modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Colegiul penal mai menţionează în decizia sa precum că, prima instanţă corect a
motivat că criteriul de dezvoltare intelectuală al inculpatului C.M. nu poate afecta criteriul
vârstei biologice a acestuia, pe care l-a atins la momentul comiterii infracţiunii, precum şi
starea de responsabilitate a acestuia, dat fiind faptul că legislaţia penală a RM nu prevede
posibilitatea evitării răspunderii penale din cauza insuficienţii mintale uşoare a infractorului.
Doresc să menţionez şi în acest caz că, atât instanţa de fond, cât şi Colegiul penal al
Curţii de Apel nu au intrat în esenţa noţiunilor, deoarece nu este vorba de insuficienţă mintală
uşoară, dar – de retard mintal uşor, care nu este o insuficienţă mintală, ci o formă de
oligofrenie numită debilitate (a se vedea definiţia de mai sus), iar debilitatea (oligofrenia)
afectează direct vârsta biologică a persoanei, indiferent de vârsta cronologică (posibil instanţa
a avut în vedere că dezvoltarea intelectuală nu poate afecta criteriul vârstei cronologice, dar
nu biologice).
Instanţa de apel, la pronunţarea hotărârii, a pronunţat numai partea rezolutivă a deciziei
sale, fapt prin care se încălcă grav prevederile art.6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor
şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului, consideră că expresia „pronunţată public” nu
înseamnă în mod necesar că hotărârea trebuie să fie citită în incinta instanţei judecătoreşti, în
cazul Pretto şi alţii v. Italia, ea în special a menţionat:
[...] că s-ar cuveni, în fiecare caz, să se aprecieze în lumina particularităţilor procedurii în
cauză şi în funcţie de scopul şi obiectul articolului 6(1), forma publicităţii „hotărârii”
prevăzută de legislaţia internă a Statului în cauză. În această speţă, CEDO a conchis că din
cauza jurisdicţiei limitate a curţii de apel, depunerea hotărârii la grefa acestei curţi şi, în
consecinţă, accesibilitatea textului integral pentru public, este o măsură suficientă pentru a
satisface condiţia de pronunţare publică. 6
Onorată Curte,
În finalul recursului doresc să amintesc că, inculpatul C.M., în pofida vârstei şi a
retardului mintal, consider că nu a avut o eventuală posibilitate de a se apăra în cauza dată.
CEDO recunoaşte de mult timp că drepturile la un proces echitabil enunţate în Convenţie se
aplică atât copiilor, cât şi adulţilor, în cazul Nortier v. Regatul Unit, Comisia a considerat
neacceptabilă sugestia că copiii judecaţi pentru o infracţiune penală nu ar trebui să beneficieze
de garanţiile procesului echitabil enunţate în articolul 6.
Principalele cazuri relative la drepturile minorilor sunt T şi V v. Regatul Unit care se
referă la doi băieţi de zece ani, care, după ce au crescut un copil de doi ani în incinta unui
centru comercial, l-au bătut, până la moarte şi 1-au abandonat pe o cale ferată. Cazul a avut o
mare rezonanţă în Regatul Unit şi a impresionat profund opinia publică. Băieţii fuseseră
acuzaţi de omor şi, din cauza naturii acuzaţiei îndreptate împotriva lor, decise de o instanţă
judecătorească pentru adulţi, au fost condamnaţi la o pedeapsă de privaţiune de libertate pe o
durată nedeterminată („pe un termen care-i va plăcea Maiestăţii Sale”) în 1993, la vârsta de
unsprezece ani.
Petiţionarii au invocat în faţa CEDO faptul că minorii au fost lipsiţi de un proces echitabil
în măsura în care ei nu au avut posibilitate să participe cu adevărat la propria apărare.
Judecătorii de la Strasbourg au menţionat absenţa unei norme comune tuturor Statelor-părţi
referitoare la vârsta minimală pentru responsabilitatea penală şi au considerat că imputarea
responsabilităţii penale petiţionarilor nu constituia în sine o încălcare a articolului 6, dar au
precizat:
Totodată, Curtea împreună cu Comisia consideră că este esenţial de a soluţiona cazul
unui copil acuzat de o infracţiune într-un mod care ar ţine pe deplin cont de vârsta sa,
maturitatea şi capacităţile pe plan intelectual şi emotiv şi de a adopta măsuri care să
6 Nuala Mole, Catarina Harby. Dreptul la un proces echitabil. // Ghid privind punerea în aplicare a art.6 al
Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului. Ed. în Republica Moldova,
2003. p.22.
377