Metode analitice pentru unele antiinflamatoare ... - "Gr.T. Popa" Iasi

Din datele experimentale se constată că valoarea medie a
conţinutului în mg% (Regăsire medie =100,11%) se încadrează în
limitele impuse de FR X, în cazul nostru 0,5 mg % ± 0,015.
V.3. Electrozi membrană ion selectivi pentru tenoxicam bazaţi pe
compusul tenoxicam – fosfowolframat
V.3.2. Sinteza compusului tenoxicam- fosfowolframat
La 100 ml soluţie de tenoxicam 1% se adaugă 50 ml soluţie
acid clorhidric 2N, apoi sub agitare continuă şi în porţiuni mici
soluţie acid fosfowolframic 1% până la precipitare completă; se
formează un compus greu solubil în apă, de culoare alb gălbuie.
Precipitatul obţinut se separă prin creuzet filtrant G4, se spală
cu o soluţie saturată a compusului tenoxicam – fosfowolframat, după
care se usucă până la masă constantă la temperatura camerei, în
exicatorul de vid.
V.3.3. Solubilitatea în apă a compusului tenoxicam –
fosfowolframat
Solubilitatea se calculează conform formulei prezentată în
subcapitolul V.2.3. Având în vedere că :
absorbanţa soluţiei saturate este 2,4765;
volumul de apă distilată este de 25 ml ;
coeficientul de absorbanţă specifica % 1
1cm, 374nm
42
A = 392,54.
Se obţine valoarea solubilităţii S = 0,158 mg compus/25 ml,
adică 6,31⋅10 -3 g/l.
V.3.4. Caracteristicile funcţionale ale EMIS
V.3.4.1. Funcţia electrodică
Pentru determinarea funcţiei electrodice a electrodului cu
membrană din polietilenă ce are înglobat compusul tenoxicam –
silicowolframat, măsurătorile de potenţial s-au efectuat pe o serie de
soluţii de tenoxicam de concentraţii cuprinse între 10 -8 -10 -1 M (figura
nr.78).
Panta electrodului pentru domeniul liniar este
P= –27,80 mV/decadă de concentraţie iar potenţialul standard
condiţional al electrodului determinat de pe curba prezentată în
figura nr. 78, este E0' = + 222,2 mV.