modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

a)Cauza penală nr. 2010480545 a fost pornită pe faptul săvârşirii de către R.O. a
infracţiunii prevăzute de art.217 alin.(3) lit.b) CP (a se vedea procesul-verbal din 04.05.2010
prin care s-a autosesizat organul de urmărire penală).
b) Urmărirea penală a fost pornită doar pe faptul depistării la domiciliul lui R.O. a
substanţei psihotrope –Tramadol cu masa de 1.00 gr., cantitate ce constituie proporţii mici,
dar nu proporţii deosebit de mari.
c) Organul de urmărire penală nu s-a autosesizat şi nu a pornit urmărirea penală în
privinţa lui P.I. în baza unor pretinse fapte care ar cădea sub incidenţa art.217; 218 CP.
Caracterul obiectiv al acestor concluzii se confirmă prin conţinutul Raportului întocmit
de ofiţerul de urmărire penală I.C. la data de 03.05.2010; Ordonanţa de atribuire a
competenţei pe dosarul penal nr.2010480545 din data de 04.05.2010 şi Ordonanţa de
conexare a cauzelor penale din data de 30.07.2010.
Mai mult, urmează a fi reţinut şi faptul că organul de urmărire penală a emis încă o
ordonanţă de pornire a urmăririi penale în baza art.361 alin.(2) lit.b) CP (dosarul nr.
2010481069). În acest act de procedură este fixat: în perioada de timp 21.04.2009 –
29.01.2010, cet. R.O. împreună şi în urma înţelegerii prealabile cu B.S., urmărind scopul
procurării preparatelor psihotrope – Tramadol – a falsificat reţetele din numele medicilor „P
E (...), I L (...) şi alţii.
La baza acestei ordonanţe a stat procesul-verbal privind autosesizarea în privinţa
începerii urmăririi penale din 20.07.2010 în care a fost indicat: Ţinând cont de faptul
constatării săvârşirii de către R.O. şi B.S. a infracţiunii prevăzute de art.361 alin.(2) CP,
urmează a fi dispusă, prin ordonanţă începerea urmăririi penale.
Având la bază aceste două acte de procedură putem constata că nici în privinţa lui R.O.
şi B.S. nu a fost pornită urmărirea penală pe art.218 CP.
În aşa mod, revin la situaţia că, în privinţa lui P.I., în baza Ordonanţei din 20.07.2010, a
fost pornită doar cauza penală nr.20104801068 pe infracţiunea prevăzută de art.361 alin.(2)
lit.b) CP.
Această ordonanţă nu poate produce efecte juridice în detrimentul intereselor
inculpatului P.I. din următoarele considerente:
a) Inculpatul nu a fost recunoscut bănuit/învinuit în raport cu dispoziţia art.361 alin.(2)
lit.b) CP.
b) Fapta prevăzută de art.361 alin.(2) lit.b) CP nu este reflectată în rechizitoriu.
c) Recalificarea faptei de la art.361 la art.218 sau art.217 CP este inadmisibilă. Este
relevant că obiectul general, obiectul generic de grup, obiectul nemijlocit de bază, obiectul
material al infracţiunii prevăzute de art.361 CP diferă de cele care sunt caracteristice pentru
art.217 şi 218 CP.
d) Ordonanţa de punere sub învinuire este actul prin care persoana se consideră
învinuită şi, din momentul adoptării, aceasta este trasă la răspundere penală. Astfel, prin
Ordonanţa din 17.08.2010, transcrisă în rechizitoriu, P.I. este tras la răspundere penală în baza
art.218 alin.(3) lit.b), c); 217 alin.(4) lit.b) CP, fără ca, în privinţa acestuia, să fi fost pornită
urmărirea penală, în conformitate cu prevederile art.28; 274 alin.(2) CPP, pentru comiterea
acestor infracţiuni. Or, conform art.279 alin.(1) CPP, orice acţiune de urmărire penală, cu
excepţia celor prevăzute expres în lege (în art.279 alin.(1) CPP), poate fi efectuată doar după
pornirea urmăririi penale.
439