modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

ăspundere penală pentru infracţiuni săvârşite pe teritoriul Republicii Moldova.
Ucraina a pus condiţia ca Republica Moldova să garanteze executarea sentinţei
în privinţa lui K.G. pronunţate de instanţa judecătorească a Ucrainei. Acest fapt
este recunoscut şi în decizia CPTC din 27 martie 2003.
Astfel, de facto, decizia CPTC din 27 martie 2003 în privinţa lui K.G. este o formă
deghizată de extrădare ilegală menită să ocolească restricţiile prevăzute de art.80, 82 şi art.92 din
Tratat cu scopul tragerii la răspundere penală a lui K.G. pe teritoriul Republicii Moldova.
Această afirmaţie se confirmă prin faptul că, după transmiterea lui K.G. autorităţilor
Republicii Moldova, el a fost tras la răspundere penală şi arestat în altă cauză de către
Departamentul de urmărire penală al MAI din Republica Moldova.
Potrivit art.5 paragraful (a) şi (f) al CEDO, la care Republica Moldova este parte, orice
persoană are dreptul la libertate şi siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia
următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării de către un tribunal competent;
[...]
f) dacă este vorba despre arestarea sau deţinerea legală a unei persoane, împotriva
căreia se află o procedură de extrădare.
Din cele menţionate rezultă că decizia CPTC din 27 martie 2003 a fost pronunţată cu
încălcarea prevederilor actului normativ internaţional menţionat, fiind în acelaşi timp o formă
deghizată de extrădare ilegală, nu a fost nici legală în sensul art.5 paragraful l (a) şi (f) al CEDO
şi nici compatibilă cu „dreptul siguranţei persoanei". De altfel, în condiţii similare, o astfel de
încălcare a art.5 CEDO a fost recunoscută şi de Curtea Europeană în cazul Bozano versus
Franţa (hotărârea din 18 decembrie 1986).
Astfel, decizia CPTC din 27 martie 2003 în privinţa lui K.G. este absolut ilegală, K.G.
se află în detenţie pe teritoriul Republicii Moldova ilegal, fiindu-i astfel încălcate drepturile
garantate de art.25 din Constituţie şi art.5 din CEDO.
Acestui argument din recurs CPCAC de asemenea, în decizia din 07 octombrie 2003, nu i-a
dat nicio apreciere, indicând doar că instanţa de recurs nu a depistat încălcări esenţiale ale legii
de procedură penală.
Prin urmare, deciziile CPTC şi CPCAC în cauza lui K.G., şi sub acest aspect, sunt
contrare legii, iar acest fapt constituie temei real pentru recurs în anulare împotriva lor
(conform art.453 alin.(2) CPP din 2003).
5. Decizia CPTC sin 27 martie 2003 a fost adoptată în lipsa lui K.G. şi lui nu i s-a
asigurat dreptul de a participa în şedinţa de judecată a CPTC pentru a-şi apăra
drepturile. Acest drept al lui K.G. este garantat de art.42 CPP din 1961, art.559
CPP din 2003, art.26 din Constituţie şi art.5 al CEDO. Neasigurarea acestui drept
al lui K.G. constituie temei pentru recurs împotriva deciziei CPTC şi repararea în
procedura de recurs a erorii de drept comise de CPTC la adoptarea acestei decizii.
Acest argument al recursului n-a fost respins de instanţa de recurs şi lui nu i s-a dat
nicio apreciere în decizie.
De aceea, în baza art.453 alin.l pct. 2) lit. „b” CPP din 2003, acest fapt este temei pentru
recurs în anulare.
6. Recursul a fost înaintat împotriva deciziei CPTC din 27 martie 2003 de către
condamnatul K.G., însă CPCAC, în decizie, a respins ca nefondat recursul
avocatului, care de fapt nu a înaintat recurs, acordându-i doar asistenţă juridică la
întocmirea recursului din numele lui K.G. .
În baza celor expuse şi conform art.art.452, 453, 455 din CPP din 2003,
SOLICIT:
A admite în principiu recursul în anulare şi a judeca recursul în anulare.
397