modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

contra-plângere împotriva mormonilor, la o săptămână după acest incident, pretinzând că
misionarii erau prozeliţi ilegali pe pământ sacru. Oficialii poliţiei le-au cerut ofiţerilor care iau
interogat pe misionari să stea departe de biserică, dar au negat implicarea hârţuirii în
timpul interogării. La ___, un inspector de poliţie a trimis reprezentanţilor mormonilor o
scrisoare prin care îi informa că poliţia naţională intenţionează să închidă investigaţiile şi să
lase nerezolvat incidentul în cauză. Alte grupări religioase au declarat cazuri izolate în care
erau implicaţi oficiali ai poliţiei interogând misionari şi cerând informaţii în legătură cu
activităţile lor (informaţia din ţara de origine se anexează).
- Faptul că există noţiunea de persecuţie. În spiritul Convenţiei de la Geneva din 1951
privind statutul refugiaţilor, prin persecuţie înţelegem o acţiune care este suficient de gravă
prin ea însăşi ori prin repetarea faptelor pentru a expune unor pericole reale viaţa, integritatea
corporală sau libertatea solicitantului de azil, ori pentru a-l împiedica în mod evident să
trăiască în ţara sa de origine şi are la bază unul din următoarele motive: rasă, naţionalitate
(origine etnică), religie, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică. Instanţele
naţionale nu au supus analizei circumstanţele specifice cazurilor invocării motivului religios.
În conformitate cu Principiile Directoare Privind Protecţia Internaţională la examinarea
cererilor de azil pe motive de religie ce cad sub incidenţa Articolului 1A(2) al Convenţiei din
1951 şi/sau sub incidenţa Protocolului din 1967 privind Statutul Refugiaţilor, persecuţia pe
motive de religie poate lua mai multe forme. În funcţie de circumstanţele particulare fiecărui
caz în parte, incluzând aici şi efectul avut asupra individului în cauză, exemplele pot include
interdicţia de intrare într-o comunitate religioasă, venerarea în cadrul comunităţii împreună cu
ceilalţi membri în public sau în privat, instruirea religioasă, sau măsuri serioase de
discriminare impuse indivizilor datorită practicării propriei religii, apartenenţei sau
identificării cu o anumită comunitate religioasă, sau datorita schimbării credinţei (se
anexează). În acelaşi mod, în comunităţi în care există o religie dominantă sau în care există o
corelaţie strânsă între stat şi instituţiile religioase, discriminarea pe baza neaderării unui
membru la religia dominantă sau la practicile acesteia poate evolua până la persecuţie în unele
cazuri. Persecuţia poate fi inter-religoasă (îndreptată împotriva aderenţilor sau comunităţilor
de alte credinţe), intra-religioase (în cadrul aceleiaşi religii, dar între diferite secte sau între
membrii aceleiaşi secte), sau o combinaţie a celor două tipuri. Solicitantul poate aparţine unei
minorităţi sau unei majorităţi religioase.
Aplicând acelaşi standard ca şi pentru celelalte motive specificate în Convenţie, credinţa,
identitatea sau modul de viaţă, ţinând de o anumita religie, pot fi considerate ca fiind atât de
fundamentale pentru identitatea umană încât individul să nu trebuiască să fie obligat să le
ascundă, să le schimbe sau să renunţe la ele pentru a putea evita persecuţia.
Fiecare solicitare necesită analizarea pe baza meritelor şi a situaţiei personale. Ariile relevante
de interes includ profilul individului şi experienţele personale ale acestuia, credinţa,
identitatea şi modul de viaţă, cât de important este acesta pentru solicitant, ce efect au
restricţiile asupra individului, natura rolului şi a activităţilor acestuia sau acesteia în cadrul
religiei, dacă aceste activităţi au fost sau pot fi aduse în atenţia persecutorului şi dacă acestea
pot rezulta un tratament cu potenţial de persecuţie. În acest context, temerea bine întemeiată
« nu trebuie să fie în mod necesar bazată pe experienţa personală a solicitantului». Ceea ce, de
exemplu, i s-a întâmplat unui prieten sau unei rude a solicitantului, altor membri ai aceluiaşi
grup religios, adică altor indivizi situaţi în mod similar, «poate demonstra, de asemenea, că
teama sa de a deveni mai devreme sau mai târziu o victima a persecuţiei, este bine întemeiat».
Simpla apartenenţă la o anumită comunitate religioasă nu este în mod normal suficientă
pentru a susţine consistent solicitarea statutului de refugiat. Aşa cum este specificat în
Manualul UNHCR, s-ar putea să existe circumstanţe speciale în care simpla apartenenţă la un
grup este suficientă în special atunci când se la în calcul întreaga situaţie religioasă şi politică
619