modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Reclamanţii s-au plâns că hotărârile prin care acţiunea de anulare a privatizării a
Procurorului General a fost confirmată a avut efectul de a aduce atingere la exercitarea
paşnică a dreptului prevăzut de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Guvernul
contestă afirmaţia reclamantelor şi a susţinut că privatizarea din 1999 a fost efectuată cu
încălcări grave ale legislaţiei şi că, prin urmare, nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Curtea consideră că reclamanţii au avut "o posesie" în sensul articolului 1 din Protocolul
nr. 1. Curtea a constatat la punctul 36 de mai sus că susţinerea acţiunii Procurorului general,
după expirarea termenului-limită general, şi în absenţa unor motive întemeiate, a fost
incompatibilă cu principiul securităţii juridice. În aceste condiţii, Curtea nu poate decât să
constate că susţinerea acţiunilor Procurorului General a constituit o ingerinţă nejustificată
cu dreptul reclamanţilor la proprietate, deoarece un echilibru echitabil nu a fost păstrat şi
reclamanţii au fost obligaţi să suporte şi să continue să poarte excesiv o povară (a se vedea,
mutatis mutandis, Brumărescu c. România [GC], nr. 28342/95, § 75-80, CEDO 1999 VII). Ca
şi în Dacia SRL (citată mai sus), instanţele naţionale nu au furnizat niciun fel de justificare
pentru astfel de ingerinţe. Rezultă că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţie.
Reclamanţii au susţinut că, deoarece acestea au întâmpinat dificultăţi în a obţine toate
documentele necesare, ei nu au putut să prezinte eventualele observaţii cu privire la satisfacţie
echitabilă. În consecinţă, acestea au solicitat Curţii să-şi rezerve întrebarea de satisfacţie
echitabilă.
La 22.04.2010 CSJ a admis cererea de revizuire depusă de reclamant împotriva deciziei
sale din 28.08.2008, prin care a fost anulată privatizarea şi a casat-o. Instanţa a reexaminat
fondul cauzei, a respins acţiunea Procurorului General de anulare a privatizării şi a obligat
Ministerul Finanţelor să compenseze reclamanţilor daunele materiale, morale şi costurile şi
cheltuielile. Primului reclamant (Ipteh SA) i s-au achitat 196,952.53 euro, celui de-al doilea
(Worldway)-46,545.47 euro, celui de-al treilea (Kapital Invest SA)-58 000 euro şi celui de-al
patrulea (Ion Rusu) -18,434.88 euro.
La 10 mai 2010, reclamanţii au informat Curtea despre hotărârea din 22.04.2010,
solicitând scoaterea de pe rol a cererii deoarece litigiul a fost soluţionat la nivel naţional.
Curtea a notat că reclamanţii nu mai doresc să menţină cererea pe rolul ei, deoarece
litigiul lor a fost rezolvat. Curtea a notat că nu găseşte vreun motiv special care ar justifica
continuarea examinării cererii, radiind-o de pe rol la 29.06.2010.
Baroul Partner-A v. Moldova
(cererea nr. 39815/07)
Anterior, la 16 iulie 2009 Curtea a pronunţat hotărârea cu privire la fondul cauzei.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art.6 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO în
urma anulării de către instanţele judecătoreşti a privatizării acţiunilor care aparţineau statului
în cadrul Carierei de pietriş şi granit de la Soroca de către compania reclamantă. Deoarece
chestiunea privind satisfacţia echitabilă nu era gata pentru a fi decisă, Curtea a rezervat-o
pentru o hotărâre separată.
La 19 octombrie 2010, CEDO a pronunţat hotărârea privind satisfacţia echitabilă în
cauza Baroul Partner-A v. Moldova. Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, prin
care Guvernul s-a obligat să plătească companiei reclamante 320 000 euro cu titlu de orice
daună materială şi morală, precum şi 8000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli, în termen de 3
luni de la data adoptării deciziei de radiere a cererii în temeiul acordului amiabil şi a radiat
cererea de pe rol.
361