modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

HOTĂRÂREA
PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
A REPUBLICII MOLDOVA
Cu privire la practica aplicării
de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei
procesuale civile la întocmirea actelor judecătoreşti
de dispoziţie în cadrul examinării pricinilor civile şi
economice în ordine de apel şi de recurs nr.3 din
07.07.2008
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2009, nr.4-5, pag.19
Întru asigurarea aplicării corecte şi uniforme de către instanţele judecătoreşti de apel şi
de recurs a normelor de procedură civilă la întocmirea actelor judecătoreşti de dispoziţie,
Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.2 lit.e), art.16 lit.c) din Legea cu privire la
Curtea Supremă de Justiţie şi art.17 Cod de procedură civilă,
EXPLICĂ:
1. Hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel, iar
hotărârile pronunţate în primă instanţă de curţile de apel pot fi atacate cu recurs.
Cu recurs pot fi atacate şi hotărârile pentru care legea nu prevede calea apelului, precum
şi deciziile pronunţate de curţile de apel.
2. Instanţa de judecată, judecând apelul sau recursul, după încheierea dezbaterilor
judiciare şi ascultarea susţinerilor verbale, retrăgându-se în camera de deliberare, adoptă o
hotărâre sub formă de decizie sau încheiere.
Deciziile instanţei de recurs devin irevocabile din momentul pronunţării.
3. Decizia instanţei de apel sau de recurs trebuie să fie legală şi întemeiată. Aceasta
conţine patru părţi componente: introductivă, descriptivă, motivare şi dispozitiv.
3.1. Decizia instanţei de apel sau de recurs trebuie să fie pronunţată la sfârşitul
procesului, cu parcurgerea tuturor fazelor procesuale legal stabilite.
De regulă, deliberarea şi pronunţarea actelor de dispoziţie ale instanţelor de apel şi de
recurs au loc în aceeaşi şedinţă, cu judecarea pricinilor în aceste căi de atac, dar în prezenţa
unor motive justificate, deliberarea şi pronunţarea pot fi amânate pe un termen de 10 zile, în
conformitate cu art.236 alin.(1) CPC, fapt despre care se informează participanţii la proces.
3.2. Decizia instanţei de apel sau de recurs trebuie să fie pe cât e posibil de concisă. Ea
poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară,
înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi
obiecţiile formulate de apelant, recurent şi intimat (Principiul nr.6 al Recomandării nr.R (84)
5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei,
adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28.02.1984).
Astfel, formulările din conţinutul deciziei trebuie să corespundă exigenţelor de:
corectitudine, certitudine, concreteţe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvenţă,
lipsă de rezerve (necondiţionalitate), sobrietate, oficialitate şi pertinenţă.
42