modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Astfel din considerentul că pârâţii o perioadă îndelungată ignoră încălcarea cererilor
reclamantului cu privire la încălcarea continuă a drepturilor sale, şi din considerentul lipsei
unor mecanisme clare de executare, reclamantul consideră cererea preventivă ca fiind o cale
de atac ineficientă şi irelevantă.
De către ambii pârâţi este lezat dreptul reclamantului prevăzut de art.27 al Constituţiei
R.M, care asigură dreptul la libera circulaţie.
Sunt încălcate şi prevederile pct. 9 al Regulamentului cu privire la modul de perfectare
şi eliberare a actelor de identitate ale sistemului naţional de paşapoarte, nr.396 din 6 iunie
1995: ”Buletinele de identitate ale persoanelor, aflate în stare de arest, condamnate la
privaţiune de libertate sau exil, condamnate condiţionat la privaţiune de libertate cu
obligarea la muncă, sunt oprite de către organele de cercetare, de anchetare prealabilă sau
de către judecată. La eliberarea de sub arest sau ispăşirea pedepsei, buletinele de identitate
se restituie titularilor.”
Este foarte important de menţionat i faptul că reclamantul a fost în mod practic pus în
situaţia unui cerc vicios de către Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor.
La toate cererile sale de a fi documentat, reclamantul era informat că pentru aceasta trebuie să
prezinte un şir de documente, printre care paşaportul naţional (care este pierdut în acest caz)
şi, de asemenea, adeverinţa de imigrant eliberată de Biroul Migraţie şi Azil al MAI.
În referinţa MTIC, este menţionat expres că fără această adeverinţă de imigrant, H.M.
nu poate fi documentat cu buletin de identitate pentru apatrizi. La rândul lor, colaboratorii
Biroului Migraţie solicită pentru eliberarea acestei adeverinţe, ca reclamantul să părăsească
Republica. Moldova pe un termen de şase luni şi apoi să se întoarcă în ţară pentru a iniţia
procedura de obţinere a acestei adeverinţe. Evident este faptul că reclamantul nu dispune de
paşaport naţional şi nu are cetăţenia niciunei ţări, el nu poate părăsi teritoriul Republicii
Moldova pe termen de şase luni. Această situaţie face în mod practic imposibilă obţinerea,
conform procedurilor menţionate de către MTIC, a actelor de identitate pentru H.M.,
contribuind la lezarea continuă a drepturilor acestui om. Ideea expusă nu poate fi realizată,
fiindcă anume lipsa paşaportului său îl privează pe reclamant de posibilitatea părăsirii R.M.
Referitor la prejudicial moral cauzat lui M.H. este necesar de statuat că încălcarea
dreptului lui la libera circulaţie durează o perioadă excesivă de timp: din 2004 – până în
prezent, ceea ce constituie mai mult de 6 ani. Reclamantul este invalid de grupa 2, nu are rude
în Republica Moldova, este inapt de muncă, nu poate pleca în altă ţară pentru a-şi aranja viaţa
personală. Din considerentele expuse, suma solicitată este una simbolică.
Aplicabilitatea CEDO pentru acest caz
Este esenţial pentru acest caz art.2 al Protocolului adiţional 4 la Convenţia Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care statuează: ”Articolul
2 Libertatea de circulaţie; 1. Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui Stat are
dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa. 2. Orice persoană
este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa. 3. Exercitarea acestor drepturi nu poate
face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică,
menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori
pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”
Acest articol asigură libertatea de a se afla pe teritoriul unui stat şi a circula liber pe
teritoriul acestuia, libertatea de a alege domiciliul şi reşedinţa şi, în final, libertatea de a părăsi
un stat şi a circula între două sau mai multe state. Reclamantul consideră că, în cazul său, i-au
fost lezate toate aceste garanţii oferite de Convenţie.
286