modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

HOTĂRÂREA
PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A
REPUBLICII MOLDOVA
Cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la
întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti
nr.2 din 07.07.2008
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2009, nr.4-5, pag.12
În scopul asigurării aplicării corecte a normelor legislaţiei procesuale la pronunţarea
hotărârilor în primă instanţă, înlăturarea deficienţelor care au loc în practica judiciară, Plenul
Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art.17 din Codul de procedura civilă, art.2 lit.e) şi art.16
lit.c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie,
EXPLICĂ:
1. Hotărârea judecătorească este actul final de dispoziţie a primei instanţe, indiferent de
nivelul acesteia, adoptată în formă scrisă, în camera de deliberare de către completul de
judecată, format în mod legal, care a participat nemijlocit la judecarea pricinii civile, în baza
circumstanţelor stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare, raportate la legea materială şi
procedurală, pronunţată în mod public, prin care cauza se soluţionează în fond, cu putere de
lucru judecat.
Toate celelalte dispoziţii ale primei instanţe sau ale judecătorului, prin care pricina nu se
soluţionează în fond, se emit în formă de încheiere.
2. Instanţa de judecată este obligată prin prisma art.14 CPC de a adopta în mod separat
actul de dispoziţie judecătoresc respectiv, în privinţa fiecărei pretenţii invocate, în dependenţă
de rezultatul examinării ei, chiar dacă ele au fost expuse într-o singură cerere (cerere de
chemare în judecată). Or, nu se acceptă substituirea hotărârii cu încheierea şi invers.
3. Se explică, că expresia „se soluţionează cauza în fond" (se soluţionează fondul
cauzei) trebuie înţeleasă în sensul că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă s-a dezinvestit
de judecarea litigiului, dar nu în sensul că a avut loc o judecată nemijlocită a fondului. Or,
sunt situaţii în care instanţa se dezvinovăţeşte, în temeiul unei excepţii procesuale, fără a
rezolva fondul (respinge acţiunea ca tardivă, reclamantul sau pârâtul nu este corespunzător
etc.).
Atunci când instanţa de judecată va respinge acţiunea în temeiul unei explicaţii
procedurale, hotărârea nu va conţine concluzii ce ţin de soluţionarea fondului nemijlocit.
4. Hotărârea instanţei judecătoreşti se deliberează de către judecător sau de un complet
din 3 judecători, unul dintre care îndeplineşte funcţia de preşedinte al şedinţei de judecată, în
camera de deliberare.
Toate problemele care apar în judecată se soluţionează colegial cu votul majorităţii
judecătorilor. Niciun judecător nu are dreptul să se abţină de la vot. Preşedintele şedinţei de
judecată votează ultimul.
Judecătorii beneficiază de drepturi egale în soluţionarea problemelor care apar în
examinarea pricinii şi emiterea hotărârii.
Judecătorul care nu este de acord cu hotărârea majorităţii semnează hotărârea, dar este
în drept să expună în scris opinia separată, care se înmânează preşedintelui şedinţei şi se
anexează la dosar.
23