modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

44. Conform art.449 Cod de procedură penală, judecind recursul împotriva hotărârilor
judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul, instanţa adoptă una din
următoarele decizii:
- respinge recursul, menţinând hotărârea atacată dacă:
recursul este nefondat, recursul este nemotivat, precum şi dacă hotărârea atacată este
întemeiată;
recursul este depus peste termenul stabilit de lege (tardiv), astfel recursul fiind
inadmisibil;
- admite recursul, casând hotărârea, parţial sau total, şi la una din următoarele hotărâri:
dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului penal;
rejudecă cauza, cu adoptarea unei noi hotărâri;
dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, dacă este necesară administrarea
de probe suplimentare.
45. Articolul 448 CPP stipulează că instanţa, judecind recursul declarat împotriva
sentinţelor pronunţate de curţile de apel, verifică atât legalitatea, cât şi temeinicia hotărârilor
atacate.
46. În conformitate cu prevederile articolului 441 CPP, care reglementează efectul
devolutiv al recursului şi limitele lui, instanţa de recurs examinează cauza în limitele
temeiurilor prevăzute în articolul 444 CPP, însă ea este obligată, în afara temeiurilor invocate
şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
Prin declararea recursului împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel, se provoacă
o verificare multilaterală în fapt şi în drept a sentinţei. Această verificare se face în măsura în
care a fost atacată hotărârea.
47. Atunci când recursul se declară împotriva sentinţelor pronunţate de curţile de apel
care nu sunt supuse, potrivit legii, apelului, recursul nu mai este limitat la cazurile de casare
prevăzute de articolul 444 CPP, ci, în această ipoteză, instanţa de recurs are obligaţia să
examineze întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, în aceleaşi condiţii ca o
instanţă de apel, însă conform regulilor speciale privind judecarea recursului.
48. În cadrul judecării recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este
prevăzută calea de atac apelul (art.448 Cod de procedură penală), instanţa de recurs verifică
hotărârea atacată pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror documente noi
prezentate în instanţa de recurs.
49. În contextul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi, în special, al
hotărârii din 25 iulie 2000 în cauza Tierce şi alţii împotriva San Marino, s-a susţinut că
instanţa de apel, precum şi instanţa de recurs, în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a
apelului, au obligaţia de a examina o cauză în fapt şi în drept şi nu pot proceda la o apreciere
globală asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului fără a-l asculta pe acesta şi fără a
evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate de părţi, în caz contrar procedura
derulată în faţa lor neîndeplinind exigenţele unui proces (s-a încălcat dreptul la un proces
echitabil, drept garantat de art.6 al Convenţiei Europene).
În aceste condiţii, în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, hotărârea
instanţei de recurs care se bazează exclusiv pe analiza probelor administrate de prima instanţă
este nelegală.
50. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu articolul 4
din Constituţia Republicii Moldova, este direct aplicabilă în sistemul de drept al Republicii
Moldova şi are forţă constituţională şi supralegislativă.
51. Judecarea recursului declarat împotriva sentinţelor pronunţate de curţile de apel se
începe cu anunţarea de către preşedintele şedinţei a cauzei în care a fost declarat recurs, cu
verificarea prezenţei părţilor, apoi se anunţă numele şi prenumele judecătorilor completului de
338