modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia
s-a pronunţat sentinţa sau hotărârea numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în
care au fost săvârşite de persoana în cauză.
18. În cazul în care instanţa judecătorească a acceptat probele unui participant la proces
cu privire la faptul care necesită a fi confirmat, apoi conform art.26 din CPC, care prevede că
procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii în drepturile
procesuale, în caz de divergenţă cu anumite argumente ale unei părţi la proces, instanţa
judecătorească este obligată să includă în hotărâre temeiul şi faptele probante prin care
argumentele acestea se resping.
19. Se interzice ca în hotărâre să fie expuse numai argumentele şi probele părţii în
folosul căreia s-a adoptat hotărârea. Dacă în lege sunt stipulate unul sau unele mijloace de
probaţiune admisibile pentru confirmarea sau infirmarea unei anumite circumstanţe, atunci
instanţa de judecată nu este în drept să-şi motiveze hotărârea prin alte mijloace de probă (de
exemplu, forma scrisă simplă mai mult de 1000 de lei sau starea de ebrietate a salariatului).
20. Recunoaşterea acţiunii de către pârât acceptată de către instanţa de judecată poate
servi ca temei pentru adoptarea hotărârii de admitere a acţiunii. În acest caz, instanţa va
verifica şi va aprecia motivele recunoaşterii, incluzând aceste circumstanţe în hotărârea
adoptată. Aceleaşi reguli procedurale trebuie respectate de către instanţele de judecată şi în
cazurile de recunoaştere parţială a acţiunii de către pârât.
Nu se admite retragerea în camera de deliberare, în faza pregătirii pricinii pentru
dezbateri judiciare, dacă pârâtul recunoaşte acţiunea, deoarece s-ar eluda faza dezbaterilor
judiciare, ce include oferirea pentru părţi a posibilităţii de a-şi expune opinia asupra acestei
chestiuni, fapt ce contravine art.26 alin.(2) CPC.
Instanţa poate să nu accepte recunoaşterea acţiunii de către pârât dacă ea se află în
contradicţie cu legislaţia, lezează drepturile şi interesele ocrotite de lege ale altor persoane.
21. Dispozitivul conţine soluţia dată în cauză cu privire la faptele care au fost constatate
de judecată.
În dispozitiv trebuie să-şi găsească rezolvarea:
- cererea principală;
- cererile accesorii şi incidente;
- cererea reconvenţională;
- chestiunea repartizării cheltuielilor de judecată;
- calea de atac şi instanţa prin intermediul căreia urmează a fi exercitată.
Totodată, instanţa nu este în drept să soluţioneze chestiunea privind drepturile şi
obligaţiunile persoanelor care nu au fost introduse ca participanţi la proces.
Este inadmisibilă adoptarea unei hotărâri, executarea căreia este pusă în dependenţă de
survenirea sau nesurvenirea unor condiţii.
În cazurile stipulate în art.256 din CPC instanţa este obligată, iar în cazurile prevăzute
de art.257 din CPC este în drept să dispună executarea imediată a hotărârii.
Între dispozitiv şi motivare trebuie să existe concordanţă. În cazul în care o atare
concordanţă nu există, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care o
impuneau motivele, această hotarâre este nemotivată şi are drept consecinţă nulitatea ei.
În afară de cele menţionate, instanţa judecătorească:
- pronunţând hotărârea de încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv, cu
cifre şi litere, suma şi moneda în care se percepe;
- la admiterea acţiunii privind declararea nulităţii unui document executoriu, în al cărui
temei perceperea se efectuează incontestabil, în dispozitivul hotărârii se indică documentul
care nu se pune în executare, numărul şi data eliberării lui, precum şi suma a cărei decontare
nu se admite (art.244 din CPC);
27