modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

vătămată în acest dosar nu poate fi considerată obstacol, el fiind un pieton şi participant la
trafic, care este obligat să respecte regulile de circulaţie. În acelaşi dicţionar găsim că obstacol
înseamnă piedică, stavilă care închide drumul, care opreşte vederea, trecerea.
1.3. În lumina celor enunţate, insist asupra faptului că informaţiile conţinute în actul de
acuzaţie sunt insuficiente pentru a permite calificarea faptei inculpatului conform normei
penale. Reamintesc că, potrivit art.113 CP, se consideră calificare a infracţiunii determinarea
şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârşite şi
semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală. Calificarea oficială a
infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează
urmărirea penală şi de către judecători.
Concomitent, actul de învinuire se caracterizează prin imprecizii cu privire la detaliile
esenţiale ale situaţiei de fapt. În aşa mod, învinuirea adusă inculpatului contravine în mod
evident dreptului garantat prin art.6 par.3 din Convenţie. Astfel, se încalcă şi dreptul la
apărare. Or, este evident că, în speţa dată, părţii apărării îi revine doar să presupună contra
căror argumente să se apere.
2.Aspectul probatoriu
2.1. Potrivit art.93 CPP, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit care
servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea făptuitorului, la
constatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa
soluţionare a cauzei. Probele administrate şi examinate în cadrul cercetării judecătoreşti
demonstrează că inculpatul a săvârşit o faptă fără vinovăţie (art.20 CP), inclusiv lipsa legăturii
cauzale dintre fapta inculpatului şi consecinţele survenite.
2.1.1. Martorii audiaţi în cadrul cercetării judecătoreşti, oricare ar fi ei, E.B., I.N. sau
altă persoană, nu au furnizat instanţei de judecată suficientă informaţie, pentru a se considera
că declaraţiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente şi utile, care ar
confirma vinovăţia inculpatului. Mai mult, declaraţiile martorilor urmează a fi apreciate în
favoarea lui A.V. deoarece acestea poartă în sine contradicţii esenţiale şi sunt bazate pe
presupuneri. (389 CPP)
Astfel, la şedinţa din 02.07.2009, martorul E.B. a relatat instanţei că, în ziua
accidentului, a fost la încărcat cu sfeclă de zahăr. În timpul producerii accidentului, în comun
cu alte persoane, se afla aşezată sub copaci şi serveau bucate, aceasta însă nu-i împiedica să
vadă traseul. A mai relatat că, până la accident şi în timpul accidentului, nu circulau alte
mijloace de transport pe traseu. Partea vătămată a traversat traseul fără să se grăbească.
Martorul a relatat că este sigură că şoferul Kamaz-ului a făcut un pas înapoi, fără să se
întoarcă, după ce s-a auzit claxonul. Acelaşi martor a afirmat că partea vătămată a fost lovită
în partea dreaptă a corpului. În legătură cu aceste declaraţii, vreau să notez doar câteva
aspecte, care sunt caracteristice pentru tot cercul de probe cu martori.
În primul rând, nu e clar din care motiv, dar martorul respectiv încearcă să denatureze
evenimentele, să-l învinovăţească pe inculpat. Concluzia rezultă din faptul că E.B. nu putea să
vadă momentul producerii accidentului. Or, la şedinţa din 27.07.2009, martorul N.I. a relatat
instanţei că, în momentul producerii accidentului, E.B. era cu spatele la şosea. Mai mult, la
şedinţa din 30.10.2009, martorul C.S. a relatat instanţei că, atât B.E., cât şi celelalte persoane
care luau masa nu puteau să vadă momentul producerii accidentului, deoarece porţiunea
respectivă de traseu se află la un nivel mai ridicat decât locul unde se aflau martorii audiaţi de
instanţă. Posibil că, din aceste considerente, martorul a afirmat că partea vătămată a fost lovită
496