modele de acte depuse de avocaţi în instanţe - Centrul de Drept al ...

Legislaţia în vigoare la acel moment, şi anume art.46 CC, a stabilit forma scrisă pentru
toate convenţiile încheiate între „organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti
încheiate între ele.
Iar contractul de înstrăinare a imobilului proprietate a persoanelor fizice şi juridice
trebuia să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la Biroul
Teritorial de Inventariere Tehnică (art.240/2 CC, 1964, introdus prin legea nr.1000 din
16.10.96).
Convenţia de vânzare-cumpărare la care face trimitere reclamantul apelant nu a fost
încheiată în forma stabilită de lege la acel moment. Nici mai târziu, după introducerea,
prin legea nr.1000 d i n 16.10.96 a art.240/2 CC, a modificărilor, reclamantul apelant nu a
luat măsuri pentru a-i da convenţiei forma stabilită. Nerespectarea în aceste cazuri a formei
scrise şi notariale atrage nulitatea convenţiei.
Actul j u r i d i c sau clauza care contravine normelor imperative este nulă dacă legea nu
prevede altfel. Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are
un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu.
În temeiul celor relatate, instanţa de judecată consideră că convenţia de vânzarecumpărare
a bunurilor Staţiei __________________, la care face trimitere reclamantul şi în
temeiul căruia apelantul se consideră proprietar este nulă şi din aceste motive se respinge
argumentul apelantului reclamant precum că el este proprietarul bunurilor în litigiu în
temeiul convenţiei de vânzare-cumpărare.
Faptul că reclamantul apelant nu deţine imobile cu drept de proprietate amplasate pe
terenul cu suprafaţa de 0,1717 ha din str. __________________or. __________________
se confirmă şi prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din
__________________ (dosarul __________________), (a doua decizie), prin care a fost
respinsă cererea Primăriei de încasare a plăţii de folosinţă a terenului aferent proprietăţii
private.
Faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă
soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii
pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate
la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Prin urmare, instanţa
economică s-a expus anterior şi a constatat că Asociaţia obştească __________________nu
are bunuri imobile pe terenul cu suprafaţa de 0,1717 ha din str. __________________or.
__________________. Reclamantul apelant în pricina dată nu a contestat hotărârea
Judecătoriei Economice de Circumscripţie din __________________ (dosarul
__________________) neexprimându-şi dezacordul cu conţinutul ei.
...Nu poate fi considerat reclamantul apelant proprietar al bunurilor în litigiu, nici în
temeiul art.332 CC (anul 2002) prin uzucapiune, deoarece circumstanţele de fapt invocate de
reclamant nu întrunesc condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Din motivele de fapt şi de drept invocate şi stabilite de prima instanţă, instanţa de apel
consideră necesară respingerea apelului ca fiind nefondat şi menţinerea în vigoare a hotărârii
Judecătoriei Economice de Circumscripţie din __________________.”
Această decizie a Curţii de Apel Economică este definitivă şi irevocabilă. Curtea
Supremă de Justiţie a declarat recursul declarat de AO __________________ inadmisibil
(se anexează).
189