modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Romany Gaz Group v. Moldova
(cererea nr. 11662/05, 10.06.2010)
Reclamantul este o companie din RM. În 2000, a încheiat un contract cu o companie de
stat, Comgaz-Plus, potrivit căruia, pe de o parte, compania reclamantă urma să producă şi să
instaleze în favoarea primăriei Ungheni câteva cazane de încălzire autonomă şi sisteme de
distribuire a energiei termice, iar pe de altă parte, Comgaz-Plus urma să-i achite 160000 USD.
Compania de stat nu şi-a onorat obligaţiile financiare, deşi compania reclamantă a executat
partea sa de contract.
Prin înţelegeri ulterioare, părţile au stabilit că compania reclamantă urma să producă şi
să instaleze câteva sisteme de încălzire suplimentar, iar pârâtul din nou nu a achitat banii. La
1.10.2003, părţile au încheiat un nou contract prin care Comgaz-Plus s-a obligat să achite
158862 USD în termen de 24 luni, în caz contrar compania reclamantă va avea dreptul să
ceară restituirea întregii sume datorate, plus prejudicii în sumă evaluată la 409671 USD.
La 27.05.2004 Romany Gaz Group s-a adresat la CAE cu acţiune solicitând încasarea
sumei de 568533 USD de la Comgaz-Plus.
La 1.06.2004 CAE a decis de a nu examina acţiunea până când compania reclamantă nu
va achita taxa de stat în întregime (15000 euro), acordându-i termen pentru achitare.
Încheierea menţionată a fost contestată cu recurs la CSJ. Considerând că companiei
reclamante i s-a acordat un termen suplimentar pentru achitarea taxei, nefiind încălcat dreptul
de acces la justiţie, recursul a fost respins. Din motiv de neachitare a taxei CAE a restituit
cererea la 15.09.2004, încheierea nu a fost contestată.
La CEDO compania reclamantă a pretins încălcarea art.6 al Convenţiei din motivul
încălcării dreptului său de acces la justiţie în urma refuzului instanţelor de judecată de a-i
examina cauza.
Guvernul a menţionat că compania reclamantă de fapt dispunea de suficiente fonduri
pentru a achita taxa de stat după cum rezultă din dările de seamă prezentate la organele fiscale
şi din extrasele bancare.
CEDO a notat că reclamantul nu a informat-o despre starea sa financiară reală în prima
cerere şi în corespondenţa ulterioară şi că această informaţie a devenit cunoscută doar din
observaţiile Guvernului. S-a menţionat despre alegerea conştientă a companiei reclamante de
a nu cheltui banii pentru taxa de stat, dar să-i canalizeze în alte scopuri.
Curtea şi-a exprimat preocuparea privind omisiunea instanţelor de judecată naţionale
de a da suficiente motive pentru deciziile lor de solicitare a achitării integrale a taxei de stat.
Totuşi, s-a considerat că în circumstanţele excepţionale ale acestei cauze dreptul companiei
reclamante de acces la justiţie nu a fost limitat într-atâta încât să devină iluzoriu, având în
vedere faptul că ea dispunea de sumele necesare pentru achitarea taxei de stat, dar a cheltuit
aceste sume pentru altă destinaţie nedivulgând acest fapt Curţii şi instanţelor naţionale.
Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Reieşind din cele expuse, relevăm, că în prima jumătate a anului 2010 CEDO a
radiat de pe rol două cauze cu caracter economic intentate împotriva Moldovei:
- cazul Ipteh s-a revizuit la nivel naţional, reclamanţilor fiindu-le compensate
daunele;
- în cauza Baroul Partner-A Guvernul a încheiat un acord amiabil în privinţa
satisfacţiei echitabile.
O cerere cu caracter economic depusă contra Moldovei a fost respinsă (Romany
Gaz Group).
În continuare vor fi expuse unele cauze pronunţate împotriva altor state, dar care
prezintă interes pentru practica judiciară.
Refuzul instanţei de a primi cererile de chemare în judecată în formă electronică
362