modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

La 24.02.2010 a devenit definitivă hotărârea CEDO pronunţată la cererea IPTEH.
CAZUL IPTEH S.A. ŞI ALŢII v. MOLDOVA
(cererea no. 35367/08, 24 noiembrie 2009)
Cazul datează printr-o cerere (no. 35367/08) împotriva Republicii Moldova depusă la
Curte de către IPTEH S.A. – o companie înregistrată în Moldova, de asemenea în Marea
Britanie, Kapital Invest S.A. – o companie înregistrată în România şi Ion Rusu – un cetăţean
român la data de 25 iulie 2008.
Reclamanţii au pretins în special precum că ei sunt victimele unui proces civil incorect
şi deprivare de proprietate.
Primul reclamant, Ipteh SA, este o companie înregistrată în Moldova. Ceilalţi
reclamanţi: Worldway Limited (“cea dea doua companie reclamantă”) – o companie
înregistrată in Marea Britanie şi deţine 35.29% din acţiunile primului reclamant; Kapital
Invest SA (“cea dea treia companie reclamantă”) – o companie înregistrată în România şi
deţine acţiuni a 49.63% din nr. Total de acţiuni al primului reclamant; şi Ion Rusu (“al
patrulea reclamant”) – cetăţean român născut în an. 1962, locuieşte la Iaşi şi deţine acţiuni de
11.72% din acţiunile primei companii reclamante.
La sfârşitul anilor 1990, Ipteh SA şi o companie terţă, I., au fost proprietarii unei clădiri
de şase etaje situată pe bulevardul principal din Chişinău. Ambele companii au fost cu capital
de stat şi au avut ca activ diferite părţi ale clădirii.
În 1999, statul a decis să privatizeze companiile şi a vândut acţiunile lor către o
companie privată U. În 2000 şi 2001, noul proprietar al companiilor a transferat toate părţile
clădirii la prima companie reclamantă.
De asemenea, în anul 2000, fostul director al primei companii reclamante a contestat
privatizarea în instanţele de judecată. Cu toate acestea, acţiunea sa a fost respinsă printr-o
hotărâre definitivă a Judecătoriei Economice a Republicii Moldova din 11 iulie 2000.
Instanţele au constatat că privatizarea a fost legală în toate privinţele.
În iulie 2001, al patrulea reclamant a cumpărat 141,772 din acţiuni în cadrul primei
companii reclamante.
În august 2001, a doua companie reclamantă a cumpărat restul acţiunilor ale primei
companii reclamante.
În august 2006, prima companie reclamantă a emis 510,000 din acţiuni noi şi le-a vândut
la a treia companie reclamantă.
La 19 aprilie 2007 Procurorul General, a instituit o procedură judiciară în numele
statului în care acesta a contestat legalitatea privatizării din 1999, a primei companii
reclamante şi a companiei I. pe motiv că două regulamente de Guvern privind vânzarea de
acţiuni deţinute de stat au fost încălcate.
În special, procurorul a susţinut că mărimea plăţii stabilite de către compania U. a fost
mai mică decât cea prevăzută de lege şi că preţul final oferit pentru acţiuni a fost prea mic.
Procurorul s-a bazat pe articolul 50 din Codul civil în acţiunea sa. Procuratura, a mai solicitat
anularea tuturor transferurilor ulterioare şi acţiunilor, în urma cărora cel de-al doilea, al treilea
şi al patrulea reclamant au devenit acţionarii primei companii reclamante.
Reclamanţii s-au opus acţiunii şi au afirmat, printre altele, că a fost depusă peste termen
şi contrar principiului securităţii raporturilor juridice. Ei au susţinut că prevederile articolului
86 din Codul civil vechi care prevăd exonerarea Procurorului General de la respectarea
termenului de trei ani pentru depunerea acţiunii în interesul statului a fost contrară articolului
6 din Convenţie şi au făcut referire la cazul Dacia SRL v. Moldova (no. 3052/04, 18 martie
2008). De asemenea, au susţinut că legalitatea privatizării a fost confirmată printr-o hotărâre
definitivă din 11 iulie 2000, cu putere de lucru judecat şi că acestea (companiile) au fost
358