE
Cauze:
- alegerea unei traiectorii greşite de zbor;
- condiţii de vânt neaşteptate;
- deschiderea accidentală la înălţime mare;
- deschiderea joasă, în special cu paraşuta de rezervă;
- manevre defectuoase în zbor deasupra solului, care pot cauza accidente şi deces,
cum ar fi:
viraje joase intenţionate;
viraje joase în încercarea de a evita obstacole;
încercarea de a reveni la zona de aterizare stabilită cu înălţime mai mică decât
era necesar.
Reguli de evitare a aterizărilor în afara aerodromului :
se va verifica intensitatea vântului înainte de îmbarcarea în aeronavă;
se va stabili locul corect de părăsire al aeronavei;
se va verifica traiectoria de zbor atunci când se execută vizarea în uşa aeronavei şi se
va solicita încă o intrare pe direcţia de lansare, dacă este necesar;
paraşutiştii experimentaţi, în timpul căderii libere, prin verificarea traiectoriei de zbor
pot ajusta altitudinea de deschidere a paraşutei, având în vedere alte grupuri sau
persoane aflate în apropiere sau paraşutiştii din alte aeronave (operaţiuni de zbor cu
mai multe aeronave);
Recomandări:
nu se pierde altitudine încercând să se ajungă în zona de aterizare stabilită;
paraşutistul se va hotărî asupra unei zone de aterizare alternative, în funcţie de viteza
şi direcţia vântului aplicând o schemă de pilotare adecvată;
se va căuta o zonă de aterizare în câmp deschis, neted, accesibil;
verificarea zonei de aterizare alternativă se va face, cu atenţie, cu suficientă înălţime
(~600m) pentru a vedea dacă există pericole;
într-o zonă obstaculată observarea stâlpilor şi a turnurilor este mai uşoară decât a
firelor în sine;
gardurile şi dealurile pot fi dificil de observat de la altitudini mai mari;
fie că se aterizează în zona cunoscută, fie într-o zonă alternativă, paraşutistul trebuie
să fie pregătit să ia decizii proprii, corecte şi să aterizeze în siguranţă fără ajutor;
aterizarea împotriva vântului este de dorit, dar nu cu riscul unui viraj jos.
Mod de rezolvare:
Aterizarea în afara aerodromului se va efectua normal aplicând schemele de pilotare,
dar impune aplicarea procedeului de aterizare dură, fiind o metodă bună de evitare a
accidentării.
Reguli după aterizare:
parasutiştii trebuie să respecte dreptul de proprietate al deţinătorului locului aterizării,
iar în cazul producerii unor daune să ia masuri împreună cu proprietarul şi să le
remedieze dacă e posibil pe cale amiabilă;
nu se deranjează animalele;
pentru ieşire, se va respecta linia lanurilor de cereale sau ale culturilor, se va trece
numai prin porţi şi prin zonele întărite, fără producerea de stricăciuni;
paraşutiştii trebuie să fie politicoşi;

PROCEDURI OPERAŢIONALE
calitatea de paraşutist nu include asigurare pentru astfel de situaţii;
pe orice cale de informare, paraşutiştii trebuie să anunţe aeroclubul locaţia, starea de
sănătate, posibilitatea de acces şi de deplasare, imediat după aterizare;
în situaţii critice, se aşteaptă ajutor sau instrucţiuni suplimentare.
dacă este posibil se marchează zona întinzând paraşuta.
11. ATERIZAREA PE APĂ (AMERIZAREA )
Reguli de evitare:
se încearcă evitarea aterizării pe apă, prin pilotarea paraşutei din timp;
dacă nu este posibilă evitarea, se va încerca aterizarea aproape de ţărm, de o barcă,
de o geamandură sau alt obiect plutitor.
Recomandări:
în cazul în care zona de aterizare este la mai puţin de 2 km de o întindere de apă,
paraşutiştii trebuie să poarte dispozitive de plutire (veste de salvare) şi să fi parcurs un
program special de pregătire;
paraşutiştii care filmează sau alţi paraşutişti care transportă echipament suplimentar
(steaguri, panouri textile, etc), în situaţia aterizării accidentale pe apă, trebuie să
aplice procedurile de amerizare în mod corespunzător.
Mod de rezolvare:
a. se activează dispozitivul de plutire, dacă există;
b. la aproximativ 300m înălţime, se deconectează RSL-ul pentru a reduce complicaţiile
în cazul în care paraşuta principală trebuie largată după intrarea în apă;
c. la aproximativ 100m înălţime se desface chinga de piept fără a scoate mâinile din
sistemul de echipare;
d. se slăbesc puţin chingile de picioare (fără a le desface);
e. se pilotează paraşuta cu vânt din faţă;
f. se acţionează comenzile la jumătate la 3 m deasupra apei (înălţimea poate fi dificil de
evaluat);
g. primul contact cu apa va fi luat cu picioarele şi se va rămâne în sistemul de echipare
până când se ajunge efectiv în apă;
h. se intră în apă cu plămânii plini cu aer;
i. după ce se intră în apă, se vor arunca braţele în spate şi se va aluneca înainte, ieşind
din sistemul de echipare;
j. înălţimea faţă de suprafaţa apei fiind greu de determinat, datorită iluziei optice create,
nu se va ieşi din sistemul de echipare înainte de a atinge apa;
k. contactul dur la impactul cu apa poate produce accidentări grave sau mortale;
l. dacă paraşutistul este acoperit de voalură, va urmări o cusătură până la marginea
acesteia şi va ieşi;
m. se vor reumple plămânii cu aer inspirând adânc, ori de câte ori este necesar;
47

48
PROCEDURI OPERAŢIONALE
n. paraşutistul se va îndepărta de paraşută, înnotând atent către cel mai apropiat mal şi
după caz împotriva curentului apei (amonte), pentru a evita încurcarea cu părţi ale
paraşutei;
o. se va îndepărta orice cască integrală, în cazul în care nu se poate respira.
Bibliografie:
Manualul Paraşutistului, ediţia 2007 – Aeroclubul Romaniei
Manualul de Informare al paraşutiştilor 2008 - USPA