modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Deci, legea de bază aplicabilă raporturilor dintre Recurent şi Pârât este Legea privind
principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător nr.235 din 20.07.2006.
Principiile prevăzute la legea vizată au fost preluate în toate legile speciale, inclusiv în Legea
privind apărarea împotriva incendiilor nr.267 din 09.11.1994, cu modificările operate la
30.05.2008.
2.3. Drept urmare a aplicării formale şi eronate a legii, prin încheierea din ___ instanţa
de contencios administrativ l-a privat pe Recurent de dreptul la un recurs efectiv împotriva
actului administrativ emis de SPCSE MAI, drept garantat prin art.13 din Convenţia
Europeană care prevede:
„Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost
încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când
încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor
oficiale”.
Prin simpla confruntare dintre normele Legii privind principiile de bază de reglementare
a activităţii de întreprinzător nr.235 din 20.07.2006 şi prevederile Legii contenciosului
administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 vom deduce faptul că Legea privind principiile de
bază de reglementare a activităţii de întreprinzător nr.235 din 20.07.2006 stabileşte proceduri
distincte pentru exercitarea actului administrativ, în cazul în care acest act are drept efect
suspendarea/încetarea activităţii economice de întreprinzător.
2.4. Prin depunerea acţiunii în contenciosul administrativ, Recurentul a urmărit anume
constatarea de către instanţa de judecată a încălcării de către SPCSE MAI a procedurilor
prescrise expres şi imperativ în Legea privind principiile de bază de reglementare a activităţii
de întreprinzător nr.235 din 20.07.2006 şi Legea privind apărarea împotriva incendiilor nr.267
din 09.11.1994. Recurentul a solicitat protejarea drepturilor sale anume în contextul
garanţiilor din legile citate care rezidă în următoarele:
A) Structurile statale au obligaţia să recurgă la instanţa de judecată atunci când actul
administrativ are drept scop sau efect suspendarea activităţii antreprenorului. Este evident că,
prin actul emis de SPCSE MAI, Recurentul a fost pus în imposibilitatea de a-şi continua
activitatea, efect care cade sub incidenţa alin. (1) art. 17 din Legea privind principiile de bază
de reglementare a activităţii de întreprinzător. În acest caz, potrivit alin.(2) şi alin.(3) din
acelaşi articol, SPCSE MAI a fost obligat să obţină o hotărâre judecătorească care să confirme
şi să substituie actul administrativ. Acest principiu este diametral opus principiilor din Legea
contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, care se aplică situaţiilor când
instituţiile statului îşi exercită atribuţiile în mod autonom, iar persoanele afectate prin acest
exerciţiu au obligaţia de a urma calea prealabilă în mod obligatoriu, până a avea dreptul de a
contesta în judecată acţiunile administrative abuzive.
Este de menţionat şi faptul că, în cazul dat legea specială, art.24 lit.i) din Legea privind
apărarea împotriva incendiilor nr.267 din 09.11.1994, specifică şi mai clar că suspendarea
imediată a activităţii economice, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată, poate avea loc
doar "în cazul unui pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru mediul
înconjurător şi valorile materiale". Or, actul administrativ contestat nu face nicio referinţă de
acest fel, probe care ar fi constatat existenţa unui pericol grav şi iminent la obiectele
Recurentului pur şi simplu nu există.
B) Structurile statale au obligaţia să recurgă la instanţa de judecată pentru a sancţiona
antreprenorul cu suspendarea activităţii în termen foarte redus (3 zile pentru adresare în
judecată şi 5 zile pentru examinarea cazului). Aceste termene sunt incomparabil de restrânse
în raport cu termenul de 30 de zile stabilit în Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV
din 10.02.2000 pentru examinarea cererii prealabile şi cu termenele imprevizibile pentru
soluţionarea cazului în fond prin act judecătoresc în procedura generală din Codul de
procedură civilă.
266