modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

privind restabilirea la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din
serviciu.
21. Se explică faptul că este în drept să depună cerere în instanţa de judecată referitor la
repararea prejudiciului moral nu numai persoana fizică, dar şi persoana juridică, însă numai în
cazurile expres prevăzute de lege, în care ea se consideră lezată prin afirmaţiile neadevărate
făcute în presă sau vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ
sau prin refuzul nejustificat de a i se rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
22. Cererile de reparare a prejudiciului moral se înaintează:
- în litigiile privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, către
persoana care a răspândit informaţia.
Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este
răspândită printr-un mijloc de informare în masă - către autorul informaţiei şi mijlocul de
informare în masă;
- în litigiile delictuale, către autorul prejudiciului (persoană fizică sau juridică);
- în litigiile de muncă, către angajator;
- în litigiile privind protecţia consumatorilor, către producător, vânzător, prestator;
- în litigiile care decurg din acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, către Ministerul Finanţelor şi organul republican
de drept în sistemul căruia funcţionează autorul;
- în litigiile care decurg din Legea contenciosului administrativ, către autorităţile publice
locale sau centrale.
Dacă prejudiciul moral este cauzat de un organ de stat republican sau local - către acest
organ şi organul financiar respectiv;
- în litigiile care decurg din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, către
persoana vinovată de încălcarea acestor drepturi.
23. Mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de
judecată (art.1423 alin.(1) Cod civil).
Astfel, instanţa de judecată, la pronunţarea hotărârii de admitere a cererii de încasare a
prejudiciului moral, nu este în drept să se refere la mărimea compensaţiei pentru prejudiciul
moral solicitată de către persoana vătămată.
24. Prejudiciul moral se compensează prin echivalent bănesc (art.1422 alin.(1) Cod
civil).
Concomitent, legislaţia în vigoare prevede că, în lipsa conflictului şi la determinarea
părţilor, prejudiciul moral poate fi reparat într-o altă formă materială (art.329 alin.(2) Codul
muncii).
25. Instanţele judecătoreşti, la determinarea mărimii compensaţiei pentru prejudiciul
moral, trebuie neapărat să la în considerare atât aprecierea subiectivă privind gravitatea
cauzării suferinţelor psihice sau fizice părţii vătămate, cât şi datele obiective care certifică
acest fapt, îndeosebi:
- importanţa vitală a drepturilor personale nepatrimoniale şi a bunurilor (viaţa,
sănătatea, libertatea, inviolabilitatea locuinţei, secretul personal şi familial, onoarea,
demnitatea şi reputaţia profesională etc.);
- nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a suferinţelor psihice sau fizice
(lipsirea de libertate, pricinuirea vătămării corporale, decesul persoanelor apropiate (rudelor),
pierderea sau limitarea capacităţii de muncă etc.);
- felul vinovăţiei (intenţia, imprudenţa) persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în
care pentru repararea prejudiciului moral este necesară prezenţa ei.
Instanţele judecătoreşti, la determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent
bănesc, sunt în drept să la în considerare şi alte circumstanţe probatoare prin actele pricinii, în
90