modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

materiale sau de calcul, instanţa poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să
corecteze greşelile sau omisiunile privitor la nume, calitate procesuală, precum şi la orice alte
erori materiale sau de calcul evidente. Problema corectării unor astfel de greşeli se
soluţionează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora
şedinţei de judecată. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greşelilor.
Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de corectare a greşelilor din
hotărâre poate fi atacată cu recurs.
În încheierea privind corectarea greşelilor din hotărâre, instanţa nu este în drept să
modifice conţinutul hotărârii, să facă referire la noi probe şi să soluţioneze chestiuni care nu
au fost reflectate în hotărârea de bază.
Chestiunea referitoare la corectarea greşelilor se permite independent de faptul
executării hotărârii, însă în graniţa termenului prevăzut de legislator pentru prezentarea
hotărârii spre executare silită.
În cazul în care greşeala instanţei este legată de aplicarea incorectă a actelor normative,
ea nu poate fi corectată prin adoptarea încheierii.
27. În caz de existenţă a temeiurilor prevăzute de art.250 CPC, instanţa judecătorească
care a pronunţat hotărârea poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să adopte o
hotărâre suplimentară dacă:
a) nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii în a cărei privinţă participanţii la proces au
prezentat probe şi au dat explicaţii;
b) rezolvând problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce
urmează a fi remise sau acţiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească;
c) nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată ori a omis să
se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau
reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine.
Problema pronunţării unei hotărâri suplimentare poate fi pusă în termenul executării
silite a hotărârii.
Hotărârea suplimentară se emite de către instanţa judecătorească care a examinat fondul
pricinii numai după examinare în şedinţă de judecată şi poate fi atacata în ordinea stabilită de
Codul de procedură civilă.
Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei de judecată, cu
respectarea prevederilor art.102-104 CPC, însă neprezentarea lor nu împiedică examinarea
problemei.
28. Hotărârea suplimentară poate fi atacată concomitent cu hotărârea de bază. În cazul
în care hotărârea de bază a fost atacată cu apel sau recurs şi, concomitent, din oficiu sau la
cererea participanţilor la proces, s-a solicitat emiterea unei hotărâri suplimentare, instanţa care
s-a pronunţat asupra fondului cauzei soluţionează chestiunea privind emiterea hotărârii
suplimentare, iar după expirarea termenului de atac, expediază pricina în instanţa de apel sau
de recurs.
29. Dacă sunt necesare explicaţii referitor la sensul, extinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii sau dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii, instanţa emitentă
poate, la cererea participanţilor la proces sau a organului de executare a hotărârii, să dea
explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile contradictorii fără a modifica
cuprinsul hotărârii.
Explicarea hotărârii este admisibilă numai în cazul în care ea nu a fost executată şi nu a
expirat termenul de executare silită.
Explicarea hotărârii se face în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se
comunică locul, data şi ora şedinţei de judecată, neprezentarea acestora însă nu împiedică
explicarea hotărârii.
29