modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel a RM, condamnatul S.J. a
înaintat recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie în baza următoarelor temeiuri
prevăzute în art.453 CPP.
1. În acţiunile condamnatului S.J., aşa cum se confirmă ele prin probele examinate şi
verificate în sentinţa de judecată a primei instanţe şi a instanţei de apel lipseşte
vinovăţia în formă de intenţie şi scopul însuşirii averii părţilor vătămate ca semne
obligatorii ale componenţei infracţiunii de jaf, prevăzute de alin.(2) al art.120 CP din
1961 – temei pentru recurs în anulare prevăzut de art.453 alin.(1) pct. 1) lit. a) CPP
din 2002.
2. Judecarea cauzei în instanţa de recurs a avut loc cu încălcarea dreptului
condamnatului S.J. la apărare. Or, condamnatul S.J. şi apărătorul ales de el – S. G. –
n-au fost legal citaţi şi recursul procurorului a fost judecat în lipsa lor – temei pentru
recurs în anulare prevăzut de art.453 alin.(1) pct. 2) lit. b) CPP din 2003.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 9 decembrie 2003,
recursul în anulare a fost respins ca fiind inadmisibil.
Considerăm că decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie este ilegală şi
contrară principiului legalităţii procesului penal al RM şi prevederilor tratatelor
internaţionale la care RM este parte în temeiul următoarelor considerente:
Potrivit art.2 alin.(2) şi (3) CPP din 2003 principiile generale, normele
dreptului internaţional şi ale tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte constituie elemente integrante ale dreptului procesual penal
şi nemijlocit dau naştere drepturilor şi libertăţilor omului în procesul penal. În
desfăşurarea procesului penal nu pot avea putere juridică legile şi alte acte
normative care anulează sau limitează drepturile şi libertăţile omului, încalcă
principiul contradictorialităţii, precum şi contravin normelor unanim
recunoscute ale dreptului internaţional, prevederilor tratatelor internaţionale la
care republica Moldova este parte.
Principiul legalităţii procesului penal legiferat în art.7 alin.(2) din CPP obligă
instanţele judecătoreşti, printre care şi Curtea Supremă de Justiţie, să aplice
reglementările internaţionale în direct, dacă, în procesul judecării cauzei va
stabili că norma juridică naţională ce urmează a fi aplicată contravine
prevederilor tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului la care RM este parte. Această obligaţie a instanţelor
judecătoreşti este prevăzută direct în art.4 alin.(2) şi art.8 alin.(1) din
Constituţie. La această obligaţie a atras atenţia instanţelor judecătoreşti şi
Plenul Curţii Supreme de Justiţie în p.1 al hotărârii nr.17 din 19 iunie 2000
„Privind aplicarea în practică judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor
prevederi ale Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale.” După cum a explicat Plenul în p.1 alin.(2) şi (3) din
hotărârea menţionată, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi
Libertăţilor Fundamentale ale Omului constituie parte integrantă a sistemului
legal intern şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca orice altă lege a RM cu
deosebirea că Convenţia are prioritate faţă de restul legilor interne care îi
contravin. În caz de incompatibilitate dintre prevederile Convenţiei şi legile
interne, instanţa trebuie să aplice direct prevederile Convenţiei, menţionând
acest fapt în hotărârea sa.
Însă Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, la judecarea recursului în anulare al
condamnatului S.J., a ignorat aceste cerinţe ale legii şi a aplicat dispoziţiile art.456 şi art.432
din CPP care contravin art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi
Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
400