modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

să acţioneze împotriva voinţei şi conştiinţei sale. Jurisprudenţa Curţii a stabilit principiul
precum că expulzarea sau deportarea unei persoane într-o ţară unde ar putea fi supusă unui
tratament contrar art.3, atrage după sine responsabilitatea statului de deportare conform
Convenţiei.
Acest principiu a fost pentru prima dată stabilit în cazul Soering v. Regatul Unit,
(Hotărârea din 7 iulie 1989) când Statele Unite i-au cerut guvernului Marii Britani extrădarea
unui fugar învinuit de omor în statul Virginia. Reclamantul a cerut suspendarea procedurii de
extrădare din motiv că, dacă era condamnat de omor în SUA, ar fi fost condamnat la pedeapsa
capitală sau, mai precis, la fenomenul „culoarul morţii”, care, după părerea reclamantului,
constituia un tratament inuman. Curtea a statuat pe marginea acestui caz că „decizia Marii
Britanii de a-l extrăda pe reclamant în Statele Unite ar constitui, dacă ar fi executată, o
încălcare a articolului 3”.
Motivul indicat în Decizia Direcţiei nr. _ din ___este că lipseşte în totalitate persecuţia
şi agentul de persecuţie, dat fiind faptul că această calitate o pot avea doar autorităţile de stat,
organizaţiile sau partidele care controlează statul.
În ultimii ani, Curtea a examinat un şir de cazuri care se refereau la aplicarea unui
tratament inuman şi degradant unor persoane, de către alte persoane particulare şi nu de către
un agent al statului. Examinând aceste cazuri, Curtea a stabilit cât de extins este domeniul de
aplicare a art.3 şi, de asemenea, a subliniat unul dintre domeniile în care obligaţiile pozitive
ale art.3 sunt pe primul plan. Aceste tipuri de situaţii evidenţiază responsabilitatea statului de
a institui măsuri şi mecanisme preventive pentru a proteja particularii de tratamente inumane
şi degradante, inclusiv când un asemenea tratament este administrat de alte persoane
particulare.
Argumentele expuse de mine în p. 18 al cererii date probează cu desăvârşire situaţia
intolerantă faţă de mormoni în Armenia.
Astfel, Constituţia ţării Z –, aşa cum a fost ea amendată la ___, prevede libertatea
religioasă, precum şi „misiunea exclusivă a Sfintei Biserici Apostolice, ca biserică naţională,
în viaţa spirituală, în dezvoltarea culturii naţionale şi prezervarea identităţii naţionale a
poporului Z”. Legea stipulează anumite restricţii privind libertatea religioasă a aderenţilor
altor religii decât cea apostolică. Legea din 1991 privind libertatea conştiinţei, amendată în
1997 şi în 2001, stabileşte separarea dintre biserică şi stat, însă îi oferă bisericii apostolice
statutul oficial de biserică naţională.
Legea din 1991 privind libertatea de conştiinţă, interzice „prozelitismul” (fenomenul
nu a fost definit în lege) şi restricţionează grupurile neînregistrate de la activităţile de
publicare, radiodifuziune sau de la invitarea vizitatorilor oficiali în ţară. Interzicerea
prozelitismului se aplică tuturor grupurilor, inclusiv Bisericii Apostolice Armene: totuşi,
termenul folosit pentru prozelitism implică faptul ca cineva să fi fost luat cu forţa de la
„adevărata” credinţă şi interzicerea efectivă restricţionează doar grupurile minoritare
religioase. Deci, prin Lege, este interzis dreptul unei persoane de a se converti la o altă religie.
Acest cadru legal creează baza normativ-juridică la nivel de stat de persecutare a persoanelor,
care îşi schimbă convingerile sale, mai ales pe cele ce trec de la credinţa Bisericii Apostolice
Armene la alte curente religioase.
Devenind, din 2001, adept al unei minorităţi religioase, iar din 2003 convertindu-mă la
o altă religie, cea a Bisericii Iisus Hristos al Ultimelor Zile am devenit solicitant de azil în
momentul părăsirii ţării de origine, fiind solicitant sur-place, fapt confirmat prin certificatul
de botez.
Prezentând informaţii despre situaţia de fapt şi de drept din ţara mea de origine,
persecutarea mormonilor de către organele de stat din Armenia, despre persecutarea mea şi a
membrilor familiei mele, consider că am probat existenţa noţiunii de persecuţie, sentimente de
frică, anxietate şi inferioritate, capabile să mă umilească şi să mă înjosească ceea c, în
628