modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Comitetul ONU responsabil de monitorizarea conformării cu cerinţele convenţiei a criticat
jurisdicţiile în care vârsta minimă a răspunderii penale este de 12 ani sau inferioară acesteia.
Un alt document de importanţă primordială în acest domeniu sunt Regulile de la
Beijing – Regulile standard minime ale ONU pentru administrarea justiţiei juvenile. Putem
spune că aceste recomandări ale organismelor internaţionale cu privire la standardele minime
în privinţa limitei inferioare a vârstei de la care survine răspunderea penală sunt, în general,
respectate de către legislaţia penală a Republicii Moldova.
Astfel, vârsta minimă a răspunderii penale nu trebuie să fie inferioară vârstei la care persoana
capătă anumite cunoştinţe, inclusiv în domeniul dreptului, experienţă de viaţă, ajunge la un
nivel de maturitate necesar pentru a se putea conforma cu prescripţiile legii penale.
Onorată Curte,
După cum uşor vedem, vârsta minimă este stabilită de legiuitor: 14 ani. Apare o
întrebare - de ce? Răspunsul este simplu, deoarece legiuitorul a considerat că sub limita
vârstei de 14 ani minorii acţionează fără discernământ, adică, nu pot fi stăpâni pe voinţa lor în
raport cu acţiunea (inacţiunea) concretă.
În cazul dat, expertul a stabilit că minorul C.M. corespunde vârstei de 12-13 ani. În
această ordine de idei, doresc să citez Hotărârea Curţii Supreme de Justiţie a R.M. nr.37 din
12.11.1997, care atenţionează instanţele de judecată, „la constatarea vârstei de către expertiza
medico-legală (atunci când lipsesc documentele respective de stabilirea vârstei) ziua naşterii
inculpatului urmează să fie considerată ultima zi a acelui an care este numit de expert, iar în
cazul constatării vârstei prin numărul minim şi maxim de ani, judecata urmează să pornească
de la vârsta minimă a acestor persoane presupusă de expertiză”. 4
Deci, după cum se deduce din hotărârea Plenului, instanţa de judecată trebuia să ţină
cont de vârsta minimă pe care a menţionat-o expertul, adică cea de 12 ani.
În această ordine de idei, unele legislaţii au adoptat norme în acest sens, pentru a da un
răspuns situaţiilor de posibilă retardare în dezvoltarea fizică şi intelectuală, de socializare
suficientă a minorilor, care împiedică conştientizarea şi dirijarea deplină a faptelor lor în
anumite condiţii concrete.
Astfel, Codul penal al Federaţiei Ruse (al.3 al art. 20) stipulează că, dacă minorul a
atins vârsta răspunderii penale, dar în urma retardării în dezvoltarea sa psihică, care nu este
legată de o dereglare psihică, nu era capabil în deplină măsură să conştientizeze caracterul de
fapt şi pericolul social al acţiunilor (inacţiunilor) sale sau să le conducă, el nu poate fi tras la
răspundere penală. În acelaşi sens, poate fi citată şi Legea privind tribunalele pentru minori
din Germania. 5
Toate aceste prevederi au fost respinse ca nefondate de către Colegiul penal. Mai mult
ca atât, a menţionat precum că, în raportul de expertiză psihiatrică legală, expertul a menţionat
că C.M. a acţionat cu discernământ.
Doresc să menţionez că, în primul rând – în raportul de expertiză psihiatrică despre
noţiunea de discernământ nici nu se pomeneşte, în rândul doi – noţiunea de discernământ şi
stabilirea acesteia ţine de competenţa psihologilor, şi nu a psihiatrilor. În rândul trei –
Colegiul face trimitere la expertiza psihiatrică în care experţii-psihiatrii menţionează că: Pe
parcursul examinării nu au fost observate careva momente ce ar dovedi că inculpaţii nu
corespund vârstei lor biologice, şi atenţionez în mod deosebit Colegiul asupra acestui
moment, competenţa stabilirii vârstei este tot de competenţa specialiştilor psihologi, dar nu a
celor din domeniul psihiatriei.
4 Hotărârea Plenului CSJ a RM nr.37 din 12.11.1997 Cu privire la practica aplicării de către instanţele
judecătoreşti a legislaţiei în cadrul examinării cauzelor privind infracţiunile săvârşite de minori. // Culegere de
hotărârii explicative. Chişinău 2002, p.263.
5 Drept Penal. Partea generală, volumul I, Ed. Cartier juridic. Chişinău 2005. p. 179.
376