modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

- la judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba în care s-a desfăşurat
procesul;
- la emiterea hotărârii a fost încălcat secretul deliberării;
- hotărârea nu este semnată de judecător sau de către unul din judecătorii din completul
de judecată ori hotărârea este semnată nu de acel judecător sau de acei judecători care sunt
menţionaţi în hotărâre.
De asemenea, instanţa de apel va casa hotărârea primei instanţe cu darea unei noi
hotărâri sau va modifica hotărârea în cazurile dacă:
- au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material;
- concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele
pricinii;
- circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care instanţa le consideră
constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente;
- circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate
pe deplin.
[Pct.28 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.10 din 22.12.2008]
29. Conform art.387 CPC se consideră că normele de drept material sunt încălcate sau
aplicate eronat în cazul în care:
- nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată;
- s-a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
- s-a interpretat eronat legea, sau s-a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se explică instanţelor că prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată se înţelege o
situaţie când instanţa în hotărârea sa nu a făcut trimitere nici la o lege materială, limitându-se
numai la normele juridice procesuale, sau a soluţionat litigiul contrar normelor materiale ce
guvernează raportul juridic litigios.
Neindicarea legii materiale în hotărâre, în caz că litigiul este soluţionat corect, nu poate
servi temei de sine stătător pentru casarea hotărârilor. În acest caz, instanţa de apel va
concretiza partea motivată a hotărârii primei instanţe.
Prin aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată se înţelege situaţia când instanţa a dat
o calificare juridică incorectă raportului material litigios, aplicând o normă străină acestuia; a
încălcat regulile acţiunii normelor juridice în timp, spaţiu şi asupra persoanelor; a soluţionat
pricina în baza normei de drept interne ce contravine prevederilor tratatului internaţional cu
aplicare directă; a soluţionat greşit conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte
normative interne; a aplicat o uzanţă ce contravine legii.
[Pct.30 exclus prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova
nr.10 din 22.12.2008, celelalte renumerotate]
30. Dispoziţia judecătorească prin care se soluţionează fondul apelului se emite în formă
de decizie, iar la soluţionarea problemelor prin care nu se rezolvă fondul apelului, dispoziţia
se emite în formă de încheiere.
Adoptarea şi pronunţarea deciziei de către instanţa de apel se face potrivit prevederilor
art.389 CPC, cu respectarea şi a cerinţelor art.390 şi art.241 alin.(2), alin.(5) CPC.
Se atrage atenţia asupra faptului, că potrivit art.6 §1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocoalelor 3, 5, 8 şi 2 2 şi jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului instanţele de judecată, inclusiv instanţele de apel, sunt
obligate de a motiva hotărârile sale. În special, decizia trebuie să conţină circumstanţele
cauzei, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei referitor la
40