modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Reclamanţii în cele din urmă au susţinut că acţiunea ar fi fost nedreaptă, de asemenea,
deoarece nu toţi dintre reclamanţi au avut posibilitatea de a participa, şi a-şi apăra drepturile
lor şi pentru că judecătorii care au examinat cazul nu au fost independenţi şi imparţiali.
Guvernul a susţinut că, în conformitate cu articolul 217 § 1 al noului Cod civil, nulitatea
absolută a unui act poate fi invocată de către orice persoană, fără nicio limitare în timp.
Potrivit acestora, nulitatea absolută a privatizării a fost o premisă esenţială pentru admiterea
acţiunii procurorului general şi susţinerea acestor acţiuni, după expirarea termenului-limită
general, nu a încălcat principiile echităţii garantate de articolul 6 din Convenţie. De asemenea,
Guvernul a răsturnat afirmaţia reclamanţilor în legătură cu lipsa de independenţă şi
imparţialitate a judecătorilor implicaţi în procedură şi că instanţele ar fi trebuit să acorde o
atenţie la hotărârea din 11 iulie 2000.
Curtea se referă la cazul său anterior - în care a declarat că respectarea cerinţelor de
admisibilitate pentru îndeplinirea actelor de procedură este un aspect important al dreptului la
un proces echitabil. Rolul jucat de termenul de prescripţie este de o importanţă majoră atunci
când este interpretat în lumina preambulului la Convenţie, care, în partea sa relevantă, enunţă
preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al Statelor
Contractante (a se vedea Dacia SRL /. Moldovei, nr. 3052/04, § 75, 18 martie 2008).
Curtea a reiterat faptul că nu este sarcina sa să la locul instanţelor naţionale în
interpretarea legislaţiei interne. Aceasta este, în primul rând, pentru autorităţile naţionale, în
special instanţele judecătoreşti, pentru a rezolva probleme de interpretare, inclusiv a regulilor
de natură procedurală, cum ar fi termenele prescrise de sesizare pentru acţiunile în justiţie.
Rolul Curţii se limitează la stabilirea dacă efectele unei astfel de interpretări sunt
compatibile cu Convenţia în general, şi cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul
6, în special (a se vedea, mutatis mutandis, Platakou v. Grecia, nr. 38460/97, § 37, CEDO
2001 I).
În speţă Curtea a statuat că termenul limită pentru a contesta privatizarea din 1999
prevăzut de Codul civil în vigoare la data faptelor a expirat în 2002. Acest lucru a fost
confirmat în mod indirect de către Curtea Supremă de Justiţie, care a acceptat obiecţia
reclamanţilor cu privire la articolul 86 din Codul civil vechi (a se vedea punctul 20 de mai
sus). Cu toate acestea, Curtea Supremă de Justiţie nu a ales să respingă acţiunea Procurorului
General, în conformitate cu dispoziţiile din Codul civil vechi, dar a aplicat prevederile noului
Cod Civil, care a intrat în vigoare în 2003, care este, de aproximativ un an după expirarea
termenului-limită.
Curtea nu contestă puterea statului de a adopta o nouă legislaţie care reglementează
termenele limită în cadrul unei proceduri civile. Cu toate acestea, nu rezultă, după cum susţine
Guvernul, că este compatibil cu Convenţia de a aplica aceste reguli noi într-un mod care ar
putea perturba situaţii juridice care au devenit definitive datorită aplicării termenului de
prescripţie, înainte de adoptarea unei astfel de legislaţii. Pentru a admite contrariul ar însemna
să se admită că un stat este liber să nu la în considerare un termen-limită şi de a contesta o
situaţia juridică finală, pur şi simplu prin utilizarea puterii sale să adopte o nouă legislaţie,
după expirarea termenului-limită în cauză. Curtea constată că concluzia de mai sus pare să fie
în concordanţă cu articolul 6 din noul Cod Civil, care prevede că noul Cod nu poate avea
efect retroactiv şi nu poate modifica sau suprima condiţiile în care o situaţie juridică a fost
constituită înainte sau condiţiile în care o astfel de situaţie juridică a fost stinsă".
În lumina celor de mai sus şi având în vedere, în special, la acceptarea de către Curtea
Supremă de Justiţie că nu au fost cazuri, convingătoare, cum ar fi cele prevăzute la articolul
86 din Codul civil vechi pentru deplasarea termenului de prescripţie de trei ani, Curtea
consideră că a fost o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie ca urmare a susţinerii, cu
încălcarea principiului securităţii juridice, a acţiunii procurorului general pentru anularea
privatizării.
360