modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

drepturile şi libertăţile prevăzute de Convenţie, ca acestea să fie aplicate în mod efectiv şi
concret, în conformitate cu principiile unei societăţi democratice, cu valorile organizării
sociale comune statelor membre ale Consiliului Europei, pe baza preeminenţei şi supremaţiei
„DREPTULUI”.
În speţă, nu numai că a expirat termenul, în interiorul căruia putea fi efectuat controlul
vamal, dar lipsesc şi temeiurile care ar fi permis efectuarea unui control cu întocmirea actului
constatator.
Prin Actul de control nr. 0001735, întocmit la 26.02.2008, colaboratorii Biroului Vamal
Chişinău insistă că, în perioada 05.02.2008 – 26.02.2008, au efectuat controlul activităţii
economico- financiare a SC „ CT” SRL. Din act mai rezultă că acest control a fost efectuat în
baza art. 191 CV şi a ordinului de control nr. 03 din 05.02.2008. Acest act a fost întocmit prin
depăşirea atribuţiilor acordate organului vamal vis-à-vis de activitatea SC „CT” SRL. Or,
atribuţiile respective rezultă din „activitatea vamală”, care, potrivit art. 2 alin.(1) CV, îşi are
limitele sale şi pot fi realizate, după caz, până la etapa „supravegherii vamale”.
În conformitate cu prevederile p. 46 al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale
prevăzute de Codul vamal al RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1140 din 02.11.225,
sunt supuse „supravegherii vamale”:
a) mărfurile, mijloacele de transport şi bunurile nevămuite la intrarea în ţară;
b) mărfurile şi bunurile aflate în regim suspensiv;
c) navele sub pavilion străin şi aeronavele străine, pe timpul staţionării în apele
teritoriale sau în porturi şi, după caz, pe aeroporturi.
În speţă, nu a existat niciunul din temeiurile reglementate prin actele normative pentru a
se considera că mărfurile importate de reclamant s-au aflat în perioada efectuării controlului
sub „supraveghere vamală”. Controlul efectuat de Biroul Vamal Chişinău, constituie o
imixtiune ilegală a autorităţilor statului în activitatea unui agent economic. În acest sens, este
relevant că „controlorii” au supus „auditului postvămuire” o perioadă nelimitată de timp. În
asemenea mod, au fost „controlate” nu numai importurile ce rezultă din actul constatator, dar
şi multe altele. Prin urmare, se evidenţiază faptul că nu au existat temeiurile prevăzute de art.
191 CV, pentru efectuarea controlului.
Relevant este faptul că, în Actul constatator nr. 75 din 04.03.2008, nu se conţin date visà-vis
de norma de drept care le-a permis colaboratorilor vamali să intervină cu un aşa-numit
„control” şi ce fel de control a fost efectuat. Aceasta este foarte important, pentru a se putea
elucida în ce măsură a fost respectat „principiul preeminenţei” dreptului în activitatea
reprezentanţilor statului. În situaţia creată ne rămâne să presupunem că „controlul” a fost
efectuat avându-se la bază art.127 din Codul vamal. Or, Ordinul cu privire la aprobarea
actului constatator întocmit de organul vamal, nr. 92-0 din 27.04.2005 (MO, 71-73/253 din
20.05.2005) a fost emis anume în baza art. 127 CV (!!!). Prin urmare, este logic să conchidem
că lipsa temeiurilor prevăzute de art. 127 CV, implică încălcarea procedurii de emitere a
actului contestat.
În acest sens, afirmăm că organul vamal a interpretat şi a aplicat incorect prevederile art.
127 CV. Din alin. (5) art. 127 CV rezultă că plătitorul vamal la cunoştinţă de cuantumul
obligaţiei vamale prin declaraţia vamală acceptată şi înregistrată de către organul vamal.
Excepţia de la această regulă se conţine la alin. (6) art. 127 CV şi constă în faptul că, în „cazul
unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală, a unui
237