modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

particular, situaţia familială şi materială a persoanei care poartă răspundere pentru cauzarea
prejudiciului moral părţii vătămate.
26. Despăgubirile solicitate cu titlu de daune morale pot fi acordate sub forma unor
sume băneşti concrete.
27. Termenul în interiorul căruia persoana poate să sesizeze instanţa de judecată cu
privire la repararea prejudiciului moral este de:
- 3 ani în litigiile delictuale;
-1 an de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său
(art.355 alin.(1) lit.a) CM);
- 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul
litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului;
- 3 ani de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau de la data expirării
termenului prevăzut de Legea contenciosului administrativ pentru soluţionarea acesteia;
- 3 ani - în cazul produselor pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de
valabilitate sau a duratei de funcţionare.
28. Obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor psihice sau
fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea
prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror
acţiuni (inacţiuni) i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă
acestea.
29. La pronunţarea hotărârii prin care a fost admisă cererea de reparare a prejudiciului
moral cauzat în legătură cu îndeplinirea de către salariat a obligaţiilor de muncă sau ca
rezultat al privării ilegale a acestuia de posibilitatea de a munci, instanţa de judecată trebuie să
ţină cont de faptul că angajatorul este obligat, şi nu în drept, să repare prejudiciul moral.
În afară de cele menţionate, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului
transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, instanţa de judecată, la determinarea mărimii
compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral, trebuie să ţină cont de faptul că mărimea
acesteia nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.
30. Prejudiciul moral poate fi reparat indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului
material, cu condiţia ca prejudiciul moral să fie expres prevăzut de lege.
31. În cazul în care cererea de reparare a prejudiciului moral a fost înaintată în instanţa
de judecată către doi sau mai mulţi reclamaţi şi prin hotărârea pronunţată aceasta a fost
admisă, prejudiciul moral se încasează aparte şi nu solidar.
32. La examinarea acţiunilor civile privind repararea prejudiciului moral rezultat din
săvârşirea infracţiunilor înaintate de către persoanele fizice sau juridice, cărora Ie-a fost
cauzat, pe lângă criteriile generale, se vor lua în considerare criteriile specifice de evaluare a
cuantumului acestor despăgubiri prevăzute la art.219 alin.(4) CPP.
Chişinău,
9 octombrie 2006
nr. 9
91