modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

cumpărători de bună credinţă, care au fost discriminate în raport cu alte companii, care au
obţinut proprietăţi de stat în condiţii similare şi privatizarea cărora nu a fost contestată ulterior
de către stat.
Reclamanţii au mai afirmat, că la 10 iunie 2008 Curtea de Apel Economică a decis în
favoarea Procurorului General în absenţa celui de-al treilea şi al patrulea reclamant, care nu au
fost citaţi. Curtea a respins obiecţiile cu privire la existenţa unei hotărâri definitive din 11 iulie
2000 pe motiv că acea hotărâre a fost adoptată în cadrul procedurilor în care Procurorul
general nu a fost implicat. De asemenea, instanţa a respins obiecţia reclamanţilor cu privire la
regimul termenului de prescripţie, argumentând că, în conformitate cu articolul 86 din Codul
civil o acţiune de către Procurorul General în interesul statului nu a putut fi depusă ca tardivă.
Reclamanţii au declarat apel, pe baza aceloraşi argumente care au fost puse în faţa
primei instanţe. Ei, de asemenea, s-au plâns că nu toţi dintre ei au avut posibilitatea de a lua
parte la judecarea cauzei şi că judecătorul ar fi fost lipsit de imparţialitate.
La 28 august 2008, Curtea Supremă de Justiţie a examinat recursul reclamanţilor. În
timpul procedurii, reclamanţii au depus recuz judecătorului N.M. din completul de judecată şi
a exprimat îndoieli cu privire la modul în care Preşedintele Curţii Supreme I.M., a compus
completul. În aceeaşi zi, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul şi a menţinut hotărârea
pronunţată de prima instanţă.
Curtea Supremă a invocat dispoziţiile din Codul civil vechi în scopul de a respinge
obiecţia reclamanţilor cu privire la statutul lor de cumpărători de bună credinţă. În special,
Curtea a susţinut că, în conformitate cu Codul civil vechi, proprietatea obţinută în mod ilegal
de la stat ar putea fi solicitată înapoi indiferent de faptul că ar fi fost obţinută de către un
cumpărător de bună credinţă. Cu toate acestea, atunci când examinează aspectul cu privire la
termenul de prescripţie, Curtea Supremă a fost de acord cu obiecţia reclamanţilor cu privire la
articolul 86 din Codul civil vechi (a se vedea paragraful 16). Cu toate acestea, Curtea a
precizat, pentru prima dată în cadrul procedurii că, întrucât procurorul a introdus acţiunea sa
de la data intrării în vigoare a noului Cod civil, normele privind limitările în timp cuprinse în
acest cod trebuie să se aplice. Curtea Supremă de Justiţie a exprimat opinia că acţiunea
procurorului în cauză privind declararea nulităţii absolute de privatizare şi că, prin urmare, în
conformitate cu dispoziţiile articolului 217 din noul Cod civil, acesta nu a putut fi limitată în
timp. Curtea Supremă de Justiţie, ca şi prima instanţă, a respins obiecţia cu privire la existenţa
unei hotărâri definitive în ceea ce priveşte aceeaşi problemă pe aceleaşi motive şi a respins
obiecţia cu privire la neparticiparea unora dintre reclamanţi din acţiune.
La data de 3 octombrie 2008, Guvernul a decis să privatizeze clădirea din nou şi o
licitaţie pentru vânzarea clădirii a fost programată pentru 5 noiembrie 2008. Clădirea nu a fost
vândută la aceeaşi dată.
Reclamanţii s-au plâns că acţiunea a fost nedreaptă, contrar articolului 6 § 1 al
Convenţiei şi au invocat încălcarea dreptului la proprietate potrivit articolului 1 din Protocolul
nr. 1 la Convenţie. Cererea a fost declarată admisibilă de către Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului (în continuare Curtea).
Reclamanţii au susţinut că acţiunea a fost nedreaptă pentru că instanţele naţionale nu au
aplicat termenul de prescripţie, în conformitate cu dispoziţiile din Codul civil vechi. Ca
rezultat, Procurorul General a fost capabil de a contesta cu succes procesul de privatizare,
după aproape opt ani cu încălcarea principiului enunţat la articolul 6 din noul Cod civil. În
plus, reclamanţii au declarat că jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie a fost contradictorie
în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea termenului de prescripţie.
Potrivit reclamanţilor, principiul securităţii juridice, de asemenea, a fost încălcat de către
instanţele naţionale, deoarece acestea nu au reuşit să la în considerare faptul că o provocare
similară la legalitatea privatizării a fost deja respinsă printr-o hotărâre definitivă din 11 iulie
2000.
359