modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi de expertizare a automobilului (f.d.12-
13), tabelul foto (f.d.14-19) şi raportul de expertiză tehnică explozivă (f.d.78-84) nu pot fi
aduse ca probe pentru a se demonstra intenţia N.C. de tentativă de omor. Aceste probe pot fi
concludente doar pentru a se constata că a avut loc o explozie a grenadei în automobil.
Pe tot parcursul procesului penal acuzarea nu a prezentat probe care ar dovedi intenţia
N.C. de a-şi omorî soţul. Este constatat faptul că, după seara de 20 noiembrie 1999, soţii C.
au continuat să convieţuiască şi el nu s-a adresat la poliţie cu vreo petiţie, nici după vreun
ajutor medical, deoarece el nu suferise nicio leziune corporală, de altfel, ca şi soţie-sa,
întrucât au fost alături.
În sentinţă este indicat că N.C. a lăsat grenada în automobil cu scopul de a-1 omorî pe
A.C., tot această concluzie este indicată în decizia instanţei de recurs, precum şi în hotărârea
plenului. Însă, din depoziţiile N.C., acest fapt nu rezultă, ea afirmă că grenada nu a fost
aruncată, ci lăsată cu scopul de a distruge automobilul. În timpul exploziei, N.C. se afla
alături de A.C. lângă poartă, fapt care se confirmă şi prin procesul-verbal de reconstituire a
faptei la faţa locului (f.d.33), în cadrul căruia s-au efectuat imprimări cu camera video.
Aceleaşi depoziţii N.C. le-a confirmat şi în şedinţa de judecată. Cumulul acestor circumstanţe
dovedeşte că N.C. nu a avut intenţia să-1 omoare pe A.C.
Conform Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din 1993 cu modificările
ulterioare, în p.3, Plenul a atenţionat instanţele de judecată, că ele vor ţine cont de faptul că
omorul premeditat poate fi săvârşit atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie indirectă. Însă
tentativa de omor este posibilă numai cu intenţie directă, adică atunci când acţiunile
vinovatului, în cazul nostru ale N.C., demonstrau faptul că ea a prevăzut survenirea morţii lui
C.A., dorea aceasta, dar sfârşitul letal nu a survenit din cauza circumstanţelor care nu
depindeau de voinţa ei.
Astfel aceste acţiuni ale N.C. nu pot fi considerate ca fapte care întrunesc elementele
infracţiunii prevăzute de art.15, 89 din CP RM şi în conformitate cu art.275 p.3, urmărirea
penală trebuie încetată.
Instanţa de fond, precum si instanţele care au menţinut în vigoare sentinţa, soluţionând
chestiunea despre vinovăţia N.C. în deteriorarea premeditată a avutului proprietarului, nu au
ţinut cont de toate circumstanţele în care s-a produs accidentul dat. Instanţa de fond şi-a
întemeiat sentinţa de condamnare pe concluzii greşite, nu a ţinut cont de faptul că tragerea la
răspundere pentru deteriorarea avutului proprietarului poate fi aplicată numai faţă de o
persoană străină, nu şi faţă de proprietar.
În procesul urmăririi penale, precum şi în şedinţa de judecată, C.N. a afirmat că
automobilul le-a fost dăruit de părinţii ei pentru familia lor, astfel proprietar al acestui
automobil au devenit cei doi soţi C., fapt confirmat şi prin paşaportul tehnic eliberat pe
numele lui A.C. În aceste circumstanţe, considerăm că proprietari al automobilului erau cei
doi soţi, iar, în astfel de situaţie, calificarea acţiunilor N.C. pe art.127 din CP RM este absolut
incorectă. Referitor la cauzarea prejudiciului material, nici organul de anchetă, nici instanţa
de judecată nu au precizat cui i-a fost cauzată paguba şi care este pătimitul, în folosul căruia
urma să fie încasate despăgubirile. Pe dosarul în cauză asemenea pătimiţi nu au fost
recunoscuţi, prin ordonanţă de către anchetator, iar suma de 6500 lei - costul automobilului,
nu a fost încasată. Pe dosarul în cauză, referitor la acest episod, nu este nimeni recunoscut
drept parte vătămată.
Pe lângă circumstanţele expuse cu referire la achitarea N.C. pe art.127 din CP RM în
red. 1961, consider necesar să mai invoc un motiv în prezentul recurs în anulare şi să atrag
atenţia Plenului Curţii Supreme de Justiţie asupra următorului moment.
Codul penal al RM adoptat la 12 aprilie 2002 care a întrat în vigoare la 12 iunie 2003,
exclude răspunderea penală a N.C. pe art.197, deoarece acţiunile ei nu sunt prevăzute în
dispoziţia acestuia. Dauna cauzată în urma exploziei este de 6500 lei, ceea ce nu constituie
389