modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Neatacarea cu apel a sentinţelor judecătoriilor privind infracţiunile uşoare pentru
săvârşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate este
justificată de complexitatea redusă a cauzelor de acest fel, care, pentru a-şi găsi o soluţie
temeinică şi legală, nu este necesar să parcurgă trei grade de jurisdicţie.
Sentinţele pronunţate de curţile de apel şi de Curtea Supremă de Justiţie ca instanţe de
fond au fost excluse din cadrul sentinţelor atacabile cu apel pentru considerentul că prezenţa
judecătorilor cu cea mai înaltă calificare profesională la aceste instanţe constituie o garanţie
suficientă pentru o bună şi temeinică judecată.
36. Nu sunt supuse căilor de atac următoarele decizii:
- prin care s-a dispus rejudecarea cauzei;
- prin care s-a soluţionat conflictul de competentă (art.45 CPP);
- prin care s-a soluţionat demersul de strămutare a cauzei (art.46, 47 CPP).
37. Nu pot fi atacate cu recurs ordinar deciziile instanţei de recurs.
38. Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor
când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
39. Pot fi atacate separat cu recurs următoarele încheieri:
- încheierea instanţei de judecată privind soluţionarea chestiunilor referitoare la
executarea hotărâri lor judecătoreşti (art.469-471 CP);
- încheierea judecătorului de instrucţie referitoare la autorizarea măsurilor procesuale de
constrângere (art.302 CPP);
- încheierea instanţe/ de judecată privind arestarea preventivă (art.185 alin.(4) CPP);
- încheierea judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării
preventive ori arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei,
privind aplicarea liberării provizorii (art.311 alin.(1) CPP);
- încheierea de restabilire a documentelor dispărute (art.530 alin.(5) CPP).
40. Potrivit art.438 Cod de procedură penală, pot declara recurs persoanele indicate în
art.401 Cod de procedură penală.
41. Conform art.439 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul recursului împotriva
hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul, termenul de recurs
este de 15 zile de la data pronunţării hotărârii, iar în cazul redactării acesteia - de 15 zile de la
înştiinţarea în scris a părţilor despre semnarea hotărârii redactate.
Pentru inculpatul care este arestat, termenul de recurs curge din momentul înmânării
copiei de pe sentinţa redactată.
42. Repunerea în termen a recursului, declararea peste termen a recursului şi retragerea
recursului se reglementează de prevederile art.402-407 din Codul de procedură penală, care se
aplică în mod corespunzător.
Instituţia repunerii în termen reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului
de recurs, care nu a putut să-l declare din anumite cauze ce nu-i sunt imputabile, este repus în
dreptul din care fusese decăzut după expirarea termenului de recurs.
Termenul de recurs este un termen peremptoriu şi nerespectarea lui duce la decăderea
din dreptul exercitării căii de atac. Un recurs introdus după expirarea termenului este, în
principiu, respins ca tardiv.
42. Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de
atac apelul, potrivit alin.(3) al art.445 din Codul de procedură penală, se depune la instanţa a
cărei hotărâre se atacă.
43. Recursul se declară prin cerere scrisă, care trebuie să fie semnată de recurent.
Semnătura este o condiţie esenţială pentru identificarea recurentului şi pentru verificarea
faptului dacă voinţa de a ataca hotărârea îi aparţine.
337