reprezentarea sistemică a categoriei comicului în discurs

Pentru realizarea acestui scop, au fost trasate următoarele obiective:
– organizarea informaţiei poliaspectuale referitoare la comic;
– proiectarea sistemului ierarhic (supraunitar şi subunitar) al comicului în baza raportului lingvistic
hiperonim-hiponim;
– specificarea caracterului statutar de categorie semantico-funcţională discursivă a comicului;
– definirea şi structurarea modalităţilor discursive de manifestare a comicului;
– algoritmizarea funcţionării comicului în diverse tipuri de text.
Metodologia cercetării ştiinţifice. Iniţial, drept abordare metodologică am acceptat teoria sistemică a
savantului Iu. Urmanţev, concepţie care se potriveşte perfect explicitării procesului de structurare a zonei
conceptuale a comicului, prin determinarea tuturor părţilor componente ale obiectului-sistem, dar şi a
relaţiilor intersistemice care asigură integritatea obiectului şi a legităţilor de restricţie ce se impun sistemului
pentru a asigura funcţionalitatea sa. Or, sistematizarea poziţiilor conceptuale devine esenţială în pregătirea
terenului pentru abordarea comicului prin prisma semanticii pragmatice.
Ulterior, pentru a reda o viziune integrală asupra comicului, am recurs la metode generale şi speciale
de cercetare, proprii lingvisticii interacţionale: analiza şi sinteza materialului teoretico-ştiinţific şi al celui
faptic; metoda inductiv-deductivă, care ne-a facilitat studierea fenomenului în discuţie de la general spre
particular şi invers pentru confirmarea organizării sistemice a comicului; metoda analizei componenţiale,
care a fost aplicată pentru a ilustra diferenţele proprii conţinutului semic al subcategoriilor comicului;
metoda analizei contextuale, care ne-a permis să nuanţăm factorii decizionali din componenţa discursivă a
sememelor, generate de funcţia locutorie şi perlocutorie a secvenţelor discursive; metoda axiomatică, ce ne-a
fost utilă la probarea statutului de categorie funcţional-semantică discursivă a comicului şi a statutului de
sub-categorii a celor opt forme subunitare ale comicului; metoda structurală, care ne-a ghidat în elaborarea a
patru sisteme (două conceptuale şi două funcţionale) de reprezentare a comicului; metoda contrastivă ne-a
favorizat identificarea transgresărilor de normă prin schiţarea contradicţiilor dintre izotopiile generice şi
specifice; în procesul de studiere a secvenţelor textuale, s-a dovedit a fi necesară perspectiva interpretativă,
iar abordarea discursului dialogat a demonstrat rolul intenţiei în producerea semnificaţiei comicului.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică rezidă în faptul că cercetarea dată este una dintre puţinele
încercări de a studia comicul în baza relaţiilor interacţionale dintre pragmatica discursivă, semantica
cognitivă, referenţială şi interpretativă, lingvistica şi stilistica textului. A fost întreprinsă tentativa de a
determina mecanismul de geneză a comicului, care se reduce, groso modo, la transgresarea normelor
comunicative; s-a propus sistemul complex al tipologiei comicului de pe poziţiile transgresării; s-au distins
principiile de funcţionare a comicului la nivel de text prin interacţiunea izotopiilor ce aparţin diferitor
niveluri discursive şi prin menţinerea în cadrul textului atât a dublului sens, cât şi a dublei semnificaţii; s-a
identificat sistemul de modalităţi lingvistice şi discursive de manifestare a comicului; au fost delimitaţi
algoritmii de producere a comicului în funcţie de tipul secvenţei textuale; s-a demonstrat că producerea
semnificaţiei comice este un rezultat al interacţiunii discursive, ca produs al dublului discurs; s-au concretizat
semele distinctive şi factorii pragmatici ce permit identificarea subcategoriilor comicului.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Valoarea teoretică a investigaţiei se datorează
intenţiei de a interpreta categoria comicului prin prisma unui spectru larg de teorii lingvistice, pintre care:
teoria transgresării normelor (a devierilor), teoria semică şi teoria semo-pragmatică, teoria izotopiilor
semantice, a dublului sens, a integrităţii semantice a discursului, a tipologiei textelor, a actelor de discurs.
Integralitatea reprezentării comicului în discurs este posibilă doar prin fuzionarea teoriilor date în contextul
actualizării lor concomitente. Rezultatele cercetării prezintă importanţă mai ales în plan teoretic, servind ca
bază pentru noi investigaţii ale tematicii abordate.
Un moment important al studiului de faţă rezidă în încercarea de a delimita noile manifestări verbale
cu valori comunicative în cadrul altor categorii tematico-discursive asemănătoare comicului. Aplicarea
interpretativă a cunoştinţelor privind strategiile discursive în plan sociolingvistic poate fi realizată în scopul
de a obţine anumite abilităţii pragmatice: pentru a impresiona, a influenţa, a persuada publicul, abilităţi ce iar
permite locutorului să ocupe o poziţie sigură în procesul comunicării, să interpreteze corect intenţiile
colocutorului, să evite ambiguităţile sau manipulările, să fie în stare să-şi argumenteze o atitudine şi să-şi
perfecţioneze arta discuţiei.
Graţie cercetării categoriei discursive a comicului, am completat baza metodologică a studiilor
consacrate discursului, fapt ce ar putea servi drept model de investigare a altor categorii axiologice.
Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere:
1. Deoarece exprimă atitudinea subiectului locutor faţă de realitate prin intermediul limbajului, comicul,
stabilind legătură cu categoriile semantico-funcţionale ale modalităţii şi intenţionalităţii, corespunde tuturor
4