modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

3.1.5 În conformitate cu prevederile art.175; 176; 185 CPP, măsura preventivă sub
formă de arest, ca şi alte măsuri preventive, se aplică doar în privinţa bănuitului, învinuitului,
inculpatului.
3.1.6 Potrivit art.7 alin.(1) CPP, procesul penal se desfăşoară în strictă conformitate
cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, cu tratatele
internaţionale la care RM este parte, cu prevederile Constituţiei şi ale Codului de procedură
penală.
3.2 În lumina celor expuse, tragem următoarele concluzii:
3.2.1 Începând cu data de 26.08.2008 ora 13 şi până la data de 29.08.2008 ora 16, M.D.
s-a aflat în detenţie în lipsa mandatului de arest sau a încheierii instanţei de judecată.
3.2.2 La data de 29.08.2008, ora 14 şi 10 min., instanţa de judecată neîntemeiat a respins
demersul privind eliberarea persoanei reţinute, or, la acel moment, nu exista o încheiere sau
un mandat de arest, termenul reţinerii expirase deja. Tot aici ţinem să notăm că, în momentul
examinării demersului înaintat de procuror, cu atât mai mult la ora 16, când a fost eliberat
mandatul de arest, M.D. nu deţinea calitatea de bănuit, învinuit, inculpat. Calitatea de bănuit a
încetat de drept conform art.63 alin.(6) CPP, persoana nefiind pusă sub învinuire în termenul
prevăzut de legislaţie.
4. Nemotivarea încheierii privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest
În conformitate cu prevederile art.307 alin.(4) CPP, în urma examinării demersului
înaintat de procuror, judecătorul de instrucţie adoptă o încheiere motivată.
În cauza Becciev c. Moldovei (a se vedea par.54 din hotărâre nr.9190/03) Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a indicat cu valoare de principiu că „justificarea pentru orice
perioadă de detenţie indiferent de cât e de scurtă, trebuie să fie, în mod convingător,
demonstrată de autorităţi”.
Prin paragraful 56 din aceeaşi hotărâre (cazul Becciev c. Moldovei) Înalta Curte a
indicat că „argumentele în favoarea sau defavoarea eliberării nu trebuie să fie generale şi
abstracte”.
În această ordine de idei, încheierile judecătorului de instrucţie din 29.08.2008 prin care
a fost admis demersul procurorului şi prin care a fost respinsă cererea apărării de eliberare a
lui M.D. sunt vădit ilegale, contrare normelor naţionale şi celor ale Convenţiei.
Încheierea privind aplicarea măsurii preventive este complet nemotivată. Instanţa de
judecată nu a făcut nicio menţiune cu privire la argumentele prezentate de partea apărării (a se
vedea conţinutul lor din procesul-verbal al şedinţei de judecată), limitându-se doar la
reproducerea în încheiere într-un mod abstract şi stereotipizat, a temeiurilor formale pentru
detenţie prevăzute de lege, fără a încerca să arate cum se aplică ele în cauza dată. Prin urmare,
această cauză este identică cauzei Becciev c.Moldovei (a se vedea paragraful 62 din hotărâre)
cu excepţia că încălcările sunt mai grave.
Afirmăm acest lucru, deoarece încheierea a fost întocmită, copiată din altă încheiere, cea
emisă pe cazul C.C.F. Prin urmare, judecătorul de instrucţie nu a examinat obiectiv motivele
aduse atât în favoarea, cât şi în defavoarea arestării lui M.D., dar s-a limitat a pune la baza
arestării unele motive neexaminate în şedinţa de judecată, cele care se referă la un oarecare
C.C.F.
Mai mult, încheierea privind arestarea sau eliberarea persoanei trebuie bazată pe
convingerea intimă a judecătorului, care nu este bazată pe sentiment, inspiraţie etc., ci este o
convingere rezonabilă, raţională care urmează a fi motivată, ea nu reprezintă un instinct, o
intuiţie pur subiectivă, ci constituie un sentiment de certitudine.
382