modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Legea privind accesul la informaţie (MO nr.88-90/664 din 28.07.2000);
Legea instituţiilor financiare (MO nr.(1)59 din 01.01.1996);
Legea ocrotirii sănătăţii (MO nr.34/373 din 22.06.1995);
Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale.
3. Prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin
acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din
momentul naşterii sau la bunurile dobândite prin lege (viaţa, sănătatea, demnitatea şi reputaţia
profesională, inviolabilitatea vieţii personale, secretul de familie şi personal), prin fapte ce
atentează la drepturile personale nepatrimoniale (dreptul de a folosi propriul nume, dreptul de
autor).
4. După criteriul domeniului personalităţii umane încălcate, prejudiciile delictuale pot fi
clasificate în felul următor:
a) prejudicii cauzate personalităţii fizice;
b) prejudicii cauzate personalităţii afective, categorie în care intră suferinţele de
categorie psihică;
c) prejudicii cauzate personalităţii sociale (cinstea, onoarea, demnitatea, viaţa privată,
numele, pseudonumele etc.);
d) prejudicii cauzate persoanelor juridice (afirmaţii făcute în presă şi pe altă cale care se
consideră neadevărate etc.).
5. În categoria largă a prejudiciilor corporale intră durerile fizice cauzate unei persoane
prin lovituri, vătămări, răniri etc., suferinţele psihice condiţionate de vătămările corporale, de
provocarea unei boli, slăbirea rezistenţei fizice la boli sau de alte complicaţii, îngrijorarea
pentru aceste efecte ulterioare, epuizarea emoţională, pierderea unor plăceri (ideea de confort,
anumite înlesniri etc.).
Prejudiciile afective constau în suferinţe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de
afecţiune, care cuprind suferinţele psihice determinate de pierderea sau de rănirea, mutilarea,
desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a persoanelor apropiate, de pierderea locului de muncă,
dezvăluirea secretului familial sau a secretului medical, de limitarea sau privarea temporară de
anumite drepturi, cât şi orice alte suferinţe psihice similare.
Prin prejudicii aduse onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului sau reputaţiei profesionale
a unei persoane se înţeleg prejudiciile produse prin insulte, calomnii, defăimări, aprecieri
nefavorabile, inclusiv cele privind reputaţia şi probitatea profesională, apartenenţa la un grup
etnic socialmente mai defavorizat sau la o anumită minoritate sexuală.
6. Prejudiciul moral, născut din cauzarea de daune (răspunderea civilă delictuală), se
repară de cel care l-a cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală (art.616 alin.(2) CC
şi art.219 alin.(4) CPP), fiind o sancţiune prevăzută de o regulă generală, care presupune:
- să se fi săvârşit o faptă cu caracter ilicit;
- între fapta ilicită săvârşită şi prejudiciul cauzat altei persoane să existe o legătură
directă de cauzalitate;
- autorul faptei cauzatoare de prejudiciu să fi fost în culpă;
- autorul să fi avut capacitatea delictuală în momentul săvârşirii faptei.
7. În cadrul răspunderii delictuale, prejudiciul moral poate fi reparat şi în lipsa
vinovăţiei, faptei ilicite în următoarele cazuri expres prevăzute de lege:
- a fost cauzat de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea
vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor
explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.);
- a fost cauzat prin condamnare ilicită, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare
ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală
în calitate de sancţiune administrativă a arestului şi în alte cazuri prevăzute de lege;
87