modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

general al unei norme juridice civile în raport cu principiile generale ale dreptului şi sensul
legislaţiei civile (art.5 alin.(2) CC).
10. Temeiurile declarării recursului şi casării hotărârii prevăzute de art.400 alin.(2) şi
(3) CPC sunt identice atât pentru recursurile împotriva hotărârilor pentru care nu este
prevăzută calea apelului, cât şi pentru recursurile împotriva deciziilor instanţei de apel; pentru
recursurile incidente secţiunii 1 fiind aplicabile şi motivele prevăzute la art.400 alin.(1) CPC.
Dispoziţiile art.400 alin.(2) şi (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs
prevăzut la art.400 alin.(1) lit.d) CPC, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se
consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate,
astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu
şi temeinicia în fapt.
Pentru recursurile înaintate în ordinea prevăzută de secţiunea 1 pot fi invocate de către
părţi şi alţi participanţi la proces toate temeiurile prevăzute de art.400 CPC, având loc o
devoluţiune generală (în fapt şi în drept), adică se va verifica atât legalitatea, cât şi temeinicia
hotărârii.
Motivele de recurs trebuie să fie invocate în mod expres de către subiecţii recursului,
însă neindicarea temeiurilor legate de încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept
procedural prevăzute la art.400 alin.(3) CPC nu va atrage restituirea cererii de recurs,
deoarece motivele enunţate pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de recurs (art.400
alin.(4) CPC).
Simpla nemulţumire a părţilor de soluţia adoptată de instanţele inferioare nu poate
constitui motiv de recurs, dacă nu este invocat vreunul din temeiurile de recurs expres
prevăzute de lege.
11. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage inadmisibilitatea recursului
(exercitat conform secţiunii a 2-a) sau restituirea lui (conform secţiunii 1), dacă reieşind din
esenţa scriptică se poate deduce un temei de recurs, care se încadrează în limitele art.400
alin.(1) - (3) CPC pentru secţiunea 1 şi art.400 alin.(2)-(3) pentru secţiunea a 2-a.
De asemenea, neindicarea expresă a temeiurilor declarării recursului nu poate constitui
motiv de inadmisibilitate sau de restituire a cererii de recurs, dacă din conţinutul acesteia
rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
12. Coreclamanţii, copârâţii şi/sau intervenienţii care participă la proces de partea
recurentului se pot alătura la recurs, dacă poziţiile lor coincid în ceea ce priveşte temeiurile
recursului, prin prezentarea unei cereri scrise. Astfel, persoana care se alătură la recurs nu
poate prezenta alte temeiuri în afara celor invocate de către subiectul care a depus recursul,
însă dispune de posibilitatea de a le dezvolta, prin adăugarea altor argumente în justificarea
aceluiaşi temei.
În cazul în care persoana alăturată a formulat şi alte temeiuri pe lângă cele invocate de
persoana care a depus recursul, cererea se va considera depusă numai în măsura în care nu
depăşeşte temeiurile invocate de subiectul recursului, şi în acest caz pentru cererea de
alăturare la recurs nu se plăteşte taxa de stat. În cazul în care temeiurile invocate de persoana
care se alătură nu coincid cu cele invocate de subiectul recursului, persoana alăturată este în
drept să depună cerere de recurs după regulile generale, cu achitarea taxei de stat (art.401
alin.(2) CPC).
Totodată, cererea care se referă la alăturare, conform principiului de drept "accesoriul
urmează soarta principalului" şi în lipsa unei stipulaţii exprese, va fi examinată ca cerere
accesorie cererii de recurs, urmând soarta cererii principale, soluţia în cadrul acestei cereri
fiind similară soluţiei pronunţate în cererea de recurs.
13. Pentru declararea recursului sunt aplicabile următoarele termene, reieşind din
prevederile art.402, 425 şi 434 CPC:
50