modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

public şi privat. Legislaţia naţională, cât şi practica judiciară respectă principiul caracterului
personal al răspunderii penale.
Astfel, art.6 al CP stabileşte că persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei
penale numai pentru faptele săvârşite de ea şi numai în cazul existenţei vinovăţiei.
Potrivit legii penale nimeni nu poate fi tras la răspundere penală pentru fapta altuia.
Aceste prevederi ale legislaţiei sunt confirmate şi de practica judiciară. Astfel, prin
Decizia Colegiului penal lărgit din 01.04.2008 în privinţa lui L.B. (doc. nr.1 ra-337/08) Curtea
Supremă de Justiţie a statuat:” Conform principului caracterului personal al răspunderii
penale, stipulat în art.6 CP persoana poate fi supusă răspunderii penale numai pentru faptele
pe care ea însăşi le-a săvârşit cu vinovăţie. L. B. nu poate fi atras la răspundere penală pentru
hotărârile colectivului de muncă al FAI „Anina” prin care s-a hotărât punerea în gaj a
bunurilor acestei întreprinderi”.
Un alt exemplu, care a fost examinat de judecătoria sect. ________, mun. Chişinău este
dosarul lui S.U. în sentinţa de achitare a căruia este invocat acelaşi principiu al caracterului
personal al răspunderii penale.
2.11 Învinuirea adusă lui M.C. pe episodul dat este iarăşi neconcretă; efectuată cu încălcarea
dreptului la apărare, la un proces echitabil. Organul de urmărire penală nu a indicat data,
locul, anul săvârşirii infracţiunii, acţiunile concrete, care au fost considerate ca prejudiciabile,
motivul şi scopul acţiunilor etc.
2.12 Organul de urmărire penală nu a luat în consideraţie nici faptul că iniţiatorul emiterii
unei decizii a Consiliului orăşenesc în problema achitării restanţelor la salariu a fost un organ
special de stat – instanţa de judecată, propunere acceptată de Consiliul orăşenesc
_____________, care prin Decizia nr.6/27 din 25.11.2004 a decis ca mijloacele financiare
obţinute din vânzarea patrimoniului public să fie îndreptate la achitarea restanţei la salariu
foştilor lucrători ai ÎM „Apă – Canal”, ÎM “RT” _____________. Şi prin această circumstanţă
se confirmă lipsa intenţiei lui M.C. de a prejudicia bugetul local; faptul, că el nu a depăşit
atribuţiile sale de serviciu, nu a întreprins acţiuni de sine stătător; el doar a îndeplinit întocmai
decizia Consiliului orăşenesc nr. 7/27 din 25.11.2004.
2.13 E de menţionat, în mod special, ilegalitatea pornirii urmăririi penale şi pe acest episod al
învinuirii. În conformitate cu ordonanţa procurorului din 27.03.09 lui M.C. i se incriminează
că: „ Nelegitim a fost emisă decizia Consiliului orăşenesc _____________ nr. 6/27 din
25.11..2004, întru îndreptarea finanţelor obţinute din vânzarea patrimoniului public la
achitarea restanţei la salariu foştilor salariaţi ai ÎM „AC” şi ÎM „RT” _____________, ce a
cauzat un prejudiciu bugetului local în sumă de 354177 lei.” (v. 1, f.d.1-2). O astfel de
învinuire este un nonsens juridic. Prima întrebare care apare este cea ce se referă la esenţa
acestei incriminări. În contextul invocat apar mai multe întrebări:
- de ce M.C., care nu era preşedinte al Consiliului orăşenesc, trebuie să răspundă pentru
emiterea deciziei nominalizate;
- în baza căror fapte juridice concrete procurorul a ajuns la concluzia că decizia Consiliului
orăşenesc _____________ nr. 6/27 din 25.11..2004 este nelegitimă, deoarece în materialele
dosarului lipsesc date, care ar confirma anularea acestei decizii;
- care este vinovăţia lui M. C., chiar dacă am accepta ipotetic, învinuirea care i se aduce; în ce
se manifestă presupusele acţiuni ale inculpatului ce constituie latura obiectivă, cea subiectivă
a infracţiunii?
Este imposibil de a comenta o astfel de învinuire, care mai degrabă este un nonsens juridic,
decât un act procesual-penal. Cred că numai comentariul ce se conţine în p.2.13 ar fi suficient
pentru a pronunţa şi pe acest episod al învinuirii o sentinţă de achitare.
EPISODUL NR.3
472