modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

JUDECĂTORIA ECONOMICĂ DE
CIRCUMSCRIPŢIE CHIŞINĂU
DEMERS
PRIVIND RIDICAREA EXCEPŢIEI
DE NECONSTITUŢIONALITATE
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat excluderea asociatului F.T.
din societatea comercială ÎM „ FN” SRL.
Fără a-mi expune poziţia vis-à-vis de pertinenţa, concludenţa şi utilitatea motivelor puse
la baza pretenţiilor, insist asupra faptului că, în cadrul dezbaterilor judiciare, au apărut
temeiurile prevăzute de art.12/1 din Codul de procedură civilă pentru ridicarea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Prin acţiunea înaintată, reclamantul a pretins ca, în cadrul soluţionării litigiului, să fie
aplicate dispoziţiile art.154 din Codul civil. Potrivit art.154 alin.(3) din Codul civil,
asociatului exclus i se restituie, în termen de 6 luni, doar aportul depus. E de notat că, potrivit
art.43 alin.(3) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr.135 din 14.06.2007,
asociatul exclus din societate nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul societăţii,
dar are dreptul numai la o sumă de bani ce reprezintă valoarea contabilă a părţii sociale la data
excluderii, dacă hotărârea judecătorească nu prevede altfel.
În conformitate cu art.24 alin.(1) din aceeaşi lege, partea socială reprezintă o fracţiune
din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie de cuantumul
aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului.
E de notat faptul că, într-o hotărâre, Curtea de la Strasbourg a decis cu valoare de
principiu că, cota parte într-o societate comercială este un bun complex, care se protejează
prin art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Ea certifică faptul că deţinătorul posedă o parte din
capitalul social şi alte drepturi, inclusiv dreptul de creanţă asupra activelor societăţii (a se
vedea Hotărârea din 25.07.2002 pe cauza Savtransavto contra Ucrainei). Este relevant faptul
că, potrivit prevederilor art.4 din Constituţie, Hotărârile Curţii Constituţionale nr.55 din
14.10.1999 şi Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.17 din 19.06.2000, Convenţia
constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi, respectiv, urmează a fi aplicată ca şi
orice altă lege cu excepţia că prevederile Convenţiei au prioritate faţă de restul legilor interne
care îi contravin. Reamintim că, potrivit art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, orice
persoană (...) are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea
sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile
generale ale dreptului internaţional.
În conformitate cu art.46 din Constituţie, dreptul la proprietatea privată, precum şi
creanţele asupra statului, sunt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de
utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Averea dobândită
licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
Pornind de la cele enunţate consider că art.154 alin.(3) din Codul civil contravine art.46
din Constituţie.
În conformitate cu prevederile art.121 din Codul de procedură civilă, dacă, în procesul
judecării pricinii, se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja
aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei, iar controlul constituţionalităţii actului
normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este în drept să
sesizeze, în conformitate cu prevederile Codului Jurisdicţiei Constituţionale, Curtea
441