modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Dacă citaţia a fost expediată numai reprezentantului participantului la proces, fără a fi
expediată şi participantului, motivul invocat în casare, precum că acesta nu a fost citat
personal, va constitui temei al casării;
i) la judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului (art.400
alin.(3) lit.c) CPC), care cuprinde următoarele ipoteze:
- procesul s-a desfăşurat într-o altă limbă decât cea de stat, aceasta nefiind acceptabilă
pentru majoritatea participanţilor;
- persoanei interesate, care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat, nu i s-a asigurat
prezenţa interpretului pentru exprimarea în judecată;
- procesul s-a desfăşurat într-o altă limbă, iar instanţa nu a emis hotărârea şi în limba de
stat.
Dacă majoritatea participanţilor la proces cunosc o altă limbă decât cea de stat (ex.:
rusa) şi procesul se desfăşoară în limba respectivă, acest fapt nu va constitui motiv de casare.
La aprecierea temeiului de casare respectiv, se vor lua în considerare explicaţiile pct.2 şi
10 din Hotărârea Plenului nr.12 din 09.04.1999 "Cu privire la respectarea legislaţiei despre
utilizarea limbii în procedura judiciară";
k) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces
(art.400 alin.(3) lit.d) CPC) - este cazul în care prin actul de dispoziţie al instanţei (hotărâre) a
fost atinsă esenţa dreptului cel puţin a unei persoane, instanţa neîndeplinind una dintre
sarcinile pregătirii pricinii pentru dezbateri (art.185 alin.(2) lit.c) CPC) în raport cu persoana
respectivă;
l) hotărârea nu este semnată de judecător sau este semnată de judecătorul nemenţionat în
hotărâre cu excepţia cazurilor prevăzute la art.242 alin.(2) CPC (art.400 alin.(3) lit.e) CPC).
Temeiul respectiv comportă următoarele situaţii:
- semnătura judecătorului, în general, lipseşte de pe hotărâre, contrar dispoziţiilor
art.238 alin.(4) CPC;
- există o semnătură pe hotărâre, dar aceasta nu aparţine judecătorului care a participat
la deliberarea hotărârii (judecătorul menţionat în partea introductivă a hotărârii), cu excepţia
situaţiei în care judecătorul a fost în imposibilitate de a semna hotărârea, caz în care se va
proceda conform prevederilor art.242 alin.(2) CPC, iar acest fapt nu va constitui motiv de
recurs;
m) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată (art.400 alin.(3) lit.f) CPC).
Se referă la lipsa procesului-verbal al şedinţei în care s-a pronunţat hotărârea;
n) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei generale sau jurisdicţionale.
Temeiul enunţat are incidenţă în situaţia încălcării normelor procesuale cu privire la
competenţă, stabilite la capitolele III şi IV din Titlul I
Temeiurile prevăzute la art.400 alin.(3) CPC se iau în considerare întotdeauna şi din
oficiu de către instanţa de recurs, astfel că la examinarea recursului se va verifica dacă nu este
prezent vreunul din temeiurile procedurale de casare, pe cale incidentală, indiferent că nu au
fost indicate de recurenţi.
[Pct.28 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.10 din 22.12.2008]
29. După examinarea recursului, instanţa poate pronunţa una dintre soluţiile prevăzute
la art.417 şi art.427 şi, respectiv, la art.445 alin.(1) CPC, soluţii ce devin irevocabile de la
momentul pronunţării lor.
De regulă, deliberarea şi pronunţarea actelor de dispoziţie ale instanţei de recurs au loc
în aceeaşi şedinţă cu judecarea recursului, dar în prezenţa unor motive întemeiate (ex.:
complexitatea cauzei), deliberarea şi pronunţarea pot fi amânate pe un termen de 10 zile,
conform art.236 alin.(1) CPC.
57