modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Infracţiunea prevăzută de art.361 alin.(2) lit.b) este atribuită la capitolul XVII, intitulat
INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR PUBLICE ŞI A SECURITĂŢII DE STAT.
Contrar celor enunţate anterior, P.I. a fost recunoscut în calitate de bănuit în săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art.217 alin.(3) lit.c) CP (a se vedea Ordonanţa din 07.07.2010,
f.d.157). Aici vreau să trec cu vederea faptul că atribuirea acestei calităţi procesuale a avut loc
în prezenţa avocatului P.M., care era şi apărătorul lui R.O.
Prin Ordonanţa din 17.08.2010, procurorul l-a pus pe P,I. sub învinuire, invocându-i-se
faptele care cad sub incidenţa art.218 alin.(3) lit.b), c); 217 alin.(4) lit.b) CP. Această
învinuire este formulată şi în rechizitoriu.
Pornind de la cele enunţate, putem constata că, în privinţa lui P.I., nu a fost pornită
urmărirea penală în baza art.217; 218 CP.
Pentru a consolida această concluzie, ţin să aduc conţinutul integral al p.8.1 din Decizia
Curţii Supreme de Justiţie, emisă la data de 27.07.2010 în cadrul dosarului 1ra-817/10:
În cazul depistării infracţiunii nemijlocit de către lucrătorul organului de urmărire
penală, acesta întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate privitor la
infracţiunea depistată şi dispune înregistrarea infracţiunii, iar apoi potrivit art.274 alin.(2)
CP, prin ordonanţă dispune începerea urmăririi penale.
Necesitatea începerii urmăririi penale în fiecare caz separat rezultă şi din principiul
oficialităţii procesului penal, prevăzut de art.28 CPP, din care rezultă că, organele
competente, în cazul în care, sînt sesizate în modul prevăzut de lege, sau în cazul autosesizării
că s-a săvârşit o infracţiune, sunt obligate să pornească urmărirea penală şi a efectua
acţiunile necesare în vederea constatării faptei şi a persoanei vinovate.
În baza acestor constatări a rămas irevocabilă soluţia de încetare a procesului penal în
privinţa lui P.G. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.27, 332 alin.(1) CP, în legătură cu
existenţa circumstanţelor prevăzute de lege, care exclud sau condiţionează pornirea urmăririi
penale şi tragerea la răspundere penală - faptul că nu a fost pornită urmărirea penală pe
acest articol.
Anticipând eventualele argumente, care ar putea fi aduse în detrimentul cererii de
încetare a procesului penal, cât şi în vederea cercetării sub toate aspectele a acestei cereri, ţin
să-mi expun poziţia vizavi de alte acte de procedură anexate la cauza penală.
La data de 04.05.2010, a fost emisă Ordonanţa de pornire a urmăririi penale nr.
2010480545 (f.d. 1) în baza art.217 alin.(3) lit.b) CP.
În baza celor enunţate anterior, această ordonanţă urmează a fi percepută în raport cu
procesul-verbal privind autosesizarea în privinţa începerii urmăririi penale din 04.05.2010
(f.d. 3). Dacă e să ne bazăm pe prevederile art.28; 274 alin.(2) CPP, prezintă interes pretinsa
infracţiune, în legătură cu care s-a autosesizat organul de urmărire penală. Astfel, în acest
proces-verbal a fost indicat faptul depistării, în cadrul percheziţiei, efectuate la domiciliul lui
R.O. a substanţei –Tramadol hidroclorid cu masa totală de 1.00 gr. Aceleaşi circumstanţe de
fapt au fost invocate şi în Ordonanţa din 04.05.2010.
În concluzie, ofiţerul de urmărire penală a indicat în procesul-verbal din 04.03.2010
următoarele: Ţinând cont de faptul constatării săvârşirii de către R.O. a infracţiunii prevăzute
de art.217 alin.(3) lit.b)CP, urmează a fi dispusă, prin ordonanţă, începerea urmăririi penale.
În raport cu aceste două acte de procedură care au stat la baza pornirii urmăririi penale
nr. 2010480545, se impun următoarele concluzii:
438