modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

[Pct.6 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.10 din 22.12.2008]
7. Procedura de examinare a admisibilităţii recursului este aplicabilă numai cererilor de
recurs incidente secţiunii a 2-a a capitolului XXXVIII, recursul înaintat în baza secţiunii 1
nefiind susceptibil de a fi respins prin decizie ca inadmisibil.
Admisibilitatea recursului se va decide de un complet format din 3 judecători desemnaţi
de preşedintele colegiului respectiv al Curţii Supreme de Justiţie (art.431 alin.(2) CPC).
8. Colegiul civil şi de contencios administrativ sau, după caz, Colegiul economic al
Curţii Supreme de Justiţie examinează recursurile după cum urmează:
- recursurile declarate împotriva hotărârilor şi încheierilor emise de curţile de apel în
primă instanţă, în complet din trei judecători (Secţiunea 1);
- recursurile declarate împotriva încheierilor emise în instanţele de apel, susceptibile de
recurs, în complet din trei judecători (Secţiunea 1);
- recursurile declarate admisibile împotriva deciziilor pronunţate de către curţile de apel,
în complet format din 5 judecători (Secţiunea a 2-a).
[Pct.8 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.10 din 22.12.2008]
9. La examinarea recursurilor înaintate conform Secţiunii a 2-a, Colegiul lărgit al Curţii
Supreme de Justiţie se va desesiza în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie în
următoarele situaţii, stipulate în art.442 alin.(3) CPC:
a) soluţionarea cauzei poate conduce la o contradicţie faţă de o hotărâre anterioară a
Curţii. În acest context noţiunea de hotărâre trebuie interpretată extensiv, dar nu strict literal -
"hotărârile", dar şi deciziile Curţii Supreme de Justiţie. De exemplu, poate servi drept temei
pentru reconsiderarea unei soluţii anterioare - pronunţarea unei hotărâri de către Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, prin care unei situaţii, juridice i-a fost dată o apreciere
juridică diferită faţă de cea dată de către Curtea Supremă de Justiţie printr-o decizie într-o
situaţie similară;
b) la soluţionarea recursului se ridică o importantă problemă de drept. Pentru ca recursul
să fie pasibil de examinare în Plen pe acest motiv este necesar ca această problemă să nu mai
fi fost soluţionată printr-o hotărâre anterioară a Curţii, adică să reprezinte o noutate, şi/ sau
această problemă trebuie să conţină o pondere importantă în cadrul soluţionării corecte a
recursului respectiv.
Nu pot fi calificate la acest capitol problemele care, deşi suscită discuţii, nu prezintă
importanţă pentru soluţionarea în esenţă a recursului;
c) soluţionarea pricinii prezintă un interes deosebit pentru practica judiciară şi pentru
evaluarea dreptului. La explicarea acestui aspect trebuie de pornit de la premisa instituită de
art.17 CPC, astfel că vor avea incidenţă la acest capitol recursurile în cauzele civile care nu se
întâlnesc în mod unitar, dar sunt constituite într-o categorie de litigii datorită frecvenţei lor în
arealul dimensional al litigiilor civile. În acelaşi context, este necesar ca litigiul respectiv să fi
fost soluţionat în mod diferit de către instanţele judecătoreşti, adică practica să fie neunitară.
Totodată, chiar dacă litigiul respectiv este unitar, acesta prezintă un interes deosebit pentru
practica judiciară şi evaluarea dreptului, dacă implică aplicarea unor dispoziţii cu caracter
novator pentru legislaţia ţării şi/sau sunt expuse într-un mod neclar în cadrul actului normativ
(ex.: uzucapiunea, introdusă prin noul Cod civil).
Referitor la interesul pentru evaluarea dreptului, se cere de menţionat că acest aspect
include mai mult substratul strict juridic al unor norme legale, decât substratul practic, adică
cel al aplicării normei respective, situaţie care în concret se reflectă în tălmăcirea înţelesului
49