Textele studiului • pdf

Studiul 4 16-22 octombrie
Duminica
1 Samuel 18,1
Ionatan: nascut sa fie mare
18:1 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de
sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el
Exod 33,11
33:11 Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.
Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu
ieşea deloc din mijlocul cortului.
Iov 16,20.21
16:20 Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
16:21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva
prietenilor lui
Proverbe 17,17
17:17 Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.
Proverbe 27,9
27:9 Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile
pline de dragoste ale unui prieten.
Eclesiastul 4,10

4:10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este
singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!
Ioan 15,13-15
15:13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
15:14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
15:15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-
am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl
Meu.
Luni
2 imparati 6,8-17
6:8 Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu
slujitorii săi, a zis: Tabăra mea va fi în cutare loc.
6:9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: Fereşte-te să
treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunşi Sirienii.
6:10 Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe
care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a
întâmplat nu odată, nici de două ori.
6:11 Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: Nu
voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?
6:12 Unul din slujitorii săi a răspuns: Nimeni, împărate, domnul meu; dar prorocul
Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le
rosteşti în odaia ta de culcare.
6:13 Şi împăratul a zis: Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă. Au
venit şi i-au spus: Iată că este la Dotan.
6:14 A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au
înconjurat cetatea.
6:15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată
că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui
Dumnezeu: Ah! domnul meu, cum vom face?

6:16 El a răspuns: Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.
6:17 Elisei s-a rugat, şi a zis: Doamne, deschide-i ochii să vadă. Şi Domnul a
deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc
împrejurul lui Elisei
1 Samuel 14,6-13
14:6 Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: Vino, şi să pătrundem până la
straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic
nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un
mare număr.
14:7 Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de
simţământul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.
14:8 Ei bine! a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
14:9 Dacă ne vor zice: Opriţi-vă până vom veni noi la voi! vom rămâne pe loc, şi
nu ne vom sui la ei.
14:10 Dar dacă vor zice: Suiţi-vă la noi! ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile
noastre. Acesta să ne fie semnul.
14:11 S-au arătat amândoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: Iată că Evreii ies
din găurile în care s-au ascuns.
14:12 Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea
armele: Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva. Ionatan a zis celui ce-i ducea
armele: Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.
14:13 Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea
armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea
armele arunca moartea în urma lui.
Marti
1 Samuel 19,1-7
19:1 Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.
19:2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis:
Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un

loc tăinuit, şi ascunde-te.
19:3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui
mei despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.
19:4 Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: Să nu facă împăratul, a zis
el, un păcat faţă de robul său David, căci el n-a făcut nici un păcat faţă de tine.
Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;
19:5 şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire
pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti
împotriva unui sânge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?
19:6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicând: Viu este Domnul, că
David nu va muri!
19:7 Ionatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus
la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte
1 Samuel 14,24-46
14:24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor
să jure, zicând: Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până
mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei! Şi nimeni nu mâncase.
14:25 Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe faţa
pământului.
14:26 Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând; dar nici unul n-a
dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurământul.
14:27 Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a
întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere,
şi a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.
14:28 Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: Tatăl tău a pus pe popor să jure,
zicând: Blestemat să fie omul care va mânca astăzi! Şi poporul era sleit de
puteri.
14:29 Şi Ionatan a zis: Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat
ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!
14:30 Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la
vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea Filistenilor mai mare?
14:31 În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era

foarte obosit,
14:32 şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pământ şi i-
a mâncat cu sânge cu tot.
14:33 Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: Iată că poporul păcătuieşte
împotriva Domnului, mâncând cu sânge. Saul a zis: Voi faceţi o nelegiuire;
rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.
14:34 Apoi a adăugat: Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă
boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mâncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva
Domnului, mâncând cu sânge. Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul
cu mâna, ca să-l junghie pe piatră.
14:35 Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit
Domnului.
14:36 Saul a zis: Să ne pogorâm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim
până la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămână unul măcar. Ei au zis: Fă tot ce
vei crede. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
14:37 Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în
mâinile lui Israel? Dar în clipa aceea nu i-a dat nici un răspuns.
14:38 Saul a zis: Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de
cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi.
14:39 Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul
meu Ionatan, va muri. Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.
14:40 Atunci a zis întregului Israel: Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu
Ionatan vom sta de cealaltă. Şi poporul a zis lui Saul: Fă ce vei crede.
14:41 Saul a zis Domnului: Dumnezeul lui Israel, arată adevărul. Sorţul a căzut pe
Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
14:42 Saul a zis: Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan. Şi sorţul a căzut pe
Ionatan.
14:43 Saul a zis lui Ionatan: Spune-mi ce-ai făcut. Ionatan i-a spus şi a zis: Am
gustat puţină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi
muri.
14:44 Şi Saul a zis: Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă
nu vei muri, Ionatane!
14:45 Poporul a zis lui Saul: Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare
izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va

cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta. Astfel poporul a
scăpat pe Ionatan de la moarte.
14:46 Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s-au dus acasă.
Miercuri
1 Samuel 23,17
23:17 şi i-a zis: Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge.
Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el
bine lucrul acesta
Isaia 14,13.14
14:13 Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai
presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la
capătul miazănoaptei;
14:14 mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt
1 Regi 1,5
1:5 Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: Eu voi fi împărat! Şi
şi-a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui
Marcu 10,35-37
10:35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: Învăţătorule, am
vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.
10:36 El le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
10:37 Dă-ne, I-au zis ei, să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când
vei fi îmbrăcat în slava Ta
Joi

1 Samuel 31,1-7
31:1 Filistenii s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea
Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.
31:2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi
Malchişua, fiii lui Saul.
31:3 Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.
31:4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă,
ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc
de mine. Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat
sabia, şi s-a aruncat în ea.
31:5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui, şi
a murit împreună cu el.
31:6 Astfel au pierit în acelaşi timp şi în aceeaşi zi, Saul şi cei trei fii ei lui, cel ce-i
purta armele, şi toţi oamenii lui.
31:7 Cei din Israel, care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzând că
oamenii lui Israel fugeau şi să Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au
luat-o şi ei la fugă. Şi Filistenii au venit şi s-au aşezat în ele
2 Samuel 1,5-12
1:5 David a zis tânărului care-i aducea aceste veşti: De unde ştii că Saul şi fiul
său Ionatan au murit?
1:6 Şi tânărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: Am venit din întâmplare pe
muntele Ghilboa; şi Saul sta rezemat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau
aproape să-l ajungă.
1:7 Întorcându-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: Iată-mă!
1:8 Şi el mi-a zis: Cine eşti? I-am răspuns: Eu sunt Amalecit.
1:9 Şi a zis: Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m-a apucat ameţeala, măcar că
sunt încă plin de viaţă.
1:10 M-am apropiat de el, şi l-am omorât, ştiind bine că n-avea să mai rămână cu
viaţă în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi
brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.
1:11 David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, şi toţi oamenii care erau lângă el au

făcut acelaşi lucru.
1:12 Au jelit, au plâns şi au postit până seara, de durere pentru Saul, pentru fiul
său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia
Geneza 39,10-20
39:10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se
împreune cu ea.
39:11 Într-o zi, când intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi când nu era acolo nici
unul din oamenii casei,
39:12 ea l-a apucat de haină, zicând: Culcă-te cu mine! El i-a lăsat haina în mână,
şi a fugit afară din casă.
39:13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână, şi fugise afară,
39:14 a chemat oamenii din casă, şi le-a zis: Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi
bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am
ţipat în gura mare.
39:15 Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit
afară.
39:16 Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
39:17 Atunci i-a vorbit astfel: Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la
mine ca să-şi bată joc de mine.
39:18 Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine, şi a fugit
afară.
39:19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: Iată ce mi-a făcut robul
tău, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.
39:20 A luat pe Iosif, şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii
împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
Iov 1-2
1:1 Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi
curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
1:2 I s-au născut şapte fii şi trei fete.
1:3 Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci
sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel
mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

1:4 Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi
pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
1:5 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula
dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea
Iov: Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor. Aşa
avea Iov obicei să facă.
1:6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a
venit şi Satana în mijlocul lor.
1:7 Domnul a zis Satanei: De unde vii? Şi Satana a răspuns Domnului: De la
cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.
1:8 Domnul a zis Satanei: Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe
pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu
şi se abate de la rău.
1:9 Şi Satana a răspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
1:10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul
mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
1:11 Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va
blestema în faţă.
1:12 Domnul a zis Satanei: Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să
nu întinzi mâna. Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
1:13 Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor
celui întâi-născut,
1:14 a venit la Iov un sol, care a zis: Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei.
1:15 Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori
prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.
1:16 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: Focul lui Dumnezeu a căzut
din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat,
ca să-ţi dau de ştire.
1:17 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei
cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin
ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.
1:18 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: Fiii tăi şi fiicele tale mâncau
şi beau vin în casa fratelui lor întâi-născut.
1:19 Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru
colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai
eu, ca să-ţi dau de ştire.
1:20 Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi,
aruncându-se la pământ, s-a închinat,
1:21 şi a zis: Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în
sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele
Domnului!
1:22 În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios
împotriva lui Dumnezeu.
2:1 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a
venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului.
2:2 Domnul a zis Satanei: De unde vii? Şi Satana a răspuns Domnului: De la
cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.
2:3 Domnul a zis Satanei: Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe
pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi

se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd
fără pricină.
2:4 Şi Satana a răspuns Domnului: Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru
viaţa lui.
2:5 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt
încredinţat că Te va blestema în faţă.
2:6 Domnul a zis Satanei: Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.
2:7 Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din
talpa piciorului până în creştetul capului.
2:8 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
2:9 Nevasta sa i-a zis: Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe
Dumnezeu, şi mori!
2:10 Dar Iov i-a răspuns: Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la
Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul? În toate acestea, Iov n-a păcătuit
deloc cu buzele lui.
2:11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama,
au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă
să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie.
2:12 Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au
plâns. Şi-au sfâşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra
capetelor lor.
2:13 Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o
vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea