modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Judecătorul sau completul de judecată deliberează în secret. Divulgarea deliberărilor
este interzisă.
5. Se atenţionează instanţele judecătoreşti asupra necesităţii de a respecta strict
prevederile art.238 CPC referitor la secretul procedurii deliberării. În camera deliberării
trebuie să se afle numai judecătorul sau judecătorii care au examinat pricina. Ieşirea
judecătorului (judecătorilor) din camera deliberării poate avea loc numai în timpul întreruperii
pentru odihnă (în decursul timpului de serviciu sau după terminarea acestuia). Totodată, este
interzis schimbul de opinii cu orice persoană în privinţa pronunţării hotărârii.
Nerespectarea secretului deliberării constituie un temei de casare a hotărârii primei
instanţe (art.388 alin.(1) lit.e) CPC).
Dacă, în timpul deliberării, instanţa consideră că există necesitatea clarificării unor noi
circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetării suplimentare a unor probe,
ea va emite o încheiere privind reluarea dezbaterilor judiciare.
După examinarea pricinii în fond, instanţa din nou audiază susţinerile orale ale
participanţilor la proces, apoi se retrage în camera de deliberare.
6. Hotărârea instanţei judecătoreşti se pronunţă în numele Legii, trebuie să fie legală,
întemeiată şi să conţină răspunsuri la toate pretenţiile.
7. Se explică, că hotărârea judecătorească se consideră legală numai în cazul în care ea a
fost pronunţată în deplină concordanţă cu normele legislaţiei civile aplicabile litigiului dedus
judecaţii şi cu respectarea normelor procedurale civile.
Reieşind din teza menţionată, instanţa judecătorească este obligată să soluţioneze
pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi ordinare, al hotărârilor
Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor şi
hotărârilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative
centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi al actelor normative emise
la nivel de angajator şi contractelor individuale de muncă. În cazurile prevăzute de lege,
instanţa aplică uzanţele dacă nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.
Dacă, la judecarea pricinii civile, se constată că o lege sau un alt act normativ nu
corespunde unei legi sau unui act normativ cu o putere juridică superioară, instanţa aplică
normele legii sau ale actului normativ care are putere juridică superioară. De asemenea, orice
instanţă de judecată, în cadrul examinării şi soluţionării oricăror categorii de pricini civile,
indiferent de faza procesului, este în drept să ridice excepţia de ilegalitate a unui act
administrativ cu caracter normativ, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, în
conformitate cu art.13 din Legea contenciosului administrativ.
În cazul inexistenţei normei de drept care să reglementeze raportul litigios, instanţa
judecătorească aplică norma de drept care reglementează raporturi similare (analogia legii),
iar în lipsa unei astfel de norme, se conduce de principiile de drept şi de sensul legislaţiei în
vigoare (analogia dreptului).
Nu se admite aplicarea prin analogie a normei de drept care derogă de la dispoziţiile
generale, restrânge drepturi sau stabileşte sancţiuni suplimentare.
Dacă în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte
reglementări decât cele prevăzute de legislaţia internă, instanţa, la judecarea pricinii, aplică
reglementările tratatului internaţional (art.12 CPC).
De asemenea, instanţa judecătorească este obligată la soluţioneze pricinile civile în
concordanţă cu practica naţională şi jurisprudenţa Curţii Europene.
8. Instanţa judecătorească examinează pricina în limitele pretenţiilor înaintate şi nu este
în drept din proprie iniţiativă să examineze pretenţiile care nu au fost înaintate.
Astfel, în conformitate cu art.240 alin.(3) CPC, instanţa judecătorească este obligată să
adopte hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.
24