modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Invocarea incorectă a prevederilor legale în cererea de apel de către apelant nu
eliberează instanţa de apel de a aplica legea materială corectă ce guvernează raportul juridic
litigios, de aceea faptul invocării greşite a legii materiale şi procedurale nu poate servi temei
pentru respingerea apelului.
26. După ce judecă apelul, instanţa este în drept să pronunţe o soluţie prin care îl
respinge sau îl admite.
În primul caz, instanţa de apel, verificând hotărârea judecătorească şi considerând-o
temeinică şi legală, respinge apelul ca nefondat, adică consideră că motivele invocate în apel
sunt combătute de probele administrate, cercetate, analizate şi apreciate corect de prima
instanţă.
Admiterea apelului înseamnă constatarea caracterului ilegal (incorect) al hotărârii
pronunţate de prima instanţă şi aceasta duce la casarea ei în întregime sau în parte potrivit
art.385 alin.1, lit. b), c), d), e) CPC.
Temeiurile casării hotărârii instanţei de fond de către cea de apel sunt specificate în
art.386-388 CPC.
27. În sensul prevederilor art.385 şi 388 CPC se poate concluziona că legea prevede
doar 5 cazuri când instanţa de apel, după casarea hotărârii, urmează în mod obligatoriu să
remită cauza la rejudecare:
- pricina a fost examinată de un complet de judecată compus ilegal;
- instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces;
- în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată;
- în dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural;
- pricina a fost examinată cu încălcarea competenţei generale sau jurisdicţionale.
Totodată în art.385 alin.(2) CPC este reglementată situaţia în care judecata în primă
instanţă s-a făcut cu încălcarea competenţei. Instanţa de apel, constatând lipsa de competenţă
a primei instanţe, va remite pricina spre rejudecare în instanţa competentă, pronunţând o
hotărâre de declinare a competenţei în favoarea instanţei competente.
Decizia prin care pricina se remite la rejudecare este irevocabilă, adică nu se supune
niciunei căi de atac.
Restituind pricina spre rejudecare, instanţa de apel este obligată să menţioneze în
decizie actele procedurale care trebuie efectuate în prima instanţă.
Instanţa de apel nu este în drept să releve în indicaţiile sale care probe inspiră încredere
(sunt mai temeinice) sau să stabilească ce hotărâre ar trebui adoptată după rejudecarea
pricinii.
În caz de imposibilitate obiectivă de a îndeplini indicaţiile instanţei de apel în cadrul
rejudecării pricinii, prima instanţă este obligată de a arăta în hotărârea sa pricinile ce au servit
ca temei în imposibilitatea îndeplinirii indicaţiilor.
În situaţia în care în prima instanţă nu se mai poate constitui un complet de judecată,
pricina urmează a fi trimisă altei instanţe de acelaşi grad, situată în circumscripţia instanţei de
apel.
[Pct.27 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova nr.10 din 22.12.2008]
28. În prezenţa celorlalte motive specificate în art.388 CPC la solicitarea participanţilor
la proces, instanţa de apel este în drept să judece pricina în fond, fără a o restitui în prima
instanţă.
Astfel, instanţa de apel poate casa hotărârea instanţei de fond cu darea unei noi hotărâri
dacă:
- pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data şi ora şedinţei de judecată;
39