modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Până la începerea luărilor de cuvânt ale participanţilor la judecarea recursului în şedinţa
de judecată a instanţei de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, de
regulă fiind formulată o cerere scrisă în acest sens.
În cazul retragerii recursului în condiţiile legii, instanţa, audiind opiniile participanţilor
la proces, prin încheiere motivată, încetează procedura de recurs.
Legea nu prevede posibilitatea revenirii asupra retragerii recursului şi, astfel, o
eventuală revenire nu produce consecinţe juridice.
12. Retragerea recursului trebuie făcută personal de recurent sau prin mandatar special.
În ipoteza în care instanţa nu are posibilitate să verifice identitatea părţii care arată, printr-o
cerere scrisă depusă la dosar, că îşi retrage recursul, nu se dispune încetarea procedurii de
recurs, ci trebuie să se judece recursul.
Retragerea recursului de către condamnat se face în prezenţa apărătorului. Avocatul nu
poate retrage recursul declarat în absenţa condamnatului şi dacă nu dispune de un mandat
special privind retragerea recursului.
Condamnatul minor, precum şi cel care suferă de o boală ce îi afectează discernământul
nu pot retrage recursul declarat fără consimţământul reprezentantului legal şi fără participarea
avocatului.
Recursul declarat de procuror poate fi retras doar de procurorul ierarhic superior. În
această situaţie, recursul poate fi însuşit de oricare dintre părţi numai dacă a fost declarat în
favoarea sa.
În caz contrar, neputând fi însuşit de parte, instanţa încetează procedura de recurs,
deoarece nu mai este învestită cu judecarea recursului procurorului. Recursul declarat de
procuror în defavoarea condamnatului şi retras în condiţiile legii nu poate fi însuşit de
condamnat.
13. În sensul art.424 CPP, care reglementează efectul devolutiv al recursului şi limitele
lui, se prevede că instanţa judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă
declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
Persoana la care se referă declaraţia de recurs trebuie să fie nominalizată explicit,
deoarece această declaraţie constituie actul de sesizare în raport cu care se devoluează
judecarea în această fază procesuală. Astfel, declaraţia de recurs a procurorului prin
nominalizarea unui condamnat la care se referă, urmată de formularea "şi alţii", produce
efecte juridice numai faţă de persoana nominalizată.
Recursul, fiind a doua cale ordinară de atac, ce urmează a fi judecată la cel de-al treilea
grad de jurisdicţie, poate fi exercitat în limitele temeiurilor de casare concret şi limitativ
determinate, care vizează legalitatea hotărârii pronunţate în apel şi care sunt direct enunţate în
art.427 CPP, excepţie fiind cazurile în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situaţia
condamnaţilor.
Efectul devolutiv al recursului nu poate funcţiona decât cu respectarea prevederilor
art.424 alin.(2) CPP, adică numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 CPP.
În materia despăgubirilor, materiale sau morale, nu există temei de casare care să
îngăduie instanţei de recurs să reaprecieze cuantumul acţiunii civile. Ca atare, în recurs nu se
poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite, stabilite de instanţa de fond.
14. Efectul extensiv al recursului împotriva hotărârilor instanţelor de apel, prevăzut în
art.426 CPP, se produce atât cu privire la părţile care nu au declarat recurs, cât şi cu privire la
părţile care au declarat recurs după expirarea termenului prevăzut de lege, dacă aparţin
grupului procesual al recursului, iar acesta a declarat recursul în termenul legal. Astfel, dacă
unul dintre condamnaţi a declarat recursul în termen, instanţa de recurs examinează cauza prin
extindere cu privire la persoanele în privinţa cărora nu s-a declarat recursul sau la care acesta
nu se referă, ori care au declarat recurs tardiv, putând hotărî şi în privinţa lor, fără ale crea o
situaţie mai gravă, dacă s-a decis admisibilitatea recursului.
329